18/03/2017
Pe drumul care leaga Ploiestiul de Brasov, in comuna Floresti, se afla o bijuterie arhitecturala lasata in paragina, de o frumusete aproape ireala – Palatul Micul Trianon. Pentru cei care iubesc locurile parasite, lasate prada ruinei si decaderii, acest mic palat, copie fidela a celui de la Versailles, poate sa devina un adevarat loc de pelerinaj. Farmecul sau misterios e accentuat de starea de decadere in care se afla. Palatul a fost construit pe la inceputul secolului XX de printul Gheorghe Grigore Cantacuzino, cunoscut in epoca drept Nababul, fiind la vremea respectiva cel mai bogat roman si printre cei mai bogati oameni din Europa rasariteana. Frumoasa constructie a fost ridicata pentru nepoata acestuia, Alice, fiica unuia dintre fii sai, Mihail G. Cantacuzino. Palatul imita stilul rococco si neoclasic al palatelor din gradinile de la Versailles si la constructia lui s-au folosit cele mai inovative tehnici si materiale ale epocii. Peretii exteriori au fost acoperiti cu calcar alb de Albesti, material la fel de nobil ca si marmura, care confera constructiei o eleganta desueta si melancolica. Palatul se afla pe un domeniu imens, de 150 de hectare si avea amenajate in jurul sau gradini cu arbori exotici, statuete de piatra, fantani si o piscina impunatoare aflata in fata palatului. Din nefericire, Nababul a murit subit din cauza unei pneumonii si nu a apucat sa vada constructia terminata. In anii care au urmat, soarta palatului a fost una trista. Structura de rezistenta a palatului a fost serios avariata la cutremurul din 1940, nemtii au luat tabla de pe acoperis si sobele de teracota, satenii din Floresti au luat si ei la randul lor toate materialele de constructie care putea fi refolosit ca material de constructie. D**a anul 1948, cladirea si intreg domeniul au trecut in proprietatea statului si in vecinatate a fost construit un sanatoriu TBC. La cutremurul din 1977, structura de rezistenta a fost afectata din nou, si pentru ca paragina sa fie completa, tot perimetrul este infestat cu bacilul Koch, fiind necesare investitii considerabile pentru a igieniza zona. In acest moment, cladirea este imprejmuita cu un gard de sarma, existand pericolul de prabusire. Cu toate acestea, palatul inca pastreaza un aer demn, solemn, care te indeamna la visare si te duce cu gandul la soiree-urile opulente si luxuriante care s-ar fi putut tine aici, la toata acea risipa interbelica in care nimic nu lipsea si nimic nu era prea excesiv.