Acasă la Elena

Acasă la Elena Un colț de liniște, construit cu răbdare și iubire. Pentru familie, natura� și lucruri simple �

26/08/2026

Patru ingrediente. Atât. 🤎🍞

Făină, apă, drojdie și sare.

Atât a fost nevoie pentru pâinea asta mare, rumenă, cu coajă crocantă și miez moale, din care n-am avut răbdare nici măcar să tăiem felii cm trebuie. 😂

N-am frământat-o.
N-am folosit maia.
N-am pus ulei, zahăr sau alte ingrediente.
Am amestecat totul, am lăsat aluatul să crească și apoi cuptorul și-a făcut treaba.

Semințele de deasupra au fost doar un moft de data asta — de cele mai multe ori o fac simplă.

Și poate tocmai asta îmi place cel mai mult la ea: 4 ingrediente pe care aproape întotdeauna le avem în casă și puțină răbdare.

Bine… partea cu răbdarea n-a funcționat chiar până la capăt. 🤭
Am tăiat-o caldă, iar doi pofticioși au apărut imediat să facă „testul de calitate”. ❤️

Eu am prins și o bucățică cu magiun de prune. Și acolo s-a încheiat orice intenție de a aștepta să se răcească. 😂💜

Genul acela de lucru simplu, făcut acasă, care ajunge să fie mai bun decât te așteptai.

Făină. Apă. Drojdie. Sare. Și miros de pâine caldă prin toată casa. 🌾

acasă la Elena 🤎

25/08/2026

E vremea lor. 🍅🌿

A roșiilor coapte bine de soare, a ardeilor dulci și cărnoși și a legăturilor de verdeață care parfumează toată bucătăria.

Și pentru că vara trece mult prea repede, încercăm să păstrăm câte puțin din ea. În sticle, în borcane, în cămară… 🤎

Astăzi am pus la păstrat saricilată — roșii, ardei, leuștean și pătrunjel. Atât de simplă și atât de bună.

Acum, când toate sunt proaspete și din belșug, pare doar un borcan cu zarzavat. Dar într-o zi friguroasă de iarnă, când îl deschizi și miroase din nou a roșii și a leuștean… parcă ai adus puțin august înapoi în bucătărie. 🥹

Rețeta am lăsat-o în imagine, deși la noi în casă cantitățile sunt mai degrabă „din ochi” și „după gust”. Așa cm se făceau multe dintre bunătățile de altădată. 🌿

Saricilată — vara pusă la borcan. 🍅

21/08/2026

Sunt zile care nu par să aibă nimic spectaculos.
Și tocmai ele ajung să fie cele pe care ai vrea să le poți păstra pentru totdeauna. 🤍

O pătură întinsă la umbră.
Carioci împrăștiate.
O bălăceală improvizată.
Picioare goale prin curte.
Un fruct cules direct din pom și mâncat fără să apuce să ajungă în casă. 🍎
Și comori minuscule adunate de prin grădină și întinse spre mine cu cea mai serioasă privire: „Uite, mama!”

La bunici, timpul parcă se măsoară altfel.
Nu în ore, ci în câte ture mai facem prin curte, câte fructe găsim coapte, câte desene terminăm și de câte ori îi aud râzând.

Poate că pentru ei e doar o zi de vară.

Pentru mine, însă, sunt bucățele din copilăria lor pe care încerc să le strâng, una câte una, înainte să crească. 🌿

Și cred că asta înseamnă, de fapt, acasă la Elena: nu o casă perfectă și nici zile perfecte, ci locul în care lucrurile mici devin amintiri mari.

🌱 Creștem cu iubire, trăim în tihnă.

17/08/2026

Se pare că lucrurile simple sunt… kinda chic acum. 🤭🌿

Să umbli desculț.
Să te uiți peste gard doar pentru că ești curios.
Să crești cu animale prin preajmă.
Să duci flori când mergi la cineva drag.
Să culegi struguri direct din vie și pătrunjel pentru mujdei.
Să aștepți cu nerăbdare fiecare fir de iarbă care răsare.
Să stai cu verișorii pe jos, în bucătăria bunicii.
Să mănânci floricele afară, la povești, până se face târziu.
Și să păstrezi pentru mai târziu gusturile cu care ai crescut. 🤍

Noi îi spunem, simplu, copilărie.

Una cu genunchi murdari, găini, câini, grădină, verișori, bunici și seri în care nimeni nu se grăbește să intre în casă.

