Editura Școala Ardeleană

14/12/2025

𝐋𝐚𝐧𝐬𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐩𝐫𝐞𝐦𝐢𝐞𝐫𝐚̆: „𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐢 𝐢̂𝐧 «𝐀 𝐓𝐫𝐞𝐢𝐚 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐚̆». 𝐋𝐨𝐢𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞. 𝐑𝐞𝐯𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐞. 𝐔𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 (𝟏𝟖𝟒𝟖-𝟏𝟗𝟏𝟖)”. 𝐎𝐦𝐚𝐠𝐢𝐮 𝐞𝐝𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐏𝐑𝐎𝐅𝐄𝐒𝐎𝐑 𝐔𝐍𝐈𝐕. 𝐃𝐑. 𝐋𝐈𝐕𝐈𝐔 𝐌𝐀𝐈𝐎𝐑 𝟖𝟓. 𝐄𝐯𝐞𝐧𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐝𝐞𝐬𝐟𝐚̆𝐬̦𝐮𝐫𝐚𝐭 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐝𝐫𝐮𝐥 𝐆𝐀𝐋𝐄𝐈 𝐄𝐃𝐈𝐓𝐔𝐑𝐈𝐈 𝐒̦𝐂𝐎𝐀𝐋𝐀 𝐀𝐑𝐃𝐄𝐋𝐄𝐀𝐍𝐀̆ 𝐝𝐢𝐧 𝟏 𝐃𝐞𝐜𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟓, 𝐥𝐚 𝐂𝐥𝐮𝐣-𝐍𝐚𝐩𝐨𝐜𝐚.

De șase decenii în slujba istoriei, educației, culturii și țării, LIVIU MAIOR este o personalitate marcantă a cercetării istorice și diplomației contemporane, multiplu Doctor Honoris Causa, fost Ministru al Educației din România și Președinte al Comisiei Naționale UNESCO, om politic și diplomat (senator și ambasador), promotor al valorilor naționale și susținător al intereselor României la nivel internațional, Profesorul a zeci de generații de istorici ai Transilvaniei și ai României.

Apărut la început de octombrie, de ziua de naștere a istoricului LIVIU MAIOR (2 octombrie), sub egida Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române și a Fundației Transilvania Leaders, tratatul „Românii în «A Treia Europă». Loialitate. Revoluție. Unitate (1848-1918)”, care acoperă o perioadă istorică de 70 de ani, esențială pentru formarea statului național român, a fost lansat în premieră în cadrul GALEI EDITURII ȘCOALA ARDELEANĂ din 1 Decembrie 2025, la Casa de Cultură a Studenților „Dumitru Fărcaș” din Cluj-Napoca, într-o atmosferă luminată de emoții frumoase, în prezența ACAD. PROF. UNIV. IOAN-AUREL POP, PROF. UNIV. DR. VASILE PUȘCAȘ și PROF. UNIV. DR. IOAN BOLOVAN, membru corespondent al Academiei Române, foștii săi discipoli.

𝐕𝐀𝐒𝐈𝐋𝐄 𝐆𝐄𝐎𝐑𝐆𝐄 𝐃𝐀̂𝐍𝐂𝐔, 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐄𝐝𝐢𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐒̦𝐂𝐎𝐀𝐋𝐀 𝐀𝐑𝐃𝐄𝐋𝐄𝐀𝐍𝐀̆:
„Am realizat o mie de pagini din trei cărți ale dumneavoastră («Habsburgi și români. De la loialitatea dinastică la identitate națională»; «1848–1849. Români și unguri în Revoluție» și «Asociaționism și naționalism la românii din Transilvania») sintetizate într-o singură carte. Este o carte-reper pentru istoria neamului românesc. Nu se poate trece peste această carte și nu se va putea trece. Vă mulțumesc, vă felicit!”

𝐀𝐂𝐀𝐃. 𝐏𝐑𝐎𝐅. 𝐔𝐍𝐈𝐕. 𝐈𝐎𝐀𝐍-𝐀𝐔𝐑𝐄𝐋 𝐏𝐎𝐏:
„Domnul Profesor LIVIU MAIOR ne-a predat epoca modernă din istoria românească și epoca modernă după viziunea europeană. Este vorba despre vreo patru secole până să ajungem la perioada contemporană, dar la noi, la români, secolul XIX este fundamental și nu se termină cronologic la 1900, ci la 1918, oferind o istorie completă. Aceasta este, de fapt, perioada cea mai dinamică a Planului de Țară despre care v-am vorbit și eu. În subtitlul cărții scrie «1848–1918», adică 70 de ani de istorie, perioadă în care s-a făcut Țara. Firește că domnia sa, fiind istoric transilvănean, a predat din perspectiva Transilvaniei și nici nu era greu, pentru că planul acesta s-a făcut, în general, în mare măsură, în Transilvania. Modernizarea Țării și orientarea spre Europa a pornit prin Școala Ardeleană, în primul rând, din Transilvania și, pe urmă, la 1848, la Blaj, la Brașov, la Lugoj, s-au alcătuit planuri serioase care, alături de cele făcute la Iași, la Cernăuți, la Islaz, la București, au reunit proiectul întreg.

