Editura ASCR

16/07/2025

„Atunci când te-ai născut, aveai deja în corp hormoni care așteptau cuminți momentul pubertății. Odată ajuns aici, aceste substanțe se activează și nivelurile lor cresc exponențial.
Creierul tău abia dacă a intrat în contact cu hormonii ăștia înainte, iar acum, dintr-o dată, îl inundă și provoacă un adevărat haos, asemenea unui urs aflat în hibernare și trezit brusc de un zgomot puternic.
Poate să fie cu adevărat copleșitor, iar tu simți din plin tot acest haos. Gândește-te la ce s-ar întâmpla cu un copil de trei ani dacă i-ai da să bea o ceașcă de espresso. Probabil că ar deveni atât de agitat încât ar alerga de colo-colo până la epuizare – ar părea că se simte grozav, până când ar fi clar că nu e chiar așa. Din păcate, pentru tine lucrurile stau cam la fel – până când creierul tău înțelege cm să gestioneze acest val de hormoni, se va simți uneori ca un copil mic după o doză de cofeină. Durează o vreme ca el să se obișnuiască cu schimbarea asta și până atunci, este probabil să ai reacții mai intense, să fii mai impulsiv și mai ușor de înfuriat.”

Creierul tău de adolescent
de Elisa Nebolsine
traducerea din limba engleză de Sergiu Marcu și Oana Damian

18/06/2025

„…Probabil nu ați conștientizat, dar experiența olfactivă ocupă un loc esențial în timpul unei plimbări prin pădure. Din ce motiv? Pentru că acolo aerul este deosebit de bogat în niște molecule organice dintr-o clasă specială, „fitoncidele” (botezate astfel de către biologul rus Boris Petrovici Tokin, cel care le-a identificat în 1928). De fapt, este vorba despre un amestec de compuși organici degajați în aer de către copaci: terpenoide, pineni, borneol, linalool, limonene... Care este rolul lor? În esență, apără plantele în cazul în care sunt atacate de bacterii sau de ciuperci dăunătoare.
Multe ingrediente din bucătăriile noastre conțin fitoncide. Usturoiul, spre exemplu, conține unul foarte puternic, alicina, identificabil după mirosul său puternic și cunoscut pentru efectele sale inhibitoare asupra bacteriilor. La modul general, mirosul fitoncidelor poate fi comparat cu un antibiotic ușor. Nu exagerez prea mult când consider plimbările prin pădure drept niște cure de „antibiotice naturale”.
Influența mirosurilor pădurii este însă chiar mai puternică, dintr-un motiv simplu: centrul mirosului este situat la om foarte aproape din punct de vedere anatomic de cel al emoțiilor și, în mod special, de o structură cerebrală numită amigdală...”
Natura și creierul
de Michel Le Van Quyen
traducerea din limba franceză Iulia Mateiu și Anca Rus

Editura ASCR

14/05/2025

Pe durata promoției lunii mai, avem pentru toți cititorii noștri care comandă cărțile editurii o carte cadou.

Editura ASCR

14/05/2025

Mai demult am făcut o prezentare la grădinița unde mergea fiica mea și i-am întrebat pe copilași unde se găsește fericirea în corp. Dar tristețea, gelozia ori furia? La toate întrebările, răspunsul a fost „în creier”, cu excepția iubirii; iubirea este „în inimă”, au spus ei. Simțim inima bătând mai tare, iar intuiția noastră timpurie ne spune că acolo unde o simțim se află chiar originea sentimentului. Acesta trebuie să fie motivul pentru care, în vremuri străvechi, era mai greu de bănuit că tot acel repertoriu uman de sentimente se naște în interiorul capului. Când nu existau încă suficiente cunoștințe despre creier și singurele lucruri care puteau fi observate erau senzațiile resimțite la nivelul corpului, acolo unde apăreau se bănuia că se și întâmplă. Și este foarte logic să judecăm astfel. Dacă degetul de la piciorul drept este partea care atinge un cărbune sfârâind, intuitiv ne gândim că senzația se află chiar acolo, cu toate că în realitate se produce în cortexul somatosenzorial și în zonele care se ocupă cu percepția durerii din creier. Funcționarea cerebrală abundă în astfel de iluzii încorporate în mod intenționat, menite să ne îmbunătățească viața de zi cu zi – prin urmare suntem, de pildă, convinși că sunetul din sala de cinema vine de la ecranul din fața noastră, deși difuzoarele sunt situate pe pereții laterali și în spatele nostru: greșeli de localizare cu rol funcțional.
Moshe Bar
Mindwandering
traducere de Oana Damian

