15/08/2026
Poate că, de fapt, nu ne schimbăm atât de mult pe cât credem.
Doar creștem. Învățăm. Descoperim lucruri noi și găsim alte feluri de a face ceea ce ne-a plăcut dintotdeauna.
Când eram copil, îmi plăcea să desenez, să colorez, să scriu în caiete, să inventez povești și să mă pierd în tot felul de idei. Atunci nu mă gândeam că toate aceste lucruri ar putea avea vreo legătură cu ceea ce voi face peste ani.
Eram doar un copil căruia îi plăcea să creeze.
Astăzi, mă găsesc în fața unui laptop sau a unei tablete, lucrând în Canva, căutând șabloane, făcând editări, încercând idei noi, folosind inteligența artificială sau descoperind câte o aplicație care mă ajută să transform ceea ce am în minte în ceva concret.
Și, uneori, mă opresc și mă gândesc cât de frumos este că pasiunea aceea mică de atunci nu a dispărut.
Doar a crescut odată cu mine.
Creioanele au fost înlocuite de instrumente digitale. Caietele au devenit proiecte. Desenele au devenit editări. Iar imaginația de atunci este încă aici, doar că astăzi are mult mai multe posibilități.
Nu spun că le știu pe toate. Departe de asta.
Încă învăț. Încă mă uit la lucruri și spun „oare cm se face asta?”. Încă încerc, modific, șterg și o iau de la capăt. Uneori îmi iese exact cm mi-am imaginat, alteori deloc.
Dar cred că și asta face parte din frumusețea de a crea.
Nu trebuie să fii perfect.
Nu trebuie să știi totul.
Nu trebuie să ai un drum perfect trasat.
Trebuie doar să nu-ți pierzi dorința de a încerca.
Poate că peste câțiva ani voi privi din nou în urmă și voi zâmbi la instrumentele pe care le folosesc astăzi, exact cm privesc acum la desenele și lucrurile care îmi plăceau când eram copil.
Și sper să pot spune atunci același lucru:
„Am rămas aceeași persoană care iubește să creeze. Doar am mai învățat câteva lucruri pe drum.”
2006 → 2026.
Nu doar ani care au trecut.
Ci idei, încercări, lecții, începuturi și multe lucruri încă de descoperit.
Aceeași pasiune. Unelte noi. Și încă foarte multe de creat.