Domnul Profesor a scris aceste cărți cu foarte mare trudă, cu multă acribie și cu erudiție, căutând în arhive. În acest tratat se reunesc trei cărți. Domnia sa s-a ocupat, o lungă perioadă de timp, de românii din Imperiul Habsburgic și, mai târziu, din dubla monarhie, de mișcarea de emancipare națională, reconstituind-o pe baza izvoarelor, căutând, cercetând mereu.

În ultimul deceniu a fost foarte mult preocupat de Asociaționism și ne-a făcut să înțelegem și pe noi ce a însemnat această mișcare, cu origine în Europa Occidentală, care ne-a condus la o rezistență pe cale instituțională. Dacă n-am putut avea instituții mari și n-am fost primiți ca entitate națională în marile instituții ale Imperiului, ne-am făcut organizații, asociații, fundații care ne-au ajutat, până la urmă, în preajma anului 1918, să fim prezenți într-o lume importantă a Europei. Știți că jumătate dintre delegații cu credențional la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia erau reprezentanți de drept, nu erau aleși de comunități? „De drept”, în ce sens? De drept ai asociațiilor, ai fundațiilor, ai organizațiilor, ai partidelor care existau în acea perioadă. Și toate acestea ar fi foarte greu de înțeles fără mărturiile pe care le aduce aici, în această carte, domnul Profesor Liviu Maior.

Cartea aceasta se citește ușor pentru că este scrisă alert. Domnia sa are un fel de a prezenta istoria care atrage, încântă și, câteodată, să știți, că și descântă. Ceea ce este foarte frumos! Adică «descântă» în sensul că te face, pe baza a ceea ce ai citit, să revii, să încerci, eventual să mai citești în plus, deși ne oferă aici fresca întreagă a formării României ca stat național unitar. Vă mulțumim, Domnule Profesor!”

𝐏𝐑𝐎𝐅. 𝐔𝐍𝐈𝐕. 𝐃𝐑. 𝐕𝐀𝐒𝐈𝐋𝐄 𝐏𝐔𝐒̦𝐂𝐀𝐒̦:
„Această carte a Domnului Profesor LIVIU MAIOR este unicat în literatura noastră, fiindcă, așa cm o intitulează domnia sa, „Românii în «A Treia Europă». Loialitate. Revoluție. Unitate (1848-1918)», sintagma «A Treia Europă» sau «Europa de Mijloc», sau «Europa Centrală», sau «Mitteleuropa» este o formulă prea puțin agreată în România. Se obișnuiește să vorbim despre istoria balcanică, a sud-estului Europei și mai puțin folosind această formulă. Cu toate acestea, remarc faptul că Domnul Profesor LIVIU MAIOR a venit cu soluția corectă, aceea a percepției care exista în epocă și ne-a transmis-o și nouă. Iar de aici mă duc cu gândul mai departe. Întotdeauna, Domnul Profesor Maior avea, cm zicem noi, în Ardeal, o sucă, o meteahnă. De câte ori încercam să demonstrăm ceva, ne întreba ce document există ca suport al afirmației noastre. Ca istoric trebuie să dovedești prin documente și cu documente orice fapt. Pentru noi, cei mai tineri, a fost lecția pe care ne-a dat-o și Profesorul David Prodan, aceea să nu ne desprindem de documente. Istoria, cm îi zice și denumirea, este o povestire. Dar povestirea aceasta, noi, istoricii, trebuie să o facem numai pe bază de documente, pe bază de izvoare și, pe cât e posibil, pe bază de izvoare dovedibile, credibile, pe care să le vadă și lumea. Profesorul LIVIU MAIOR a scris nenumărate lucrări despre evenimentele secolului al XIX-lea și ne-a îndemnat și pe noi să facem colecții de documente, pe lângă colecțiile consacrate de documente pentru anii 1848, 1918 și așa mai departe; fiecare dintre noi fiind îndemnat să încerce să aducă tot mai multe documente spre cetățeni, spre cititori.

