Istoria românilor în culori

27/09/2025

Arhiva de Fotografie - târgul de la Negreni, ediția octombrie 2025.
Deoarece ultimele ediții au avut multe de oferit, iar campaniile noastre de strângere de fonduri și-au depășit mereu țintele propuse, de această dată ne propunem o țintă de 5000 lei. Până pe 10 octombrie, când vom fi la Negreni. Și suntem convinși că puțin mai mult ne va ajuta să facem mult mai mult!
Vă mulțumim tuturor celor care ne sprijiniți și celor care distribuiți apelul nostru!
Donații pot fi făcute prin următoarele metode:
👉în cont lei: RO05BTRLRONCRT0678400301, deschis la Banca Transilvania
👉în cont euro: RO52BTRLEURCRT0678400301, deschis la Banca Transilvania
👉prin Paypal: paypal.me/AsociatiaRenascendis
👉Revolut: +40721320452
👉BTpay: +40770423179 (atenție, cont schimbat față de luna iunie!)
Vă mulțumim pentru că ne sunteți aproape!

Pe 11 octombrie 2024, cu aproape un an în urmă, ne întorceam din târgul de la Negreni cu un portbagaj plin de documente fotografice și de tehnică fotografică veche. Așa cm observam pe atunci, suficient cât să pui pe picioare un mic muzeu. Anul acesta, în iunie, achizițiile făcute ne-au depășit orice așteptări.

Dar ceea ce este important, în ambele dăți, ca și în dățile anterioare, reușitele vă aparțin vouă. Pentru că am putut face atât de mult doar mulțumită sprijinului vostru.

De ce sunt importante achizițiile din târgul de la Negreni? Pentru că sunt un mijloc eficient de a pune în siguranță o cantitate semnificativă de patrimoniu fotografic cu un singur efort. Pentru că ne permit să dezvoltăm direcții noi de cercetare și să susținem direcții mai vechi. Pentru că ne furnizează documente fotografice pe care le împărtășim cu alți specialiști și care ajung la voi prin proiecte editoriale, cercetări și proiecte inedite. Pentru că ne oferă material valoros pentru noi proiecte și expoziții pe care vi le dedicăm. Așa cm anul acesta am avut și încă avem proiectul „România Agfacolor. 1938 - 1948”.

📍Acum dăm startul campaniei noastre de strângere de fonduri pentru târgul de la Negreni, ediția octombrie 2025. Deoarece ultimele ediții au avut multe de oferit, iar campaniile noastre de strângere de fonduri și-au depășit mereu țintele propuse, de această dată ne propunem o țintă de 5000 lei. Până pe 10 octombrie, când vom fi la Negreni. Și suntem convinși că puțin mai mult ne va ajuta să facem mult mai mult!

Vă mulțumim tuturor celor care ne sprijiniți și celor care distribuiți apelul nostru!

Donații pot fi făcute, către Asociaţia Renascendis, prin următoarele metode:

👉în cont lei: RO05BTRLRONCRT0678400301, deschis la Banca Transilvania
👉în cont euro: RO52BTRLEURCRT0678400301, deschis la Banca Transilvania
👉prin Paypal: paypal.me/AsociatiaRenascendis
👉Revolut: +40721320452
👉BTpay: +40770423179 (atenție, cont schimbat față de luna iunie!)

Vă mulțumim pentru că ne sunteți aproape!

27/09/2025

Magda Ianculescu anii '60 (1929 - 1995)

