Loc de băut cafele virtuale. Meditații non-carteziene la frontală, în miez de noapte în joc secund și-n alergare printre gânduri
30/09/2025
100. Plai cu foi și fără urme, gândurile să s-adune, lasă-te cuprins de val, de magie, festival
despre minunata Bucovina, despre Festivalul de filosofie de la Cluj și despre schimbări cu tonus pentru minte
Imaginea de pe veranda căsuței unde eram cazați, aburul cafelei și geamurile semi-înghețate de la mașină mi-au ițit gânduri de schimbare, iar ecologizarea minții este o acțiune sănătoasă și benefică spiritului și sănătății.
Ați văzut cm arată la ceas de seară Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima? Dacă suntem aici, 99 este despre sufocări de la o poștă, pe muzici cotidiene
Sufocare. De și în trafic. A început școala, pentru cine o are terminată, că a noastră e terminată, iar Clujul a devenit încremenit, încleștat, amorțit, amorf, sterp, sufocat. și citește ediția. Bonus, o căsuță slovacă, dintr-un sătuc pitoresc, nu departe de
în primul comentariu
29/07/2025
#96 din newsletterul La Frontală! 📰, despre Matej, Tadej, pisicile malițioase și aventuri pe două roți!
Pe două roți, this line is not a border.
În liniștea satelor slovene, unde pistele de biciclete șerpuiesc alături de drumurile pitorești, iar peisajele par rupte din basme, unde oamenii se bucură de mirosul fără asemănare cu vreun alt loc, unde timpul trece părând că stă pentru a avea răgaz, unde cei pe două picioare sau două roți sunt respectați și chiar admirați pentru modul liber și sănătos în care le-au oferit altora lejeritatea de a se plimba la adăpostul unei carcase conduse printr-un cerc, unde Matej și-a petrecut cei 40 de ani, la puțină distanță de locul unde copilărise Tadej, recent câștigător pentru a patra oară a Turului Franței, cel mai urmărit al doilea eveniment sportiv la nivel mondial…aici, acolo, mi-ar plăcea să pedalez fără oprire.
🔔 Ediția 94 e LIVE!
„Zile împrumutate: chipul meu în agendele altora”
Te invit să descoperi cm ne scurgem printre întâlniri digitale, de la reflexiile lui Varoufakis despre control și simulări, la observații din Selfie 2 despre mască și adevăr, până la cifrele IRES care arată cm (nu) mai avem timp să alergăm.
În plus, anunț de lansare Ecouri lichide de avocado de Noemina Câmpean.
👇 Lasă-mi un comentariu cu cm îți programezi tu timpul în era notificărilor!
09/06/2025
93. Cine gândește în locul nostru când ne optimizează altul? Între singularitate și tehnofeudalism
despre Singularitatea nu ca sfârșit, ci ca eclipsă lentă a umanului sau feudalismul nou și omul vechi în container.
Despre singularitate, trans-umanism și faptul că viitorul nu ne așteaptă
Într-o lume care face pași tot mai mici, dar tot mai rapizi, spre un necunoscut lucid, ne trezim că visăm post-uman sau că nu mai visăm. Suntem în extreme și fracturi ale ființării. Unii cu frică. Alții cu fascinație. Cei mai mulți — fără să-și dea seama.
Citește ediția și abonează-te la newsletter în primul comentariu
, , , , ,
26/05/2025
92. Cum am urcat pe munte cu 100.000 de polonezi și câmpeneasca de Cracovia. Bonus, o cugetare despre educație
“Cine nu urcă, nu vede. Cine nu vede, nu înțelege.”
Acum, că s-a terminat, nu mai putem să tot fugem, e nevoie să revenim aici. Totuși, dacă ne punem mintea, chiar putem, nu tot fugem! Cu așa leitmotiv, nu aveam cm să nu urc la 2.000 m alături de peste 100.000 de polonezi (exagerare poetică).
Citește ediția, vezi în comentariu.
29/04/2025
91. Dacă ploaia s-ar opri, poate aplicația ar porni. La fel cm stă Varoufakis pe raft, cm eșuezi într-un festival drept de pe vârf, despre veșnicia născută la sat sau despre aplicația crizelor
A venit vara la Rimetea.
La pas domol, a doua oară spre vârful Ardașcheia, m-am trezit, fără să vreau, în miezul festivalului care, oficial și cu voie bună, deschidea sezonul la Rimetea. Am scurtat și scrutat vârful – sub o ploaie măruntă și o ceață deasupra pădurii –, și am poposit la punctul de belvedere, unde frumusețea culmilor ni s-a desfăcut în față în toată splendoarea.
despre demnitatea muncii și valoarea muncii noastre raportat la datele Europei
Ce faci când te întorci într-un loc care nu mai e același — sau poate tu nu mai ești?
Alma Vii, satul acela „de poză”, restaurat perfect, dar unde viața reală curge pe sub caldarâmul reconstituit.
Doamne-ajută, mă întâmpină o doamnă aranjată pentru slujbă. Doamne-ajută, îi răspund instintiv, amintindu-mi, încă o dată, că stropul de omenie pe care-l mai are omenirea se păstrează aproape intact la țară.
📷 Bonus: fotografii cu Alma Vii și întrebări nerostite
24/03/2025
(de)motiv(are)
Totul pleacă de la motiv, îl ai, nu îl ai, este. La fel cm adolescentul comite actul oribil având un motiv absent, complet demotivat de ceva anume sau împins de ceva. Demotivat total, în lehamitea existenței sale fără accente de popularitate, fără alte priviri virtuale ațintite asupra lui, se face și concepe motivul, căci un motiv are.
