09/07/2026
"Reflecția zilei: A fi sau a nu fi anomalie
Într-un articol publicat în The Atlantic (Sfârșitul lecturii a sosit), Rose Horowitch scrie: „Optimiștii credeau cândva că alfabetizarea universală era inevitabilă. Acum, se pare că epoca lecturii ar putea fi doar o scurtă anomalie în istoria omenirii”.
Argumentează așa:
Așa cm arată și istoria Bibliotecii din Alexandria, marile pierderi culturale nu apar doar prin distrugere violentă, ci și prin neglijență, dezinteres și lipsă de voință de conservare. Azi nu ardem bibliotecile, nu pierdem textele fizic, dar riscăm să pierdem capacitatea și dorința de a le citi.
Mai puțin de jumătate dintre adulți (americani, dar se aplică și la noi - n.m.) citesc o carte, lectura de plăcere într-o zi obișnuită a scăzut masiv, iar declinul se vede la toate categoriile sociale și de vârstă. Și nu este vorba doar că oamenii citesc mai puțin, ci și că textele citite sunt mai simple, iar lectura lungă, solicitantă, devine tot mai rară.
Oamenii citesc probabil mai multe cuvinte ca niciodată - mesaje, postări, emailuri, comentarii - dar nu mai citesc texte lungi, dense, care cer atenție susținută. Oamenii încă pot citi cuvinte, dar pierd abilitățile superioare: înțelegere profundă, sinteză, inferență, gândire critică.
Noile generații ajung la școală cu mai puțină expunere la povești, basme, lectură în familie. Pe măsură ce cresc, citesc tot mai puțin de plăcere. La școală, fragmentele scurte antrenează elevii pentru răspunsuri rapide, nu pentru urmărirea unei idei complexe de la început până la final.
Mediile prin care comunicăm nu sunt neutre, ci schimbă felul în care gândim. Televiziunea a transformat politica și cultura în divertisment. Internetul și smartphone-ul fragmentează atenția, iar lectura lungă intră în competiție cu un flux infinit de conținut video, notificări și stimuli rapizi.
Lectura nu este doar un hobby cultural. Ea formează tipuri de gândire: răbdare, memorie de lucru, capacitate de abstracție, logică, analiză, înțelegerea nuanțelor. Dacă oamenii înlocuiesc constant lectura cu video scurt și scroll, creierul se adaptează la asta. Rezultatul este o scădere a „rezistenței” la lectură și a capacității de a urmări texte complexe.
AI-ul nu amenință doar scrisul ca profesie, ci scrisul ca proces cognitiv. Scrisul este modul prin care oamenii își clarifică ideile. Dacă delegăm această muncă mașinilor, riscăm să pierdem tocmai exercițiul care ne formează gândirea. Paradoxul este că, într-o lume inundată de texte generate de AI, oamenii vor avea nevoie mai mult ca oricând de discernământ, capacitate critică și lectură atentă - exact abilitățile care se erodează.
Nu este vorba că nu se mai vând cărți sau că nimeni nu mai citește. Dimpotrivă, există încă librării, cluburi de carte, Substack, audiobook-uri. Dar lectura se concentrează într-un grup tot mai mic, nu mai este o practică socială comună, ci devine un hobby de nișă, aproape un marker identitar.
Spre deosebire de Biblioteca din Alexandria, cunoașterea de azi nu se va pierde pentru că arde sau pentru că se degradează fizic. Ea este scanată, arhivată, disponibilă. Problema este că accesul nu garantează folosirea ei.
„Ceea ce pierdem este capacitatea și înclinația de a citi aceste texte. O bogăție uluitoare de informație și înțelepciune ne-a fost lăsată moștenire. Ce vom face cu această moștenire depinde de noi”.
Mă gândeam, de câți dintre noi mai depinde cu adevărat? Cum ai putea să explici cuiva - astfel încât să-l faci atât de curios încât chiar să încerce - cm te făcea să te simți cartea citită la veioză sub pătură, ascunsă pe bancă sub copertă de manual sau pe iarba din curtea de la țară? Și ce echivalent ar avea azi?"
(www.spotmedia.ro.)