Și ultima remarcă pe care vreau să o fac: câteodată noi, istoricii, scriem pentru noi. Să ne înțeleagă colegii de aici sau din străinătate. Uităm că istoria este percepută și de politicieni, și de oamenii simpli, și de iubitorii de istorie, și de doritorii de a cunoaște istoria. Astfel, mai ales în ultimele două decenii, Profesorul LIVIU MAIOR a reușit să treacă de la stilul foarte sec al istoricului la un stil foarte perceptibil în limbajul comun. De toți oamenii, nu numai de istorici. De fapt, cred că acesta este rolul nostru, al istoricilor, să venim cu asemenea lucrări destinate publicului larg. Pentru că istoria privește pe toată lumea, nu doar pe anumite categorii.

Dar m-am convins, exact așa cm spunea și domnul Profesor Prodan, că doar după 60 de ani, istoricii se maturizează și doar după 60 de ani încep să producă. Domnul Profesor LIVIU MAIOR a reușit, în ultimele două decenii și mai ales acest lucru se vede foarte bine în Colecția de Istorie Contemporană a Editurii Școala Ardeleană, să compună o frescă veritabilă pentru toți cititorii de istorie. Lucru pentru care îi mulțumesc și ca istoric, și ca cititor, și ca fost student!”

𝐏𝐑𝐎𝐅. 𝐔𝐍𝐈𝐕. 𝐃𝐑. 𝐈𝐎𝐀𝐍 𝐁𝐎𝐋𝐎𝐕𝐀𝐍, 𝐦𝐞𝐦𝐛𝐫𝐮 𝐜𝐨𝐫𝐞𝐬𝐩𝐨𝐧𝐝𝐞𝐧𝐭 𝐚𝐥 𝐀𝐜𝐚𝐝𝐞𝐦𝐢𝐞𝐢 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞:
„Ceea ce sunt astăzi le datorez lor, Profesorilor mei, pentru că bunul Dumnezeu i-a îndrumat să-mi fie mentori, dascăli și să-mi rămână aproape atunci când nu mă țin de drumul cel drept. Cred că în acești 43 de ani de când le-am fost emul, student, n-am călcat prea mult nici în stânga, nici în dreapta și am încercat să le urmez modelul și sfaturile. Trei lucruri aș vrea să spun acum despre Domnul Profesor Liviu Maior.

În primul rând, faptul că domnia sa ne-a învățat și pe noi, studenții de atunci, cercetătorii, dascălii de mai târziu, în primul rând, să ne fundamentăm opiniile pe surse, pe documente istorice. A ilustrat-o chiar domnia sa la începutul carierei, publicând volume de documente importante pentru istoria modernă a României, împreună cu istoricul american de pioasă amintire Keith Hitchins, prin corespondența lui Ion Rațiu și a lui George Barițiu, lideri importanți ai românilor din Transilvania, ai epocii moderne, apoi prin documente despre Războiul de Independență și despre Transilvania, pentru că istoria, așa cm s-a spus aici, se scrie pe bază de surse și nu pe bază de povești. Există și domeniul istoriei orale astăzi, dar acesta este cu totul altceva. Domnia sa așa a crescut: cercetător, profesor, așa ne-a crescut pe noi, iar pentru aceasta vreau să-i mulțumesc! Domnul Profesor LIVIU MAIOR a plecat de la documente pentru ca să poată să pătrundă în Istoria Mare.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l spun acum și aici este că pe baza a numeroase surse pe care le-a consultat, a trecut de la stadiul factologic-pozitivist la sinteze despre principalele momente ale istoriei moderne ale românilor din Transilvania, despre Revoluția de la 1948, despre «Memorand», pornind, practic, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, așa ajungând până la Marea Unire, cu «Memorandul. Filosofia politico-istorică a petitionalismului românesc»; la sinteze despre societatea civilă, așa cm s-a spus, fără de care n-ar fi fost posibilă unirea Transilvaniei cu România, cele aproape o mie de asociații care au existat în Transilvania, create de români și susținute prin mecenați, dar și prin mulți anonimi, prin oamenii simpli, care au donat câte un creițar pentru ASTRA, pentru Societatea de Înfrumusețare a Cimitirelor, pentru Societatea de Lectură, pentru Reuniunea de Femei, pentru Asociația Învățătorilor și așa mai departe. Această carte despre Asociaționism, o carte mai recentă a domniei sale, se înscrie în ceea ce domnia sa a produs și a inovat în istoriografia românească.

Am spus-o cu foarte mulți ani în urmă, domnia sa nu a fost un revoluționar în istoriografia românească, dar a schimbat major șantierele de lucru, perspectivele și metodologia. Cărțile despre soldații și ofițerii români din Armata Austriacă, sinteza despre relațiile dintre români și maghiari la 1848, sinteza despre loialism la românii din Transilvania și identitatea națională, lucrarea despre Alexandru Vaida Voevod inovează scrisul istoric românesc, pentru că pun fenomenele locale într-o dimensiune internațională. Și nu întâmplător, această carte se numește «Românii în «A Treia Europă». Loialitate. Revoluție. Unitate (1848-1918)». Așa ne-a învățat Profesorul nostru: să nu privim lucrurile patriarhal, local, ci într-o conjunctură și într-o constelație mult mai amplă.