Editura ASCR

14/05/2025

Mai demult am făcut o prezentare la grădinița unde mergea fiica mea și i-am întrebat pe copilași unde se găsește fericirea în corp. Dar tristețea, gelozia ori furia? La toate întrebările, răspunsul a fost „în creier”, cu excepția iubirii; iubirea este „în inimă”, au spus ei. Simțim inima bătând mai tare, iar intuiția noastră timpurie ne spune că acolo unde o simțim se află chiar originea sentimentului. Acesta trebuie să fie motivul pentru care, în vremuri străvechi, era mai greu de 60
bănuit că tot acel repertoriu uman de sentimente se naște în interiorul capului. Când nu existau încă suficiente cunoștințe despre creier și singurele lucruri care puteau fi observate erau senzațiile resimțite la nivelul corpului, acolo unde apăreau se bănuia că se și întâmplă. Și este foarte logic să judecăm astfel. Dacă degetul de la piciorul drept este partea care atinge un cărbune sfârâind, intuitiv ne gândim că senzația se află chiar acolo, cu toate că în realitate se produce în cortexul somatosenzorial și în zonele care se ocupă cu percepția durerii din creier. Funcționarea cerebrală abundă în astfel de iluzii încorporate în mod intenționat, menite să ne îmbunătățească viața de zi cu zi – prin urmare suntem, de pildă, convinși că sunetul din sala de cinema vine de la ecranul din fața noastră, deși difuzoarele sunt situate pe pereții laterali și în spatele nostru: greșeli de localizare cu rol funcțional.
Moshe Bar
Mindwandering
traducere de Oana Damian

Editura ASCR

09/04/2025

„O analogie potrivită pentru modul în care creierul consolidează ceea ce învățăm ar putea fi experiența redactării unui eseu. Prima ciornă este aparent fără logică, imprecisă. Descoperim ce vrem să spunem încercând să scriem. După câteva revizuiri, vom fi dat o formă lucrării și vom fi scos afară ce era de prisos. O punem deoparte și o lăsăm să se așeze. Când o reluăm, o zi sau două mai târziu, deja ne-a devenit mai clar în minte ce vrem să spunem. Poate că acum ne dăm seama că avem trei idei principale. Le asociem cu exemple și argumente care sunt familiare publicului. Reordonăm și conectăm elementele argumentării pentru a o face mai eficientă și mai elegantă.
În mod similar, atunci când începem să învățăm ceva nou, lucrurile par dezordonate și prea complicate, iar cele mai importante aspecte nu sunt mereu evidente. Consolidarea ajută la organizarea și stabilizarea procesului de învățare. Același rol îl are și faptul că ne reamintim mai târziu ceva, pentru că atunci când reactualizăm o informație din memoria de lungă durată putem atât să-i întărim amprentele în memorie, cât și să le facem din nou maleabile, permițându-le să se asocieze cu ceea ce am învățat mai recent. Acest proces se numește reconsolidare. Acesta este modul în care exercițiile de reamintire modifică și consolidează învățarea.”

„Doi dintre noi, Henry Roediger și Mark McDaniel, suntem cercetători cognitiviști și ne-am dedicat întreaga carieră studiului proceselor de învățare și memorare. Peter Brown este un savuros povestitor. Împreună, ne-am propus să explicăm cm funcționează aceste procese și vom realiza acest lucru nu prin reexplicarea cercetării, ci spunând povestea unor oameni care au găsit metoda de a stăpâni cunoștințe și abilități complexe. Prin aceste exemple vom pune în lumină principiile procesului de învățare, a căror extremă eficiență este susținută și de cercetările în domeniu. Această carte este rodul colaborării dintre unsprezece psihologi cognitiviști.”