De motiv are.
În societatea mult prea pozitivă, obosită de atâta pozitivism, ne lipsește negativismul, acel nu care taie din elanul motivării. Așa că demotivarea devine un element pozitiv al existenței individuale, care prinde contur atunci când totul este mult prea încărcat de motiv, de motiv are.
Într-o societate obosită de pozitivism forțat, unde fiecare trebuie să fie mereu motivat, demotivarea devine un act de rezistență, un echilibru necesar.
👉 Un adolescent poate comite un act oribil fără un motiv clar, doar dintr-o lehamite existențială. Într-o lume suprasaturată de stimuli și așteptări, absența motivului devine, paradoxal, un motiv.
88 – Societatea oboselii și a absenței răgazului
despre răgaz, despre timpul liber de a fi și cugeta, despre oboseală
Obosiți, dar performanți?
Trăim în epoca epuizării. Nu mai suntem dominați de interdicții exterioare, ci de impulsul intern de a face, de a reuși, de a fi mai mult, de a merge mai departe. Ne trezim într-o lume în care yes, we can devine un imperativ autoimpus, iar oboseala nu este doar un efect secundar, ci o condiție structurală a existenței moderne. Când munca devine un cult, iar productivitatea un scop în sine, apare o oboseală cronică ca stare a normalității. Boala ca normalitate.
despre răgaz, despre timpul liber de a fi și cugeta, despre oboseală
11/12/2024
85 Inima lumii, răgaz pentru sine, între (pre)(su)punere și (su)poziție
A lua, a primi poziție, a te poziționa. Tu, pe tine, pe alții sau în raport cu ceva. Poziția ta este ceea ce ești tu, ești poziție într-un asemenea mod încât devii (su)poziție. Adică, presupunere, de fapte, asupra lor sau unor idei, de tine. De fapt, (pre)supunere devine un fel a prioric al supunerii, de (su)punere. Ești un hiatus instabil între (su)poziție și (su)punere, pus în poziție sau poziționat în (su)punere. Punerea ta în supoziție devine (pre)(su)punerea, ante-datarea ta. Primești și ai poziție este, de fapt, (su)poziția de a te afla în (pre)(su)punere, ești deja actant între supunere și presupunere, doar elementul temporal te diferențiază. Aviz celor cu straturi de management.
Direct pentru algoritm:
despre acte, arte și actanți, despre sine, răgaz și puțină psihanaliză
28/11/2024
Despre hipnoze, somnambulism media, narcoleptic digital sau cm anume navigăm și funcționăm hipnotizați în rețele. Un articol prelucrat pe filonul unor idei scrise încă din 2014, pe timpul cercetărilor mele doctorale.
→ În medierea noastră cu tehnologia ne manifestăm precum niște somnambuli, adică acționăm hilar, parcă hipnotizați de starea de conectare. Somnambulimsul tehnologic a fost propus de Langdon Winner, în discursul despre filosofia tehnologiei. Eseul său se intitulează: Technology as forms of life.
→ Asocierea stării somnambulice cu patologicul este făcută atât la nivelul contagiunii în mulțimi, cât și la nivelul medical, ca stare bolnăvicioasă, cu afecte directe asupra planurilor psihice și somatice.
→ Hipnotismul și somnambulismul subiecților rețelei pun în evidență o radiație inconștientă cu ceea ce este contagios sau a devenit contagios. Este vorba, mai curând, de o expunere la un soi anume de radiație, care caracterizează relațiile inseparabile dintre biologic, psihologic și social. Tony Sampson face, de altfel, referire la inconștientul politic și analizele lui George Lakoff pe acest subiect, însă mai relevantă în cazul de față este reinventarea teoriei somnambulismului în era rețelelor: subiectivitatea pe jumătate adormită și visând că se află la control simultan cu angajarea reciprocă într-o relaționare cu hipnotizatorul.
#
Citește mai multe în ediția curentă dilemelor și filosofiilor la frontală:
Despre (de)căderea unei societăți prin contagiuni în rețele
Be the first to know and let us send you an email when Filosofii la frontală posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.
ifilosofie.ro este un proiect destinat filosofiei, gândirii critice și culturii.
Am vrut să pun pe hârtia virtuală o pasiune care nu se uită. Aceasta se va transpune într-un spațiu spaţiu înţesat de texte, interviuri şi noutăţi filosofice și numai. Nu voi dori să fie într-un fel anume, nici prea elitist, nici prea ușor digerabil. Așa, cu măsură. Tot cu măsură se va desfășura și dinamica portalului, a conținutului de aici, căci lucrurile sunt făcute în timpul liber, iar această componentă are o valoare ușor metafizică.
Mi-ar face ca oamenii care activează în domeniu să regăsească în portal o sursă atât de inspirație, cât și de promovare, eu mă voi strădui să îl pun la dispoziția lor. În același timp, îmi doresc mult ca și cei din afara domeniului să vină pe website și să găsească un spațiu magic, interesant și obscur, ascuns lumii. Poate, așa, va umbla vorba, iar unii mai tineri vor face o alegere, vor alege filosofia. De ce nu?
Dincolo de toate, portalul ifilosofie.ro este strădania mea de a oferi ceva înapoi filosofiei pentru ceea ce am câștigat prin ea.
ifilosofie.ro înseamnă texte, analize, prezentare de evenimente și lansări de carte.