Și al treilea lucru pe care trebuie să-l menționez, în afară de faptul că domnia sa a fost un adept și, în același timp, un promotor al surselor, că a fost un deschizător de drumuri în privința sintezelor, dar și prin interpretări metodologice care au revoluționat scrisul istoric din România după 1989, a treia dimensiune foarte importantă și pentru mine, și pentru familia mea, și pentru soția mea, și pentru mulți, foarte mulți studenți care i-am urmat a fost generozitatea.

Prima carte străină la care am avut acces pentru tema mea de licență, în urmă cu 43 de ani, a fost o lucrare pe care mi-a pus-o la îndemână Domnul Profesor Liviu Maior, o carte a lui Stanley B. Kimball, despre asociațiile slavilor din monarhie, eu ocupându-mă de ASTRA mai mică, de la Arad, Asociația Națională Arădană pentru Cultura Poporului Român. La cea mai recentă întâlnire, Domnul Profesor mi-a mai dat o carte, fiindcă el întotdeauna îmi dă câte o carte și îmi deschide astfel o perspectivă nouă despre nostalgie, despre societatea civilă, despre eroism. Generozitatea aceasta l-a însoțit, iată, cel puțin de când l-am cunoscut eu ca student, l-a însoțit mereu, Profesorul având plăcutul obicei de a oferi câte o carte reprezentativă pentru preocupările tânărului cu care dialoga sau pentru actualitatea unor cercetări în istoriografia mondială, dar mai ales sprijinul prin cuvânt. Pentru că, nu o dată, am avut nevoie de sfatul și de sprijinul cuiva, iar domnia sa a găsit întotdeauna cuvintele potrivite și chiar mai mult decât cuvintele potrivite, care sunt foarte importante, sunt un pansament imediat, dar și soluțiile la problemele prin care treceam, fie că eram studenți, fie că eram profesori, ori proaspăt absolvenți și exilați, cumva, în cei trei ani de stagiu, undeva departe de casă, de Cluj. Și după aceea, când a înființat Centrul de Studii Transilvane, această entitate din cadrul filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, singura care editează o revistă de istorie publicată numai în limbi străine, coordonată de 42 de ani, de când este director, de domnul academician Ioan-Aurel Pop, care i-a succedat domnului Profesor Liviu Maior, după ce acesta a plecat la București să-și exercite funcția de ministru. Centrul de Studii Transilvane editează revista „Transylvania Review”, singura revistă din România indexată la cel mai înalt nivel: Scopus (Elsevier), Web of Science (ISI). Profesorul LIVIU MAIOR este cel care a creat vechiul Centrul de Studii Transilvane și această revistă.

Sursele, sintezele și generozitatea sunt, după părerea mea, cele trei cuvinte care trebuie să le purtăm acum, aici și întotdeauna când ne gândim cu recunoștință la Profesorul LIVIU MAIOR. Bunul Dumnezeu să vă învrednicească cu multă sănătate și putere de muncă! Și mai știți că eu, ca picătura orientală, la fiecare întrunire vă spun: David Prodan și-a scris ultima carte la 90 de ani, dumneavoastră trebuie să scrieți, nu neapărat ultima carte, dar o carte, cel puțin, la 95 de ani, pentru că acum speranța de viață a crescut față de generația lui David Prodan!”

𝐏𝐑𝐎𝐅. 𝐔𝐍𝐈𝐕. 𝐃𝐑. 𝐋𝐈𝐕𝐈𝐔 𝐌𝐀𝐈𝐎𝐑:
„Ceea ce mă bucură foarte mult este că i-am auzit astăzi pe cei trei foști studenți ai mei și pot să vă mărturisesc că ei sunt, astăzi, istorici mai buni ca mine. Sper să fie în continuare și am o certitudine din acest punct de vedere.

Eu am avut o șansă extraordinară: să am mari profesori la Universitatea din Cluj! Ca toți ardelenii, am visat de când eram elev la liceu să ajung la Universitatea din Cluj. Era Mecca noastră, a Ardealului! Am intrat la Facultate, iar ca student l-am avut printre profesori pe academicianul Constantin Daicoviciu, care ne-a predat două cursuri: Istoria antică și arheologie și Istoria armatei romane. Am trăit, cm să vă spun, momente extraordinare! Apoi a fost Domnul Profesor Prodan care nimicea câte o jumătate de an, pentru că nu se prezentau prea bine la examen unii dintre noi, dar a renunțat până la urmă, pentru că Daicoviciu i-a rupt lista cu căzuții din anul de dinainte, care trebuiau să vină toamnă la școală.