Peter C. Brown, Henry L. Roediger III, Mark A. McDaniel
Învață să înveți
traducerea din limba engleză de Patricia Comănescu, Alexandra Debelka, Oana Damian

Editura ASCR

19/03/2025

„Psihologul Nicholas Humphrey susține că placebo funcționează prin încurajarea organismului să investească mai multe resurse în procesul de recuperare. El crede că evoluția ne-a reglat sistemul imunitar astfel încât să se adapteze unui mediu mai dur decât cel din prezent, așa că trebuie să ne convingem inconștientul că toate condițiile pentru recuperare sunt în mod special favorabile, pentru ca sistemul nostru imunitar să lucreze la capacitate maximă. Asistența medicului (vraci sau alopat), poțiunile exotice (homeopatice sau antibiotice) sau prezența afectuoasă a rudelor și a prietenilor pot crea această iluzie. (…)
Înțelegerea efectului placebo reprezintă un bun început în înțelegerea altor forme ale influenței inconștientului; ne explică de ce adesea ne comportăm aparent irațional pentru a influența procesele inconștiente – ale noastre și ale altora deopotrivă. În plus, reticența pe care o avem față de exploatarea efectului placebo ne poate lămuri într-o oarecare măsură de ce suntem refractari față de adoptarea altor soluții psihologice la problemele noastre, mai ales atunci când ele sunt oarecum contraintuitive sau se abat de la logica tradițională.”
Alchimie
Arta enigmatică și strania știință a magiei în branduri, afaceri și în viață
De Rory Sutherland
Traducerea din limba engleză de Ștefania Miclea

Editura ASCR

19/02/2025

„Îmi iubesc soția”, spunea un client referindu-se la căsnicia lui care se clătina, „dar relația noastră pare pustie într-un fel.” El simțea că pasiunea dispare încet, că iubirea se pierde. Nu vedea, însă, toate prilejurile de apropiere care îl înconjurau. Asemenea atâtor altor oameni însingurați și întristați, nu dorea să ignore sau să respingă cererile de apropiere emoțională din partea soției lui. Atâta doar că aceste cereri se petreceau în feluri atât de simple, de banale, încât nu și-a dat seama cât de importante erau aceste momente.
(…)
Scriitoarea Anne Lamott povestește chinurile prin care a trecut fratelui ei, când acesta avea zece ani, atunci când a trebuit să scrie pentru școală o compunere despre păsări. Blocat de proporțiile și de complexitatea temei primite, l-a rugat pe tatăl lui să îl ajute. Ea scrie: „Tatăl meu și-a petrecut brațul peste umerii fratelui meu și i-a spus: «Pasăre cu pasăre, amice. Doar câte o pasăre pe rând.»”
La fel stau lucrurile și cu legăturile pe care le avem cu prietenii, familia și colegii. Relațiile complexe, pline de mulțumire nu apar în viețile noastre dintr-o dată, gata formate, ci, mai degrabă, se dezvoltă cu fiecare întâlnire.
Dacă ați putea observa și analiza cu atenție aceste legături – așa cm am făcut eu împreună cu colegii mei – ați vedea cm fiecare dintre ele este alcătuită dintr-o mulțime de conversații mărunte. Există o cerere și o reacție la acea cerere. Precum celulele corpului sau cărămizile unei case, astfel de discuții sunt principalele componente ale comunicării emoționale. Fiecare schimb de vorbe cuprinde informații emoționale care pot întări sau pot slăbi legăturile dintre oameni.

Relațiile care contează
Un ghid în cinci pași pentru consolidarea relațiilor de cuplu, de familie și de prietenie
John Gottman și Joan DeClaire
Traducerea din limba engleză de Ștefania Miclea
# ̦iisănătoase #

Editura ASCR

15/01/2025

„Din perspectiva creierului, corpul dumneavoastră este doar una dintre sursele de informații senzoriale. Senzațiile care vin dinspre inimă și plămâni, metabolism, temperatura variabilă ș.a.m.d. sunt asemenea formelor neclare din figura 2-1. Aceste senzații pur fizice din corpul nostru nu au o semnificație psihologică obiectivă. Dar imediat ce intervin conceptele, senzațiile dobândesc o semnificație suplimentară. Dacă simțiți o durere în stomac în timp ce vă pregătiți de cină, s-ar putea să o percepeți ca fiind senzația de foame. Dacă se apropie sezonul gripei, s-ar putea să resimțiți durerea aceea ca pe o senzație de greață. Dacă sunteți judecător și durerea apare în timpul unui proces, ați putea să o luați ca pe un semn instinctiv că acuzatul minte. La un moment dat și într-un context dat, creierul dumneavoastră folosește concepte pentru a înțelege senzațiile interne și pe cele externe din lumea înconjurătoare, toate în același timp. De la o durere de stomac, creierul poate construi o percepție legată de foame, greață sau de neîncredere.
Lisa Feldman Barrett
Cum iau naștere emoțiile
Traducerea din limba engleză de Mihaela Marian Mihăilaș

