10/10/2026
𝐈𝐍𝐀𝐃𝐌𝐈𝐒𝐈𝐁𝐈𝐋! 𝐈𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐞𝐳𝐨𝐥𝐚𝐧𝐭ă ș𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐢𝐜𝐮𝐥𝐨𝐚𝐬ă 𝐥𝐚 𝐜𝐢𝐦𝐢𝐭𝐢𝐫𝐮𝐥 𝐭𝐮𝐫𝐜𝐞𝐬𝐜 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧ț𝐚 (𝐈𝐧𝐭𝐢𝐦)
𝐏𝐮𝐧𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐟𝐨𝐧𝐝: 𝐂𝐢𝐧𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞, 𝐝𝐞 𝐟𝐚𝐩𝐭, 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐨𝐧𝐬𝐚𝐛𝐢𝐥?
Mizeria și degradarea din cimitirele noastre nu sunt un accident, ci consecința directă a lipsei de organizare și de asumare.
Dacă peste tot întâlnim aceeași stare dezolantă, înseamnă că sistemul de administrare este defect:
1. Ori nu există un administrator desemnat care să aibă fisa postului clară pentru întreținerea spațiilor comune, a toaletelor și a surselor de apă.
2. Ori există, dar nimeni nu controlează activitatea acestuia și nu îi cere socoteală pentru starea igienico-sanitară.
Un mezarlık nu este doar un teren unde se sapă gropi, ci un spațiu public și sacru care necesită curățenie constantă, reparații și respect față de cetățeni. A venit timpul ca instituțiile care gestionează aceste locuri să numească administratori responsabili și să introducă reguli stricte de igienă și ordine.
𝐅ă𝐫ă 𝐮𝐧 𝐦𝐚𝐧𝐚𝐠𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐫𝐞𝐚𝐥, 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢𝐦 𝐝𝐞𝐠𝐞𝐚𝐛𝐚 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭 𝐟𝐚ță 𝐝𝐞 𝐬𝐭𝐫ă𝐦𝐨ș𝐢!
𝐂𝐞 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐋𝐄𝐆𝐄𝐀 ș𝐢 𝐑𝐞𝐠𝐮𝐥𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐀𝐝𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐚𝐫𝐞?
Dincolo de obligația morală și religioasă, păstrarea curățeniei este o 𝙊𝘽𝙇𝙄𝙂𝘼Ț𝙄𝙀 𝙇𝙀𝙂𝘼𝙇Ă 𝘼 𝘼𝘿𝙈𝙄𝙉𝙄𝙎𝙏𝙍𝘼𝙏𝙊𝙍𝙐𝙇𝙐𝙄!
Conform Legii nr. 102/2014 și Normelor igienico-sanitare (OMS nr. 119/2014), orice administrator de cimitir (fie că este autoritate locală sau cult religios) este obligat prin caietul de sarcini și regulamentul de funcționare să asigure:
1. Colectarea și evacuarea mecanică/manuală a deșeurilor și a resturilor vegetale din spațiile comune.
2. Funcționarea în condiții igienico-sanitare corespunzătoare a grupurilor sanitare publice (toalete dezinfectate, curate, funcționale).
3. Asigurarea surselor de apă potabilă/menajeră și a instalațiilor conexe în stare impecabilă de funcționare.
4. Întreținerea aleilor de acces ( care din păcate nu mai există, vedeți imagine). și asigurarea siguranței vizitatorilor (eliminarea pericolelor cm ar fi cioburile sau deșeurile din construcții lăsate la voia întâmplării ).
Nerespectarea acestor condiții minime prevăzute în caietul de sarcini constituie contravenție și poate fi sancționată direct de către DSP (Direcția de Sănătate Publică) și Protecția Consumatorilor (ANPC).
Așadar, curățenia toaletelor și a surselor de apă nu este o „favoare” făcută oamenilor, ci o datorie legală directă!
KABUL EDİLEMEZ! Köstence (İntim) Türk Mezarlığı’nda içler acısı ve tehlikeli manzara
Asıl mesele: Gerçekte sorumlu kimdir?
Mezarlıklarımızdaki pislik ve bakımsızlık bir tesadüf değil; organizasyon eksikliğinin ve sorumluluk üstlenmemenin doğrudan bir sonucudur.
Her yerde aynı iç karartıcı durumla karşılaşıyorsak, bu yönetim sisteminin bozuk olduğu anlamına gelir:
1. Ya ortak alanların, tuvaletlerin ve su kaynaklarının bakımı için net bir görev tanımı olan atanmış bir yönetici yok.
2. Ya da böyle biri var, ancak hiç kimse onun faaliyetlerini denetlemiyor ve hijyenik-sağlık koşulları için ondan hesap sormuyor.
Bir mezarlık sadece çukurların kazıldığı bir arazi değildir; sürekli temizlik, onarım ve vatandaşlara saygı gerektiren kamusal ve kutsal bir alandır. Bu alanları yöneten kurumların sorumlu yöneticiler atama ve sıkı hijyen ile düzen kuralları getirme vakti gelmiştir.
Gerçek bir yönetim olmadan, atalarımıza saygıdan bahsetmemiz boşunadır!
YASA ve Yönetim Yönetmeliği ne diyor?
Ahlaki ve dini yükümlülüğün ötesinde, temizliğin korunması YÖNETİCİNİN YASAL BİR ZORUNLULUĞUDUR!
102/2014 Sayılı Kanun ve Hijyen-Sağlık Standartlarına (119/2014 Sayılı Sağlık Bakanlığı Genelgesi) göre, her mezarlık yöneticisi (ister yerel yönetim ister dini cemaat olsun) şartname ve çalışma yönetmeliği uyarınca şunları sağlamakla yükümlüdür:
1. Ortak alanlardaki atıkların ve bitki kalıntılarının mekanik/manuel olarak toplanması ve tahliye edilmesi.
2. Kamusal tuvaletlerin uygun hijyenik-sağlık koşullarında çalışması (dezenfekte edilmiş, temiz ve işlevsel tuvaletler).
3. İçme/kullanma suyu kaynaklarının ve ilgili tesisatların kusursuz çalışır durumda tutulması.
4. Geçiş yollarının bakımı (ki ne yazık ki artık mevcut değiller, görsele bakınız) ve ziyaretçilerin güvenliğinin sağlanması (kaderine terk edilmiş cam kırıkları veya inşaat atıkları gibi tehlikelerin ortadan kaldırılması).
Şartnamede özetlenen bu asgari koşullara uyulmaması kabahat teşkil eder ve doğrudan DSP (Halk Sağlığı Müdürlüğü) ile ANPC (Tüketiciyi Koruma Kurumu) tarafından cezalandırılabilir.
Dolayısıyla, tuvaletlerin ve su kaynaklarının temizliği insanlara yapılan bir "lütuf" değil, doğrudan yasal bir görevdir!