1918 este, pentru mine, un an-reper și sper în continuare să li se facă odată și-odată dreptate celor care au făurit această țară și au murit, pedepsiți pe nedrept, după 1944.

Avem un potențial extraordinar, dar nu știm să-l folosim și nu ducem lucrurile până la capăt. De când sărbătorim Ziua Națională a României în 1 Decembrie? Nu vreau să vă dau eu un răspuns, îl știți fiecare dintre dumneavoastră.

Noi, ardelenii, am trăit în «A Treia Europă», acesta este adevărul. Am trăit ca minoritari, am visat ca toți minoritarii să avem țara noastră, statul nostru. A venit anul 1918 și ne-am dobândit și noi țara noastră. Este «A Treia Europă» pe care Hi**er a desființat-o. Un efort al unei comunități cm rar se întâlnește. Biserica Ortodoxă, Biserica Greco-Catolică au apărat satul românesc. Nu au vrut să-l cedeze, sub nicio formă, în toți acești ani. S-au păstrat tradițiile, s-au înființat, din puținul pe care l-au avut, școli, au făcut un efort extraordinar să ajungă pe harta Europei așa cm o meritau.

Se întâmpla în 1918, la Viena. Eu sunt din Beclean. Domnul Președinte l-a invocat pe Lucian Blaga, eu îl invoc pe Liviu Rebreanu cu «Pădurea spânzuraților». A venit la Viena, în cartierul unde se adunau soldații și ofițerii români care urmau să se întoarcă în Ardeal, un trimis al împăratului Carol. Imaginați-vă că îl căuta pe Aurel C. Popovici să pună în aplicare proiectul de federalizare a Imperiului – să ne amintim celebra lui carte, «Stat și Națiune. Statele Unite ale Austriei Mari». Dar totul a fost inutil pentru că popoarele aleseseră o altă cale. Sunt multe lucruri de spus. L-am cunoscut și l-am admirat pentru că a fost invocat Silviu Dragomir care a suferit rigorile regimului instalat în 1944. Într-o situație similară s-a aflat și Vaida. Doar că Vaida suferea de cancer și nu a fost arestat pentru că se știa că oricum va sfârși curând. Alexandru Vaida Voevod, unul dintre făuritorii României Mari, trăia cu o farfurie de linte pe zi...

Avem din punctul acesta de vedere niște responsabilități. Avem responsabilități pentru zecile de mii de oameni care, în timpul Marelui Război, au murit. Se estimează a fi cam în jur de șaptezeci și patru de mii de oameni. Avem o responsabilitate față de toți cei care au crezut și și-au dăruit viața pentru ca România să se nască și să fie ceea ce ea este acum. Nimeni nu mai pomenește miile de soldați sârbi din lagărul de la Arad. Ar trebui ca și aceste momente să facă și mai înălțătoare ziua de 1 Decembrie.

În curând, vom scoate un nou volum. Am încercat și am reușit, în mare măsură, să reconstituim Arhiva Ministerului de Interne Ungar dinainte de 1918. Aici veți găsi ordine date pentru interzicerea pelerinajului de la Nicula. Preoții n-au putut să fie nicicum aduși la un grad de supușenie și atunci s-a încercat să se lovească în ierarhie. Sunt momente care merită să le amintim pe lângă sarmalele și fasolea cu carne afumată care se tăie astăzi pe plaiurile noastre.

Oricum, eu spun că această carte nu este a mea, este a Editurii Școala Ardeleană și a tuturor celor care doresc să o citească.

Vă doresc un an cât mai bun, cât mai fericit și să credeți că acest popor are niște resurse pe care nu le știm, iar leadership-ul nu știe să le folosească, pentru că nu comunică cu oamenii și de aici pleacă totul. Dar eu sper că lucrurile se vor schimba. Vă mulțumesc!”

A consemnat pentru GALA EDITURII ȘCOALA ARDELEANĂ, ediția I, 1 Decembrie 2025, un cronicar: Alina Hucai

Lucrarea «ROMÂNII ÎN «A TREIA EUROPĂ». LOIALITATE. REVOLUȚIE. UNITATE (1848-1918)» scrisă de istoricul LIVIU MAIOR poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Școala Ardeleană. Vă recomandăm și celelalte titluri din Colecția de Istorie Contemporană a Editurii Școala Ardeleană, coordonată de Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș. Link în primul comentariu.

Lansare de carte în premieră: „Românii în «A Treia Europă». Loialitate. Revoluție. Unitate (1848-1918)”. Omagiu editorial PROFESOR UNIV. DR. LIVIU MAIOR 85. ...

