13/01/2025
Dimineața era rece, iar ceața abia se ridica de pe pajiștea din spatele casei Linei. Max, cu nasul lui ascuțit, adulmeca atent urmele care șerpuiau prin grădină, iar Umbra, pisica, stătea cocoțată pe un gard, urmărind-o pe Lina cu ochii ei verzi, ca două smaralde.
„Trebuie să aflu ce înseamnă toate astea”, a șoptit Lina, în timp ce își strângea eșarfa în jurul gâtului. Își luă un coș mic cu mâncare, o lanternă, și porni să urmeze urmele misterioase. Max i se alătură imediat, dându-i un sentiment de siguranță, în timp ce Umbra părea să ezite înainte să li se alăture.
Urmele duceau adânc în pădure, acolo unde copacii deveneau mai înalți, iar frunzele formau un acoperiș dens, lăsând doar câteva raze de soare să pătrundă. Aerul era umed, iar foșnetul pădurii părea să le șoptească povești uitate. Deodată, lupul argintiu apăru din umbră, la doar câțiva metri de ei.
Lina se opri. Animalul, cu blana lui argintie, arăta ireal în lumina difuză. Nu părea să fie agresiv, dar nici nu se apropia. O privea fix, ca și cm voia să-i transmită ceva. După câteva clipe, se întoarse și porni încet, uitându-se înapoi pentru a se asigura că Lina îl urmează.
Fără să ezite, Lina porni după el. Max o însoțea atent, iar Umbra, de data aceasta, se ținea aproape, ca și cm simțea că ceva important urma să se întâmple.
Continuarea, pe blog: https://art.xaaranovack.com/casuta-din-padure-poveste-ilustrata-pentru-copii/