a fost una dintre cele mai valoroase soprane române ale secolului XX, apreciată pentru frumusețea timbrului său cristalin, pentru tehnica impecabilă și pentru eleganța interpretării scenice.
Născută la Iași, și-a început studiile muzicale la Conservatorul „George Enescu” din orașul natal, unde a fost remarcată pentru sensibilitatea și rafinamentul vocii. Ulterior, a fost admisă la Conservatorul din București, unde s-a perfecționat sub îndrumarea unor maeștri de prestigiu.
A debutat la Opera Română din București la începutul anilor ’50 și a devenit rapid una dintre marile vedete ale instituției, interpretând roluri lirice și de coloratură care i-au pus în valoare calitățile vocale: Violetta din Traviata, Gilda din Rigoletto, Lucia din Lucia di Lammermoor, Susanna din Nunta lui Figaro sau Adina din Elixirul dragostei. Prezența ei scenică rafinată și vocea de o puritate rară au atras atenția nu doar în țară, ci și peste hotare, unde a susținut turnee și a fost invitată la festivaluri prestigioase.
Pe lângă cariera artistică, Magda Ianculescu a avut o importantă activitate pedagogică. Începând din anii ’70, a fost profesoară de canto la Conservatorul din București, unde a format generații întregi de cântăreți de operă și lied. A rămas în memoria studenților săi ca o profesoară exigentă, dar și generoasă, capabilă să transmită nu doar tehnica vocală, ci și dragostea pentru arta interpretării.
Magda Ianculescu a lăsat în urmă numeroase înregistrări radio și discografice, care ilustrează atât repertoriul său de operă, cât și pe cel de lieduri și cântece românești. Moștenirea sa artistică rămâne un reper al școlii românești de canto, iar numele său este asociat cu epoca de aur a operei românești din a doua jumătate a secolului XX.

sursa foto: arhiva revistei Új Élet/Biblioteca Județeană Mureș via azopan.ro

Wikipedia: https://w.wiki/FTkm

27/09/2025

Ștefan Dobay
(26 septembrie 1909 - 7 aprilie 1994)

”Numai munca este adevăratul etalon care stabilește valorile. Munca, in care se integrează seriozitatea și dăruirea de sine.
Așa am înțeles eu sportul. Așa am trăit pentru el și m-am dăruit lui. Cu dragoste și cu bucurie, pentru bucuria mea proprie și a oamenilor care m-au incurajat și m-au iubit.”

Nume de legendă în fotbalul românesc, Dobay și-a câștigat celebritatea prin forța și precizia șuturilor expediate de pe extremă stânga și transformate, de multe ori, din unghiuri imposibile, în goluri de o rară frumusețe.
A reprezentat o adevărată spaimă pentru toți portarii din vremea sa și le-a creat complexul inferiorității tuturor adversarilor direcți pe care i-a depășit în alergarea în veritabil galop, motiv pentru care a fost supranumit ”Calul”.
Peste ani a rămas în folclorul fotbalului românesc legenda care spune că Dobay ar fi omorât o maimuță cu șutul său extrem de puternic, în urma unui pariu excentric.
Legitimat pentru prima oară la clubul Banatul Timișoara, în 1924, va juca la această echipă până în 1930 când se transferă la clubul Ripensia, unde activează timp de 10 ani, cu rezultate excepționale, dvenind cvadruplu campion național și de două ori câștigător al cupei României ca jucător, iar ca antrenor a câștigat atât campionatul cât și cupa României cu CCA București.

Sursa foto si text: Muzeul Sportului
Wikipedia: https://w.wiki/FTfu

25/09/2025

Antonio Copetti
(n. 1871, Tolmezzo, Friuli-Veneția Giulia, Italia – d. 1942, Râmnicu Vâlcea, România)
a fost un arhitect și antreprenor italian stabilit în România, cunoscut pentru contribuțiile sale la dezvoltarea urbanistică și arhitecturală a municipiului Râmnicu Vâlcea și a zonei Vâlcea.

A proiectat și executat numeroase clădiri de patrimoniu, fiind considerat unul dintre cei mai importanți constructori străini stabiliți în Oltenia la începutul secolului al XX-lea.
A coordonat lucrările de ridicare a primei aripi, inaugurată în 1911, iar în 1921 a realizat întreaga extindere a clădirii Colegiului Național „Alexandru Lahovari”, din Râmnicu Vâlcea.

Fiica lui, Nidia Mihaela, a fost căsătorită cu Nicolae I. Moculescu din Gușoieni (județul Vâlcea), iar din această familie provine compozitorul Horia Moculescu.

Un parc din zona centrală a municipiului Râmnicu Vâlcea poartă numele „Antonio Copetti”, ca omagiu adus activității sale.