13/12/2025

În 11 decembrie 2025 a avut loc o Întâlnire cu GRETE TARTLER, laureata Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia pentru anul 2024, care a lansat recenta carte: „Tropar. Astăzi. Poezii noi” (Ilustrații: Emilia Persu. Design grafic: Corina Gabriela Duma).

🔸 Alături de autoare: DINU FLĂMÂND, ION BOGDAN LEFTER, IOAN CRISTESCU, VASILE G. DÂNCU și
🔸 Graficienele EMILIA PERSU (expoziție) și CORINA GABRIELA DUMA.

🔸 Organizator: Muzeul Național al Literaturii Române în parteneriat cu Editura Școala Ardeleană.

Evenimentul s-a desfășurat la sediul Muzeului Național al Literaturii Române, Sala Perpessicius (str. Nicolae Crețulescu, nr. 8 ) și a fost urmat de o lectură publică și o sesiune de autografe.

DINU FLĂMÂND: „Poetă pentru care o prețioasă informație culeasă dintr-o carte, precum și o senzație pasageră surprinsă în lumina amniotică a străzii au valori egale, Grete Tartler este cu adevărat preocupată de atingerea unei limpezimi suverane.”

ION BOGDAN LEFTER: „Poezia Gretei Tartler s-a limpezit lent, traversând o evoluție într-adevăr spectaculoasă […]. Deși a afișat o continuă «simplificare» prin prozaizare, poezia a câștigat, de fapt, în complexitate, constituindu-și o formulă extrem de subtilă, care transformă poemul într-un angrenaj de oglinzi capabile să capteze diversele straturi de semnificație a obiectelor.”

GRETE TARTLER (Tăbărași). Scriitoare, traducătoare, orientalistă, s-a născut în 23 noiembrie 1948, la București. După căsătorie a purtat numele Tăbărași. A absolvit Universitatea din București, Limbi romanice, clasice și orientale (arabă–engleză) și Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, secția instrumentală. A obținut Doctoratul în Filosofie, în 1995, cu o teză despre tema însingurării în evul mediu islamic, publicată în 2006, cu titlul „Înțeleptul singuratic”. A lucrat ca profesor (Universitatea din București, SNSPA și Universitatea Națională de Muzică), redactor la revista de limbă germană „Neue Literatur” și diplomat. Deține premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române ș.a., cel mai recent fiind Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia, Botoșani, 2024. După debutul editorial („Apa Vie”, 1970), a publicat volume de versuri, eseuri și critică literară (cel mai recent, „Voci feminine de redescoperit”, 2023), literatură pentru copii (cel mai recent, antologia „Lucruri de ținut minte și alte poezii”, 2018) și proză (cel mai recent, „Povestiri din Orient”, 2024). A publicat, de asemenea, studii de orientalistică și muzicologie în reviste de specialitate și volume colective. A tradus numeroși autori din și în germană, ca și din arabă clasică și persană, engleză, franceză, italiană, spaniolă, greacă, daneză. A publicat antologii multilingve de poezie (mai recent, „Poezie și știință”). Propriile ei scrieri au fost traduse și publicate în engleză, germană, suedeză și alte limbi europene. A conferențiat pe teme legate de poezie și interculturalitate în România, Austria, Germania, Belgia, Olanda, Spania, Italia, Danemarca, Suedia, Grecia, Turcia, Emiratele Arabe. De asemenea, a participat la numeroase festivaluri de literatură.

EMILIA PERSU (n. 1963, București) este artist vizual, absolventă a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția: Pictură, promoția: 1998, clasa: Prof. Florin Mitroi. Trăiește și lucrează în București. Din 1998 este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. A participat la activitățile din Consiliul Director al Uniunii Artiștilor Plastici din România în perioada 2012–2016 și a fost președintă a Filialei de Grafică a Uniunii Artiștilor Plastici din România în anii 2010–2012. A luat Premiul Consiliului Director al UAP din România în 2023, iar în 2018 a fost desemnată curatorul responsabil de organizarea expozițiilor aferente Președinției române a Consiliului Uniunii Europene. A avut numeroase expoziții personale în țară și peste hotare, cea mai recentă (2024), fiind Expoziția de Pictură și Desen UNPACKED desfășurată la Galeria Galateca. Participă la expoziții de grup, saloane de artă, ateliere de creație, simpozioane, festivaluri, târguri începând din 1998. Are lucrări în colecții publice și private și desfășoară o bogată activitate curatorială și organizatorică. A organizat expoziții în cadrul evenimentelor culturale Noaptea Galeriilor, ateliere deschise în cadrul Festivalului „George Enescu” în parteneriat cu Asociația Făuritori, prin Proiectul Cultural Contemporanii.

