11/09/2026
MAJORAT – Mai trebuie să strigăm și darul?
Fiind DJ de evenimente private, printre care și foarte multe majorate, și având, la rândul meu, copii de vârstă adolescentină, constat cu oarecare stupoare că, în ultimii ani, majoratul „clasic” s-a schimbat.
Și nu neapărat în bine.
Din ce văd eu la evenimente, tot mai puțini adolescenți vin cu un cadou, o floare sau orice altă atenție pentru sărbătorit. În schimb, majoritatea vin cu… plicul cu bani.
Da, vorbim de sume mai mici decât la o nuntă sau un botez. Dar, pentru un copil care nu are serviciu, nu are venit și depinde în totalitate de părinți, și un astfel de plic poate deveni o cheltuială importantă.
Și aici apare problema.
La vârsta de 16, 17, 18 sau 19 ani, sunt copii care pot fi invitați la două-trei majorate într-o singură lună.
Două-trei plicuri.
Două-trei cheltuieli.
Iar în ultima perioadă văd tot mai des o situație care mi se pare tristă: în ziua majoratului sau cu foarte puțin timp înainte, un copil îl anunță pe sărbătorit că nu mai poate veni.
De ce?
Pentru că nu are bani pentru plic.
Și, de multe ori, nu copilul decide asta. Decide situația familiei lui.
Iar acel copil rămâne acasă, în timp ce prietenii lui se distrează împreună.
Și aici cred că noi, părinții, trebuie să ne punem o întrebare simplă:
Pentru cine facem, de fapt, majoratul?
Dacă un părinte alege să organizeze majoratul copilului într-un restaurant, este absolut firesc să își stabilească un buget și un număr de invitați pe care și-i permite.
Poți face un majorat cu 20, 30, 50 sau 100 de invitați.
Dar, dacă alegi să inviți 50 de copii, atunci, poate, ar fi bine ca acei copii să fie acolo pentru copilul tău, nu pentru a acoperi costul meniului.
Pentru că majoratul este, înainte de toate, o petrecere a copiilor.
Eu îmi aduc aminte de majoratele de altădată.
Da, sună puțin ciudat când spun „pe vremea mea”. 😄
Dar realitatea este că mergeam la majorate cu prietenii noștri.
Ne combinam câte doi, trei, patru și cumpăram un cadou.
Mai ieftin sau mai scump, în funcție de câți bani aveam în buzunar sau de cât considerau părinții noștri că ne pot da.
Uneori era un cadou.
Uneori o floare.
Uneori ceva simbolic.
Dar important era că eram acolo.
Eu puteam să merg la trei, patru sau chiar cinci majorate într-o lună fără ca acest lucru să devină o povară pentru părinții mei.
Și, mai ales, prietenii mei mă aveau alături.
Astăzi văd din ce în ce mai mulți copii care vin la majorat cu plicul în mână și din ce în ce mai puțini cu un cadou.
Și văd și copii care lipsesc.
Nu pentru că nu și-ar dori să fie acolo.
Ci pentru că nu își permit să fie.
Dragii mei, când organizați majoratul copiilor voștri, încercați să vă asumați petrecerea din perspectiva unui eveniment pe care îl faceți pentru copilul vostru.
Nu din perspectiva unui eveniment din care trebuie să „iasă” o parte din banii meniurilor.
Iar dacă tot invitați copii, transmiteți-le clar:
„Nu trebuie să aduci bani. Vino să te distrezi și să fii alături de prietenul tău!”
Pentru că, până la urmă, acesta este lucrul care contează.
Să fie acolo gașca.
Să fie prietenii.
Să fie râsete.
Să fie dans.
Să fie amintiri.
Și să nu existe niciun copil care să stea acasă doar pentru că nu a avut bani să pună într-un plic.
Poate că un majorat ar trebui să fie despre prezență, nu despre dar.
Eu asta văd de la pupitrul DJ-ului.
Și asta cred că merită spus.
Semnat,
DJ & MC Andrei Ene.
Dacă sunteți de acord cu ideea, vă rog distribuiți acest mesaj.
Este o realitate pe care o întâlnim din ce în ce mai des și despre care cred că merită să vorbim.