Sursa foto si text: prof. dr. Florin Epure via RoAsIt https://shorturl.at/bk6rI
Wikipedia: https://w.wiki/FXtc

21/09/2025

US Open - 7 septembrie 1975.
Jimmy Connors și Ilie Năstase au cucerit titlul la dublu masculin, învingându-i în finală pe Tom Okker (Olanda) și Marty Riessen (SUA) cu scorul 6–4, 7–6.
Connors și Năstase au transformat finala într-un adevărat spectacol de tenis, un moment aproape artistic prin felul în care și-au combinat stilurile, forța și agresivitatea americanului cu finețea și imaginația românului.
Publicul a avut parte de o demonstrație de echilibru între precizie și improvizație, ce a rămas în memoria turneului ca una dintre cele mai spectaculoase finale de dublu.

Imaginea adesea asociată cu succesul lor nu provine de la festivitatea US Open, ci dintr-o ședință foto artistică realizată în 1974 de fotograful britanic Terry O’Neill.
A fost gândită ca o reprezentare glamour a celor doi campioni ai vremii, într-o perioadă când tenisul începea să devină și spectacol mediatic.
Fotografia a intrat ulterior în portofoliul „Iconic Images” și a rămas simbolică pentru stilul nonconformist și carismatic al cuplului Connors–Năstase.



Wikipedia: https://w.wiki/FTfx
https://w.wiki/FTfz

20/09/2025

"Am fost primită cu o amabilitate care m-a copleșit; toți cei mari ai pământului mi-au deschis ușile, pentru că veneam dintr-o țară mică dar însângerată, și eram femeie, și mai ales eram regină. Nu am uitat nicio clipă că nu vorbeam pentru mine, ci pentru România, și în fiecare cuvânt rostit am pus toată credința mea în dreptatea cauzei noastre."

Aceasta a fost Regina Maria, femeia care a iubit România mai presus de propria-i viață. După ce a străbătut tranșeele și spitalele de campanie în anii cumplitei încercări, după ce a ținut de mână muribunzii și a șters lacrimile răniților, a venit clipa să lupte cu alte arme.
După război și înfăptuirea Marii Uniri, Regina Maria a pornit către marile capitale ale Europei, hotărâtă să înfrunte cu demnitate Puterile vremii și să le convingă că România Mare are dreptul să existe.
Cu frumusețea ei de regină, cu noblețea ei de femeie și cu tăria ei de ostaș, a cucerit inimile și mințile celor care hotărau soarta lumii.



Wikipedia: https://w.wiki/DbiE

16/09/2025

Maria Tănase în costum oltenesc.
Sursa foto: Muzeul Olteniei, via Biblioteci Valcene
..În acele clipe de bucurie, nimeni, nici Maria, nici ceilalți nu își putea închipui că peste câteva luni lumea întreagă va fi aruncată în vâltoarea celui de-Al Doilea Război Mondial care urma să înceapă câteva luni mai târziu. În afara morții care plutea în toată lumea, noile ideologii extremiste aduceau suferința și în rândul artiștilor.
În 1940, legionarii aflați la putere în România interzic muzica Mariei Tănase, argumentând că melodiile sale „distorsionau folclorul autentic“. Legionarii au distrus barbar întregi colecţii de plăci de gramofon cu muzică înregistrată de artistă, matrițe de la casele de discuri aflate în țară și matrițele primelor piese înregistrate la Societatea Română de Radiodifuziune. Bineînțeles, totul avea să se demonstreze a fi o acțiune antisemită, căci apropiații ei, în special Brauner și Eliad, erau evrei. Câteva luni, Maria s-a întors în cartierul natal, unde a stat ascunsă într-o casă sărăcăcioasă.
„Din ordinul Ministerului Propagandei, mi-au fost distruse toate plăcile de gramofon de la Radio, precum şi matriţele acestora de la Casele de plăci de patefon. Chiar şi după plecarea legionarilor, prigoana împotriva mea a continuat, fiind urmărită şi chiar arestată de către un maior SS şi anchetată la Malmaison. Mă învinuiau de atitudine şi simpatie pentru stânga. Am fost supusă unui sechestru de teroare, de către acelaşi maior nazist. Reuşind, într-o zi, să plec de acasă neînsoţită, m-am oprit la Prefectură, unde am alcătuit un lung memoriu către autorităţile române. În urma măsurilor luate, încet, încet am fost un om liber“, scria Maria mai târziu.

https://shorturl.at/yt2an

05/09/2025

Sylva Koscina 1968 Buftea, „Bătălia pentru Roma“.

