24/07/2026
Drumeție montană cu un scurt răgaz și o amintire fotografică pe un uluc, august 1922, sat Păscoaia, Brezoi, județul Vâlcea.
Înainte de construirea drumurilor și a căilor ferate forestiere, coborârea lemnului din munții care înconjoară Valea Lotrului era o muncă dificilă și primejdioasă. Buștenii tăiați pe versanți și în văile secundare erau aduși spre râul Lotru cu ajutorul jilipurilor, numite și uluce sau scocuri pentru lemne.
Jilipurile erau jgheaburi lungi construite din lemn și așezate pe pante, astfel încât buștenii să poată aluneca spre vale.
În terminologia forestieră tradițională, partea de jos a jilipului era numită uneori „inimă”, iar marginile sale oblice, care împiedicau ieșirea buștenilor, erau cunoscute sub numele de „argele”.
Transportul se făcea mai ales iarna. Suprafața jilipului era udată, iar apa îngheța, formând un strat de gheață care ușura alunecarea lemnului. În porțiunile foarte înclinate, viteza buștenilor trebuia atent controlată, deoarece aceștia puteau ieși din jilip sau puteau distruge construcția. Pentru încetinirea lor se foloseau pământ, crengi ori alte materiale care măreau frecarea.
Ajunși în valea principală, buștenii erau strânși și pregătiți pentru transportul pe apă.
Lotrul, râu de munte cu debit puternic, a fost folosit în secolul al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea atât pentru plutirea liberă a lemnelor, cât și pentru coborârea plutelor spre Brezoi. Aici funcționau ferăstraie și, mai târziu, importante fabrici de cherestea, printre care și Carpatina..
Jilipurile, plutăritul și munca oamenilor din pădure au avut un rol esențial în dezvoltarea economică a localităților Brezoi, Mălaia și Voineasa. Din acest vechi sistem de transport au rămas astăzi mai ales fotografii, documente și amintiri despre una dintre cele mai grele ocupații de pe Valea Lotrului.
Sursa foto: colecția personală Gheorghe Pei, via Civilizația Lemnului în România
Surse documentare:
- Petre Bardașu, „Din istoricul exploatărilor forestiere de pe Valea Lotrului”, în Studii vâlcene, 1971;
- Constantin C. Giurescu, Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri până astăzi, 1976.