Povestea de mai jos este o poveste adevărată ce a fost publicată prima oara în 2002 în revista "Idei de afaceri”.
Era seară, așteptam troleibuzul într-o stație oarecare. Deodată, uitîndu-mă în vitrina chioşcului cu alimente din staţie am văzut un pachet de biscuiţi cu un ambalaj foarte atrăgător. Instantaneu mi-am dorit să gust biscuiţii care s-ar fi putut afla în acel pachet dar nu după mult timp a trebuit să renunţ la această dorinţa deoarece pur şi simplu nu îmi puteam permite să cumpăr acel pachet de biscuiţi. Curînd am avut o revelaţie care nu mi-a dat pace toată seară. Deşi am terminat o facultate, deşi muncesc cel puţin 8 ore pe zi şi sunt apreciat la locul de muncă, deşi nu dau banii pe băuturi sau ţigări, totuşi eu nu sunt în stare să-mi iau un pachet de biscuiţi. Am realizat atunci că ceva nu este în ordine în viața mea şi am hotărât să acţionez pentru a ieşi din această situaţie frustrantă.
Ca orice inginer, nu aveam habar despre ce înseamnă o afacere şi ca orice inginer am apelat la "documentaţie". Deoarece nu aveam bani pentru cărţile scumpe despre afaceri sau cursuri, prima idee care mi-a venit în minte a fost să merg la Biblioteca Judeţeană din Braşov de unde am putut să împrumut colecţia revistei "Idei de afaceri" şi am petrecut numeroase ore la sala de lectură, citind şi notînd în carneţelul meu toate aspectele care mi se păreau folositoare. Unul dintre articolele care a avut un extraordinar impact asupra mea şi pe care este posibil ca mulţi dintre cititorii constanţi ai revistei să şi-l amintească era cel în care dl. Bruno de Medicina, pornind de la exemplul cu insula pustie, lămurea cititorul că valoarea unui produs nu este dată doar de munca necesară pentru crearea acelui produs (aici incluzînd munca minerului care a extras materia prima, muncă celui ce a transportat şi prelucrat materia prima, a celui ce a finisat, ambalat sau vândut produsul final) aşa cm ar părea la prima vedere şi aşa cm învăţasem la şcoală de la economiştii comunişti, ci este dată de cât este dispus cineva să ne ofere pentru acel produs, asta însemnînd că dacă nimeni nu doreşte produsul el nu valorează nimic, chiar dacă a costat foarte mult pentru a fi produs, iar dacă îl doresc foarte mulţi el poate valora mult mai mult decît m-a costat pe mine să-l produc. Atunci am înţeles un aspect foarte important, care mă ajută să am succes în afacerile mele şi anume principala calitate a unui produs trebuie să fie dezirabilitatea. Altfel spus tot ce am de făcut pentru a avea succes este să creez un produs pe care oamenii pur şi simplu să şi-l dorească.
Ca urmare a acestor lecturi am descoperit şi calea pe care trebuia să o urmez pentru ca eu să am succes că întreprinzător. A trebuit să găsesc răspuns la următoarele întrebări:
1. "Care este acel fapt pe care l-aş face cu cea mai mare plăcere fără să mă oblige nimeni, ba chiar aş fi în stare să plătesc eu pe cineva dacă e nevoie pentru a mă lasă să-l fac?"
2. "Care este acea calitate (aptitudine, măiestrie, pricepere, îndemânare, capacitate) specială, deosebită, unică pe care eu o am în acel domeniu?"
3. "Cum să fac aşa încât cineva să mă plătească pentru a face ceeea ce mie îmi place să fac (adică să practic acel aspect la care am o îndemînare deosebită, peste medie)?"
