10/05/2026
Calafatul nu își amintește Independența. Calafatul o trăiește.
În fiecare an, pe 10 Mai, la Calafat nu se vorbește doar despre istorie. Istoria se aude. În pașii militarilor, în bubuitul tunurilor de la reconstituiri, în ecoul sirenelor și în liniștea solemnă a momentelor în care coroanele sunt depuse la Monumentul Independenței.
Există orașe care citesc despre Războiul de Independență în manuale. Calafatul însă îl poartă în ziduri, în Dunăre și în memoria oamenilor. Aici, în 1877, România nu doar visa libertatea. Aici se trăgea pentru ea.
De aceea, Calafatul nu este doar un punct pe hartă. Este „Orașul Independenței”. Un loc în care trecutul nu a fost lăsat să ruginească între paginile istoriei, ci este readus la viață an de an, cu respect și demnitate.
Și în acest an, autoritățile locale, reprezentanți ai instituțiilor publice, ai Armatei și ai partidelor politice au depus coroane de flori în memoria eroilor care au făcut posibilă independența României. Un gest simbolic, dar necesar, într-o perioadă în care patriotismul pare uneori redus la discursuri de câteva minute și postări pe rețelele sociale.
La Calafat însă, patriotismul încă miroase a praf de pușcă din reconstituiri istorice, a uniforme de epocă și a respect pentru cei care au murit ca România să existe liberă.
Paradele militare, taberele ostășești și spectaculoasele scene de luptă reconstituite în fața publicului transformă orașul într-o adevărată lecție de istorie în aer liber. Nu una rece și protocolară, ci una vie, care îți amintește că independența nu a fost primită cadou. A fost câștigată cu sânge.
Iar poate cel mai important lucru este că la Calafat această zi nu aparține politicienilor și nici instituțiilor. Aparține oamenilor. Veteranilor care nu mai sunt, copiilor care privesc fascinați paradele și tuturor celor care încă mai cred că identitatea unui popor se păstrează prin memorie.
Pe 10 Mai, la Calafat, România nu este doar sărbătorită. România este simțită.