CORINA GABRIELA DUMA (n. 1966, București) este lector universitar dr. în cadrul Departamentului Design, Facultatea de Arte Decorative și Design, Universitatea Națională de Arte din București. Este absolventă (1999) a Academiei de Artă București, Facultatea de Arte Plastice, cu specializarea Grafică și a Institutului Politehnic București, Facultatea de Electrotehnică (1990). Doctorat Magna cm Laude în Arte Plastice și Decorative (2014). Din 2012, este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Joi, 11 decembrie 2025, la Muzeul Național al Literaturii Române și Editura Școala Ardeleană a avut loc o întâlnire specială cu poeta Grete Tartler, laureata...

12/12/2025

𝐃𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐄𝐝𝐢𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐒̦𝐜𝐨𝐚𝐥𝐚 𝐀𝐫𝐝𝐞𝐥𝐞𝐚𝐧𝐚̆, 𝐕𝐚𝐬𝐢𝐥𝐞 𝐆𝐞𝐨𝐫𝐠𝐞 𝐃𝐚̂𝐧𝐜𝐮, 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐝𝐢𝐬𝐭𝐢𝐧𝐬 𝐜𝐮 𝐏𝐫𝐞𝐦𝐢𝐮𝐥 „𝐄𝐝𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐚𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝟐𝟎𝟐𝟒” 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐞𝐫𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐞𝐝𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚𝐥𝐚̆, 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐝𝐫𝐮𝐥 𝐞𝐝𝐢𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐚 𝐗𝐗𝐕𝐈𝐈-𝐚 𝐚 𝐆𝐚𝐥𝐞𝐢 𝐏𝐫𝐞𝐦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐀𝐏𝐋𝐄𝐑 (𝐀𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐏𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐋𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐬̦𝐢 𝐄𝐝𝐢𝐭𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚).

𝐏𝐫𝐨𝐟. 𝐮𝐧𝐢𝐯. 𝐝𝐫. 𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐞𝐬𝐜𝐮, 𝐏𝐫𝐞𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐀𝐏𝐋𝐄𝐑: „Un premiu binemeritat pentru o Editură care a început recent și care are un program editorial foarte coerent. Probabil că vine din coerența Școlii Ardelene.”

𝐕𝐚𝐬𝐢𝐥𝐞 𝐆𝐞𝐨𝐫𝐠𝐞 𝐃𝐚̂𝐧𝐜𝐮: „Vă mulțumesc! Personal, evident că mă bucur, dar nu despre mine este vorba aici, ci despre Editura Școala Ardeleană, iar acest premiu se adaugă la dosarul de acreditare al Editurii pentru «Memoria culturii scrise românești din Transilvania, ca parte integrantă a patrimoniului cultural românesc». Este greu să edităm pe măsura numelui pe care îl purtăm, și dumneavoastră ne încurajați cu această distincție. Aduc mulțumiri APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România), juriului, domnului academician Mircia Dumitrescu, domnului director al Muzeului Național al Literaturii Române, domnul Ioan Cristescu, și domnului Dan Mircea Cipariu.

Și, în final, le mulțumesc colegilor mei de la editură – Alina Hucai, redactorul-șef al Editurii Școala Ardeleană, care a fost distinsă anul trecut cu premiul «Redactorul anului», Paul Burcia, prezent aici, pentru grafica lucrărilor noastre, redactorilor și tehnoredactorilor de carte Cristina Braiț, Sandra Cibicenco, Alexandra Manolache, Elisabeta Baciu, Dania Dan, colaboratorilor redacției, Toni Chira, prezent aici, Valerian Susan, Gabriel Ionescu și, nu în ultimul rând, mulțumesc «artileriei grele» de la contabilitate și difuzare, Marius Cheța, Octavian Buf și Rareș Brăileanu, care ne filmează acum și au venit cu cartea domnului Dinu Flămând, «SCAUN LA FEREASTRĂ», din care premianții dumneavoastră vor primi câte un exemplar.

De la ora 16:00, vom avea tot aici, în Sala «Perpessicius», lansarea unui nou volum de poezii al doamnei Grete Tartler, «TROPAR. ASTĂZI. POEZII NOI.». În ianuarie a primit Premiul Eminescu «Opera Omnia» la Botoșani, pentru anul 2024. În cadrul evenimentului, va fi și o expoziție a doamnei Emilia Persu. Trebuie să aduc mulțumiri și doamnei Ileana Vieru, și domnului Iustin Moraru – ați lansat aici niște cărți deosebite și vă mulțumesc pentru primirea lor. Țin să spun că anul viitor vom lansa și cartea doamnei Ileana Popescu Bâldea. Tot aici, alături de noi, se află și cel mai important critic literar de film, care a primit anul acesta Premiul TIFF pentru critică de film – are și dumnealui o vârstă apropiată de cea a distinsei doamne Riri Sylvia Manor Aberfeld. La mulți ani, Valerian Sava!”