La prima întrebare răspunsul pe care mi l-am dat este că mie îmi place foarte mult să citesc. Am citit foarte mult, în şcoala generală constant primeam titlul de cititor fruntaş, o mare parte din timpul liber o petreceam în librării, răsfoind, citind şi chiar ...aranjând cărţile în rafturi, în facultate am fost primul om din generaţia mea care s-a înscris la biblioteca facultăţii, majoritatea banilor mei îi cheltuiam pe cărţi, constant am la mine cel puţin o carte, aşa că a fost clar, lumea cărţilor este cea în care îmi place să fiu şi afacerea mea trebuia să aibă legătură cu asta.
Gândindu-mă care ar fi priceperea mea, am considerat că în anumite domenii pe care le-am studiat mai intens şi unde am căutat să trec de la teorie la practică, am o oarecare îndemânare în a-mi da seama dacă un autor bate câmpii sau chiar ştie ce spune. Şi cm în perioada respectivă eram nemulţumit de faptul că în cărţile pe care le cumpărăm găseam foarte puţine informaţii valoroase, raportat la numărul de pagini ale cărţi, răspunsul la a treia întrebare a venit de la sine: voi face o editură care va oferi cititorilor cărţi valoroase, cărţi în care cantitatea de informaţie utilă să fie cu mult mai mare decît cantitatea de banalităţi, cărţi care să fie frumoase şi din punct de vedere al conţinutului şi din punct de vedere al aspectului exterior, cărţi care să-i lase cititorului impresia că în urma lecturii lor, viaţa lui nu mai poate fi la fel şi că viaţa lui s-a transformat în bine.
De aici încolo lucrurile au fost grele dar simple:
A fost simplu deoarece ştiam unde vreau să ajung.
A fost greu deoarece a trebuit să lupt cu teama mea că nu voi reuşi, cu neîncrederea celor din jur (cum să-ţi faci tu firmă acum, afacerile mari s-au făcut în primii ani după revoluţie, acum este foarte greu să mai faci ceva), cu neîncrederea celor din familia mea (care îmi spuneau să fiu băiat bun, să nu mai visez şi să-mi iau un post de inginer la o firma de stat şi să trăiesc în acest loc călduţ cât mai mult timp), cu lipsa de bani (nu aveam bani de biscuiţi dar eu vroiam să tipăresc cărţi), cu lipsa de informaţii (ştiam ce vreau dar nu ştiam cm să ajung acolo), şi aşa mai departe.
Pentru început m-am angajat la o firma care se ocupa cu comercializarea cărţilor. Am lucrat în stradă, am vîndut cărţi la tarabă şi am căutat să mă conving de faptul că într-adevăr oamenii mai cumpără cărţi, ce fel de cărţi cumpără, ce coperţi le plac, de ce cumpără etc. În paralel am continuat să citesc toate cărţile despre afaceri care mi-au ieşit în cale căutând să învăţ cât mai mult din experienţă altora pentru a nu fi nevoit să reinventez roata.
După ce am considerat că am minimum de cunoştinţe necesare am căutat o soluţie pentru a-mi face o firma.
Sprijinul exetrior pe care l-am avut a fost dat de o prietenă de-a mea care a crezut în mine, a crezut că pot să fac ceea ce îmi propun şi tatăl acesteia care mi-a împrumutat banii necesari pentru a-mi face prima firma (cred că 200.000 lei, acţiunea petrecându-se în 1996).
Începutul a fost lent dar greu. Cumpăram cărţi de la angrosiştii de carte din Bucureşti, le cărăm cu sacoşa (şi cu trenul) la Braşov şi le vindeam prietenilor, şcolilor, cabinetelor de avocaţi, doctorilor, participanţilor la diverse cursuri care aveau nevoie de cărţi de specialitate şi cărora le era mai uşor să le ia de la mine în loc să meargă la o librărie după ele. Curând l-am întîlnit pe viitorul meu partener de afaceri. Avea puţin capital, cîteva idei şi mult curaj şi putere de muncă. Acestea combinate cu experienţa mea în domeniul administrativ, prudenţă şi capacitatea mea de a fi atent la micile detalii importante şi de a nu lasă lucrurile să devieze de la tinţa propusă au constituit o combinaţie formidabilă ce a făcut ca în scurt timp să înfiinţăm două magazine în zona centrală a Braşovului şi să trecem de la comerţul cu sacoşa la comerţul cu portbagajul.
