04/08/2026
Zilele trecute am avut din nou privilegiul de a sluji în Ucraina, participând la un timp de pregătire biblică pentru evanghelizare. În cadrul acestor întâlniri, împreună cu tinerii prezenți, am deschis Scriptura pentru a aprofunda chemarea Bisericii de a vesti Evanghelia Domnului Isus Hristos și responsabilitatea fiecărui credincios de a fi un martor credincios al Lui într-o lume marcată de nesiguranță, suferință și întrebări profunde.
În cadrul instruirii am reflectat asupra Evangheliei ca vestea bună a împăcării omului cu Dumnezeu. Din perspectivă biblică, adevărata pace începe prin împăcarea cu Dumnezeu, realizată prin jertfa Domnului Isus Hristos. Numai o inimă împăcată cu Dumnezeu poate învăța să trăiască în pace cu aproapele și să fie un instrument al păcii într-o lume frământată de ură, violență și dezbinare.
În aceleași zile, războiul și-a arătat din nou chipul tragic. Comunitatea penticostală din Ucraina a fost profund îndurerată de moartea familiei Voronov din Radușne. Părinții și cei opt copii ai lor și-au pierdut viața în urma unui atac cu rachetă. În fața unor asemenea tragedii, înțelegem încă o dată cât de fragilă este viața și cât de adânci sunt rănile pe care păcatul le-a lăsat în lumea noastră.
M-am întors din Ucraina cu o convingere și mai profundă: Evanghelia rămâne cea mai mare nevoie a omului. În mijlocul războiului, al nesiguranței și al durerii, Hristos continuă să cheme oameni la mântuire, iar Biserica este chemată să vestească, fără teamă și fără oboseală, această veste bună. Deși nu putem opri prin puterea noastră conflictele lumii, putem rămâne credincioși chemării de a-L face cunoscut pe Hristos, singurul care poate transforma inima omului și poate așeza temelia unei păci adevărate.
Să continuăm să ne rugăm pentru Ucraina, pentru familiile îndoliate, pentru bisericile care slujesc cu credincioșie și pentru toți cei care poartă povara acestui război. Noi, cei care nu trăim zi de zi drama conflictului, avem datoria creștină de a purta înaintea lui Dumnezeu această țară vecină, cerându-I, în îndurarea Sa, încetarea războiului, mângâiere pentru cei îndurerați, înțelepciune pentru cei chemați să ia decizii și dăruirea unei păci drepte și durabile.