Poate că nu e chiar kinda chic.
Poate că e doar felul acela de a trăi pe care, fără să ne dăm seama, am început să-l căutăm din nou. 🌾

Și dacă peste ani își vor aminti mirosul unei seri de vară, gustul unui fagure și curtea bunicii, atunci cred că le-am dăruit ceva tare frumos. 🤍

Acasă la Elena — creștem cu iubire, trăim în tihnă. 🌿

16/08/2026

Sunt după-amiezi care nu au nevoie de muzică. 🤍

Au vântul care trece printre crengile mărului,
cocoșul care încă mai are ceva de spus,
găinile prin curte și vocile copiilor undeva, în fundal.

Mărul mamei e plin.
Roșiile se coc în grădină.
Prunul își ține prunele grele printre frunze.

Și, dacă te uiți cu puțină răbdare, descoperi și câte un musafir minuscul, agățat de un copac. 🐌

Nimic spectaculos.
Doar o după-amiază de vară, la țară.

Dar poate că tocmai din astfel de lucruri mici se fac amintirile pe care le păstrăm cel mai mult.

Acasă la Elena
Creștem cu iubire, trăim în tihnă. 🌿

15/08/2026

15 august, pe malul Borcei. ⚓️💙

Astăzi n-am avut nevoie de prea multe ca să facem o zi frumoasă.

Soare de august, apa liniștită, canoele trecând prin fața noastră și fanfara care se auzea de pe faleză.
Iar printre toate astea… niște copii care au privit, au alergat, s-au ținut de mână și au adunat, fără să știe, încă o bucățică de copilărie. ❤️

Am venit pentru Ziua Marinei, dar eu cred că voi păstra mai ales imaginea lor mergând împreună pe faleză, sub soarele puternic de vară.

Pentru că, până la urmă, din astfel de zile se face „acasă”.
Din locuri cunoscute, oameni dragi și întâmplări aparent mici, pe care într-o zi le vom numi amintiri.

La mulți ani tuturor celor care poartă numele Sfintei Maria și celor care își leagă viața de ape! ⚓️

15 august 2026 • Călărași

15/08/2026

Unele zile nu au nevoie de muzică adăugată. ❤️

Fanfara cântând, canoele pe apă, soarele de august și Borcea în fața noastră. ⚓️🇷🇴

Astăzi am lăsat sunetul zilei exact așa cm a fost.

15 august • Ziua Marinei • Călărași

15/08/2026

Din inima casei
Încercarea #04

„Primul sărut” 🍓🫐

Unele combinații se nasc din rețete.
Altele… dintr-o curiozitate. 🤍

Așa a apărut Primul sărut: o dulceață în care murele, intense și ușor acrișoare, s-au întâlnit cu dulceața parfumată a căpșunilor.

Și mi s-a părut că numele i se potrivește perfect.

Pentru că primul gust vine cu dulceața căpșunilor… apoi apar murele, puțin mai îndrăznețe, puțin mai sălbatice. Exact ca un prim sărut: dulce, neașteptat și greu de uitat. ❤️

Am făcut-o încet, în lot mic, așa cm îmi place să fac toate borcanele care ajung în cămara Acasă la Elena. Fără grabă. Cu fructe, răbdare și bucuria de a transforma ceva simplu într-o amintire.

Deocamdată, Primul sărut face parte din borcanele mele de încercare — rețete pe care le testez, le ajustez și le păstrez pentru ceea ce va deveni, într-o zi, Acasă la Elena. 🌿

Până atunci, umplu cămara cu povești.

Iar aceasta începe cu două fructe și… un prim sărut. 🍓🫐❤️

Acasă la Elena — creștem cu iubire, trăim în tihnă. 🌿

14/08/2026

O zi de vară, la țară. 🌿

Dimineața a început devreme, cu pălăriile pe cap și cu două perechi de piciorușe plecate la explorat.