Între timp ne-am luat ca ajutoare câteva consiliere: cel despre taxe şi impozite, foarte apreciat de contabilul nostru, cel despre administrarea S.R.L.-ului utilizat de mine, am făcut abonament la revista “Idei de afaceri” şi cred că deja am în bibliotecă peste jumătate din cărţile apărute la editura Rentrop & Straton, iar câteva dintre ele chiar se află pe lista cărţilor pe care le recitesc periodic pentru a găsi soluţii la problemele cu care mă confrunt (alături de cele de la editurile Bussines-tech, Amaltea, Curtea Veche sau Codecs)
Curând au existat în firma suficient de mulţi bani aşa încât să ne putem lansa în aventura numită editură. Am început cu o carte mare (şi ca valoare şi ca dimensiuni) şi am considerat că dacă voi fi în stare să duc la bun sfîrşit acest proiect, în viitor nu vor există provocări editoriale pe care să nu le pot depăşi. Deşi am lucrat după ureche, bazându-mă pe bun simţ şi nu pe informaţii sau practică prealabilă la o altă editură, am dus la bun sfîrşit acest proiect, a apărut cartea "Comentariul la Profetul lui Kahlil Gibran" comentariu realizat de filozoful şi înţeleptul de origine indiană Osho. Spre bucuria noastră cartea a avut un real succes, am auzit chiar comentarii de genul: "Conţinutul aceastei cărţi poate ţine locul unui metru de raft de alte cărţi din biblioteca mea" . Şi astfel am ştiut că suntem pe drumul cel bun.
Curând activitatea în firmă a devenit prea complexă şi am decis să separăm activitatea de comerţ de cea de editare aşa încât în 2000 am înfiinţat actuală mea firma Editura Mix S.R.L. în care mă ocup doar de editare şi comerţ cu carte şi care în cîţiva ani a devenit un nume de referinţă în domeniul cărţilor sapienţiale, a devenit membră a Asociaţiei Editorilor din România, a participat constant la târgurile de carte din ţară şi din străinătate, a fost clasificată în 2002 pe locul 1 în topul judeţean al firmelor întocmit de Camera de Comerţ şiIndustrie din Braşov (la categoria microîntreprinderi; edituri şi tipografii), a lansat siteul www.edituramix.ro, am publicat peste 40 de titluri, cîteva vândute în peste 10.000 de exemplare, majoritatea lor vânzându-se în peste 5000 de exemplare, asta în condiţiile în care în România tirajul mediu la o carte este de cel mult 2500 de exemplare.
Acum cărţile Editurii Mix se pot găsi în majoritatea librăriilor selecte din ţară precum şi în marile lanţuri de librării din România (Diverta, Cărturești).
Lunar publicăm cîte o carte nouă şi cel puţin o carte retipărită. Avem chiar o colecţie numită "Prosperitate şi succes" în care publicăm cărţi ce arată cititorilor care este atitudinea necesară pentru a putea primi tot ceea ce viaţa are minunat şi îţi oferă cu generozitate, cea mai bine vândută fiind "Cele 7 legi spirituale ale succesului" de Deepak Chopra. Suntem un colectiv tânăr care punem suflet în ceea ce facem iar clienţii noştri simt asta. Primim constant mesaje de încurajare şi apreciere pentru ceea ce facem (am avut un client care a simţit nevoia să-şi exprime aprecierea chiar şi pentru felul în care erau ambalate cărţile primite de la editură).
Şi toate acestea au pornit de la faptul că într-o seară am conştientizat faptul că nu este normal să nu fiu în stare să-mi iau un pachet de biscuiţi.
