18/12/2025
Henry Scott Holland, „Death is Nothing at All” („Moartea nu înseamnă nimic”).
Moartea nu înseamnă nimic;
Nici măcar nu contează.
Am trecut doar în camera cealaltă.
Nu s-a întâmplat nimic.
Toate au rămas aşa cm le ştiai.
Eu sunt eu, tu eşti tu,
Iar viaţa prin care, atât de frumos, am trecut împreună este aceeaşi, neschimbată.
Vom continua să fim unul pentru altul ceea ce am fost întotdeauna.
Chemă-mă pe nume, aşa cm mă chemai odinioară.
Vorbeşte-mi, cm îmi vorbeai întotdeauna.
Nu schimba tonul vocii –
Şi nu îmbrăca hainele solemnităţii, nici pe cele ale durerii.
Continuă să râzi la ceea ce ne făcea să râdem împreună.
Distrează-te şi zâmbeşte, gândeşte-te la mine, roagă-te pentru mine.
Lasă ca numele meu să-ţi fie mângâirea care ţi-a fost întodeauna.
Rosteşte-l lejer, fără a fi atins de umbra vreunui regret.
Viaţa are însemnătatea pe care a avut-o şi ieri.
Este aceeaşi care a fost mereu:
O absolută şi neîntreruptă continuitate.
Ce este moartea, dacă nu un accident trecător?
Sunt aici cu tine,
doar că nu mai sunt la vedere.
Exist – şi te aştept, pentru ceea ce va fi doar o scurtă perioadă de timp,
Undeva foarte aproape,
De partea cealaltă a străzii.
Toate sunt la locul lor.
Nimic nu este distrus; nimic nu este pierdut.
Un scurt moment şi toate vor fi cm au fost.
Ne vom întâlni iarăşi.
Vom râde amintindu-ne de vremelnicia acestei despărţiri