Editura ASCR

11/12/2024

Încheiem anul cu o apariție nouă!
Pentru adolescenți și toți cei care se află în preajma lor

„Imaginează-ți că trăiești în casa visurilor tale. Totul este nou și amenajat exact așa cm ți-ai dorit, însă există o problemă: nu toate funcționează cm te aștepți. De fapt, poate să fie foarte dificil să îți dai seama ce merge și ce nu. Luminile din camera ta sunt instalate, dar nu se aprind atunci când apeși pe întrerupător. Televizorul și computerul, ambele de ultimă generație, nu pornesc nici ele, iar ușa garajului nu se deschide, indiferent de câte ori ai apăsa pe telecomandă. Creierul adolescentului este similar cu organizarea acestei case care, deși dispune de toate dotările necesare ca să trăiești în ea, nu este încă complet funcțională. În acest punct al vieții tale, doar 80% din creierul tău este cablat corespunzător. Ceea ce la prima vedere nu sună rău deloc, până ajungi să îți dai seama cât de necesar ți-ar fi restul de 20%.”

Creierul tău de adolescent
de Elisa Nebolsine
traducerea din limba engleză de Sergiu Marcu și Oana Damian

Editura ASCR

04/12/2024

Când viața ne lovește, reflectorul se oprește asupra suferinței, iar restul scenei pare a fi cuprinsă de întuneric – ne simțim ca și cm nu ar mai exista nimic altceva decât durerea aceasta. Dar ce-ar fi să luminăm și restul reprezentației? Să proiectăm reflectoarele pe întreaga scenă? Ce-ar fi să observăm deopotrivă și suferința noastră, dar și viața din jurul ei? (Pentru că, oricât de uriașă ne-ar fi durerea, viața o depășește ca amploare.) Cum ar fi, ca în spațiul acesta extins pe care îl putem conștientiza să ne îndreptăm privirea către acele lucruri care nu sunt distruse, către acele aspecte cărora nu le lipsește nimic? Nu cumva am putea găsi astfel ceva important? Nu cumva printre ele se află o comoară ascunsă de unde ar putea izvorî împlinirea, chiar și în plină suferință?

Atunci când viața ne pune la încercare
de Russ Harris
traducerea din limba engleză de Oana Damian

Editura ASCR

16/10/2024

Susan, în vârstă de 24 de ani și Paul, în vârstă de 28 de ani, se hotărăsc să-și petreacă împreună un sfârșit de săptămână în Vermont. Când ajung acolo, găsesc două pensiuni convenabile. Ambele sunt plăcute și primitoare. Una are o cameră liberă cu două paturi simple, iar cealaltă are o cameră cu un pat mare, dublu. Paul preferă camera cu paturile simple, fiindcă priveliștea este spectaculoasă. Susan preferă camera cu patul dublu – ce excursie romantică e aceea în care trebuie să doarmă în paturi separate? Paul îi răspunde ușor iritat și disprețuitor. „Dormim în același pat în fiecare noapte, ce mare scofală? Măcar aici ne putem bucura de priveliștea aceasta minunată.” Lui Susan îi este rușine că-și dorește atât de mult să-l aibă lângă ea toată noaptea și totuși nu-și poate imagina o vacanță împreună în care să doarmă în paturi separate. Niciunul dintre ei nu este dispus să cedeze și cearta aceasta amenință să le strice sfârșitul de săptămână.
Care este motivul certei? La prima vedere, s-ar părea că au gusturi diferite în ceea ce privește camerele de hotel. Insistența lui Susan pare puțin cam exagerată. Dar dacă mai adăugăm faptul că lui Paul nu-i place ca ei să doarmă îmbrățișați?
Stilurile de ataşament
O nouă teorie a ataşamentului: cm să găseşti şi să păstrezi o relaţie de cuplu fericită

de Amir Levine, Rachel S.F. Heller
traducerea din limba engleză de Mihaela Marian Mihăilaș

Editura ASCR