Inspirat liber după romanul istoric „Ein Kampf um Rom" (1876) de Felix Dahn, „Bătălia pentru Roma I" (titlu german: Kampf um Rom I) este un film epic germano-italo-român regizat de Robert Siodmak, cu Sergiu Nicolaescu și Andrew Marton ca regizori secundari necreditați în titlurile oficiale.

Distribuție remarcabilă multi-națională:
Laurence Harvey – Cethegus
Orson Welles – împăratul Justinian
Sylva Koscina – împărăteasa Theodora
Honor Blackman – Amalaswintha
Harriet Andersson – Mathaswintha
Robert Hoffmann – Totila
Michael Dunn – Narses, generalul bizantin

Actori români cu roluri importante:
Florin Piersic – Vitigès (sau Witiches)
Emanoil Petruț – Teja
Ion Dichiseanu – Furius
Mircea Anghelescu – Aligern
Adela Mărculescu – Aspa

Sursa foto: Cineclic
Wikipedia: https://w.wiki/FFBC

04/09/2025

Lizica Secărean
atelier „Polyfoto”, București, 1940.

Sursa foto: Arhiva de Fotografie

04/09/2025

Florea Dumitrache poreclit "Mopsul"

(n. 1948 – d. 2007) a fost un atacant român de fotbal, considerat de numeroși specialiști drept unul dintre cei mai mari atacanți din istoria fotbalului românesc și de către unii, cel mai bun din toate timpurile.
A evoluat cea mai mare parte a carierei la clubul Dinamo București, unde a rămas o figură legendară.
Dumitrache a făcut parte din așa-numita generație „Guadalajara”, care a reprezentat România la Campionatul Mondial din Mexic 1970, sub conducerea selecționerului Angelo Niculescu. Din lotul tricolorilor s-au remarcat și alți jucători importanți, precum Mircea Lucescu, Cornel Dinu, Rică Răducanu sau Nicolae Dobrin, care deși era considerat perla fotbalului românesc, selecționerul Angelo Niculescu a preferat să nu-l folosească, motivând că nu se încadra suficient în disciplina tactică a echipei.
La momentul desfășurării turneului final, Dumitrache avea doar 22 de ani, însă prestațiile sale au atras atenția presei și a fanilor internaționali. Un dribling spectaculos reușit de el în fața lui Bobby Moore, căpitanul selecționatei Angliei (campioana mondială en-titre) a fost preluat de televiziunile vremii și a rămas memorabil.
Pe plan competițional, Dumitrache a marcat golul victoriei României împotriva Cehoslovaciei (2-1) și a înscris, de asemenea, în meciul pierdut la limită cu 2-3 contra Braziliei lui Pelé, formație care avea să câștige trofeul mondial.
Cariera sa s-a stins odată cu viața, mult prea devreme: Florea Dumitrache a decedat în 2007, la vârsta de 59 de ani, în urma unui atac cerebral.

Wikipedia: https://w.wiki/FEyY

31/08/2025

Eugen Jebeleanu (1911–1991).

„...Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă
Nu mai cunoaștem drumul către casă
Suntem ușori și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?...”

a publicat în anul 1958 volumul de poezie „Surâsul Hiroshimei”, una dintre cele mai puternice mărturii lirice despre tragedia umană provocată de bomba atomică.
Cartea, inspirată de vizita sa în Japonia și de întâlnirea cu supraviețuitorii catastrofei, s-a impus ca o capodoperă universală a literaturii angajate împotriva războiului nuclear.
Tradusă în 28 de limbi, opera a circulat pe toate continentele, devenind un mesaj de conștiință și pace într-o lume amenințată de războiul rece și de pericolul nuclear.
Versurile lui Jebeleanu dau glas durerii, dar și speranței, ridicând o pledoarie pentru demnitatea umană și pentru solidaritatea între popoare.
„Surâsul Hiroshimei” rămâne și astăzi o carte-simbol, o mărturie poetică împotriva oricărei forme de violență și distrugere și o expresie a responsabilității morale a literaturii în fața istoriei.

Wikipedia: https://w.wiki/FCZx
Opera: https://shorturl.at/lbFUl