Evenimentul s-a desfășurat joi, 11 decembrie 2025, în Sala „Perpessicius” a Muzeului Național al Literaturii Române din București, în prezența mai multor personalități ale culturii românești: scriitorii Nora Iuga, Caius Dobrescu, Angela Baciu, Ileana Vieru, Iustin Moraru, jurnalista Eugenia Vodă, Mireille Rădoi, directorul general al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, istoricul de artă Dalina Bădescu, Cristina Popescu, director general Romfilatelia, Ioan Matei, director în cadrul Ministerului Culturii, criticul de film Valerian Sava etc.

Juriul format din Acad. Mircia Dumitrescu, Prof. univ. dr. Ioan Cristescu, președintele APLER, și scriitorul Dan Mircea Cipariu a acordat următoarele 13 premii:
- Cartea anului 2024: “Bolyai la Timișoara. O epopee onirică” de Caius Dobrescu, Editura Tracus Arte;
- Cartea “Spectacolul literaturii” pentru anul editorial 2024: “Dimineața vecinelor” de Nora Iuga și Angela Baciu, Editura Charmides;
- Cartea de Poezie a anului 2024: “Elefantul de hârtie” de Riri Sylvia Manor, Editura Tracus Arte;
- Cartea de Inovație și Creativitate pentru anul editorial 2024: „În căutarea spațiului pierdut” de Dalina Bădescu, Editura Tracus Arte;
- Editorul anului 2024: Vasile George Dâncu pentru viziune și coerență editorială (Editura Școala Ardeleană);
- Revista anului 2024: Revista de Istorie și teorie literară;
- Editura anului 2024: Tracus Arte;
- Redactorul de carte al anului 2024: Nicoleta Arsenie, Editura Contemporanul;
- Graficianul de carte al anului 2024: Mariana Șerbănescu, Editura Academiei Române;
- Premiul pentru jurnalism cultural: Eugenia Vodă (TVR) pentru 25 de ani de la lansarea emisiunii „Profesioniștii”;
- Diplomă de excelență: Doamnei Mireille Rădoi pentru promovarea lecturii și inovație în bibliotecă;
- Diplomă de excelență: Doamnei Cristina Popescu pentru promovarea identității românești la Romfilatelia;
- Diplomă de excelență și recunoștință: Domnului Ioan Matei pentru susținerea culturii scrise (diplomă oferită de Asociația Editorilor din România și Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România).
Cele 13 diplome APLER au fost concepute de artistul vizual Mihai Zgondoiu.

𝐏𝐫𝐨𝐟. 𝐮𝐧𝐢𝐯. 𝐝𝐫. 𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐞𝐬𝐜𝐮, 𝐏𝐫𝐞𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐀𝐏𝐋𝐄𝐑: „Printre cele mai vechi și mai râvnite premii literare de la noi, Premiile APLER au ajuns la a XXVII-a ediție, bun prilej de a premia opere și titluri importante pentru istoria literaturii române contemporane și pentru sistemul editorial și de jurnalism cultural. Fiecare laureat va primi câte o gravură semnată de Maestrul Mircia Dumitrescu, recent ales membru titular al Academiei Române. Cărțile, revistele, editurile și personalitățile laureate sunt un semn că valoarea și meritocrația fac parte din comunitatea noastră de idei și de spirit, dincolo de recesiunea economică și războaiele care ne provoacă pe fiecare dintre noi.”

𝐕𝐀𝐒𝐈𝐋𝐄 𝐆𝐄𝐎𝐑𝐆𝐄 𝐃𝐀̂𝐍𝐂𝐔 s-a născut pe 3 august 1973 în Năsăud și trăiește la Cluj-Napoca, fiind poet, publicist, editor și manager cultural, director al Editurii Școala Ardeleană. Promovează activ cultura scrisă românească prin publicarea unor volume esențiale de istorie, eseistică, literatură și spiritualitate. Prin Editura Școala Ardeleană, Vasile George Dâncu contribuie semnificativ la valorificarea patrimoniului cultural românesc și la susținerea autorilor contemporani, iar activitatea sa editorială este recunoscută pentru rigoare, originalitate și angajament față de memoria colectivă transilvăneană.

𝐀𝐏𝐋𝐄𝐑 (𝐀𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐏𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐋𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐬̦𝐢 𝐄𝐝𝐢𝐭𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚) reunește edituri, reviste culturale și personalități marcante ale lumii literare, promovând excelența în creația editorială și în critica de specialitate. În cadrul Galelor APLER premiază autori, editori, critici literari și instituții care cultivă valorile umaniste.

Vasile George Dâncu