Am mers pe câmp. Am găsit oile. 🐑
Le-am urmărit, ne-am apropiat încet și, evident, ne-am împrietenit și cu niște căței apăruți din iarbă. 🐶

Apoi ne-am întors în curtea bunicii, unde găinile aveau deja treabă, iar băieții au fost imediat gata să le ajute. Sau să le încurce. Încă nu ne-am hotărât. 🤣🐓

Pe la prânz, aventura s-a mutat prin grădină. Printre vie, pomi, frunze și toate cotloanele care pentru noi sunt doar „curtea”, dar pentru copii devin o lume întreagă. 🌿🍇
Și bineînțeles, roșiile acelea mari, coapte de soare, care miros a vară înainte să le tai. 🍅

Am trecut apoi și pe la Brațul Borcea, aflat chiar peste drum de bunica.
Un loc atât de aproape și totuși cu aerul lui de mică evadare: apă liniștită, copaci oglindiți și câteva minute în care parcă totul s-a oprit. 🤍

După-amiaza a trecut încet, în ritmul acela pe care parcă numai la țară îl mai găsești.

Spre seară au apărut verișorii, trambulina, alergătura și râsetele. Multă energie, multă gălăgie și genul acela de joacă din care copiii nu vor să se oprească nici când lumina începe să scadă. 😂

Iar la întoarcere, câmpul ne-a mai păstrat un dar:

apusul. 🌅

Drumul de pământ, liniștea, cerul aprins și soarele coborând peste câmp… unul dintre momentele acelea în care nu mai ai nevoie să spui nimic. Doar să te uiți.

Și am încheiat ziua cm se cuvine:

cu cina alături de verișori… și găini. 🤣
Cu pisica așteptând strategic în apropiere și cu o masă care poate nu e perfectă, dar are tot ce trebuie ca să devină amintire.

Mă uit la fotografiile astea și îmi dau seama că poate tocmai asta căutam venind aici.

Nu activități spectaculoase.
Nu un program pentru fiecare oră.
Ci dimineți pe câmp, apă peste drum, copii murdari de praf, animale, grădină, verișori, apusuri și seri lungi petrecute împreună.

O copilărie simplă, din aceea pe care sper să și-o amintească peste ani cu dor. 🤎

Iar eu… încerc doar să o păstrez puțin, în fotografii.

Acasă la Elena — creștem cu iubire, trăim în tihnă. 🌿

13/08/2026

Un loc în care nici măcar nu plănuiam să ajungem… 🚀

Adevărul este că, inițial, Nibiru nici nu era pe lista noastră. 😄

Fiind cazați în Olimp, într-una dintre zile ne-am dorit să facem ceva cu băieții, dar fără să plecăm prea departe. Și uite așa am ajuns la Nibiru.

Prima impresie? Nu tocmai cea mai bună. 🙈

Parcarea și drumul până la intrare, prin destul de mult praf, nu ne-au încântat. Am ajuns în jur de 17:30 și încă era foarte mult soare, iar zonele cu umbră ni s-au părut destul de puține.

Dar odată intrați… lucrurile s-au schimbat. 🤍

Ne-a impresionat în primul rând curățenia impecabilă. Restaurantele și zonele de luat masa sunt foarte bine organizate, spațiul este aerisit și am avut senzația că s-a pus multă grijă în amenajarea lui.

🌍 Zona cu planetele a fost fascinantă, mai ales pentru Vladimir.
🦊 La spectacolul de păpuși am prins Ursul păcălit de vulpe, iar băieții au fost efectiv captivați.
🐍 Expoziția de reptile ne-a făcut și ea curioși, deși de data aceasta n-am mai reușit să intrăm.
🎡 Iar roata… probabil una dintre experiențele lor preferate. Horia a plâns când a trebuit să coborâm. 😂

Și apoi a venit surpriza mea: o înghețată artizanală cu prune și gutui. 🍦

O combinație pe care nu o mai gustasem până atunci și pe care, evident, trebuia să o încerc. 😄 A fost delicioasă și, recunosc, mi-a rămas puțin gândul la combinația asta…

Am ales să nu stăm până seara târziu, tocmai pentru a evita aglomerația, așa că sigur au rămas multe lucruri pe care nu am apucat să le descoperim.

Din perspectiva noastră, pentru un copil de aproximativ 2 ani posibilitățile sunt ceva mai limitate. În schimb, de pe la 4–5 ani în sus, deja mi se pare că sunt mult mai multe de văzut, încercat și descoperit.

Am plecat cu impresia că a meritat oprirea.

Și, dacă vom mai avea ocazia?

Da, ne-am întoarce. 🤍 Poate data viitoare puțin mai târziu, când soarele e mai blând, și cu mai mult timp la dispoziție.

Uneori , locurile pe care nu le treci deloc pe listă ajung să fie unele dintre surprizele frumoase ale unei vacanțe. 🚀

Address

Samurcasi
Crevedia

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Acasă la Elena posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category