07/10/2025
Mindy, Vera și minunata lume a poveștilor
1 – Vrăjitoarea și castelul fermecat
Mindy și Vera erau două fetițe de șase ani, bune prietene, care își petreceau aproape toate zilele împreună. La grădiniță fuseseră nedespărțite și își promiseseră că tot așa vor fi și la școală.
Acum venise vacanța de vară, iar programul lor era simplu: joacă, joacă și iar joacă… până într-o zi, când copilele au descoperit ceva cu totul nemaipomenit.
— E tare cald afară, Mindy, și în casă mă plictisesc. Oare ce să facem astăzi?
— Oh, Vera, mă gândesc și îți spun... Hmmm, am o idee! Hai să citim o poveste!
— Daaa, bună idee, Mindy!
— Vera, hai să citim Vrăjitoarea și castelul fermecat, apoi continuăm cu Țara zmeilor și Licuricii dansatori!
— Da, hai!
„A fost odată ca niciodată, într-o țară extrem de îndepărtată, un castel mare, despre care se spunea că este fermecat...”
— Ooo, Vera, ce frumos! Stai... ce se întâmplă? De ce ne învârtim? Ce este acest vârtej?!
— Verrraaa!
— Mindyy!
În timp ce fetele citeau, dintr-o dată, cartea s-a mărit, iar un vârtej magic le-a atras înăuntru. Se treziră în mijlocul poveștii!
— Unde suntem, Vera?
— Nu știu, Mindy! O, vai... acesta e castelul fermecat! Suntem în poveste! Dar cm s-a întâmplat asta?
Fetițele nu păreau speriate, ci mai degrabă fascinate. În jurul lor, pe un deal cu iarbă verde ca smaraldul, se legănau copaci colorați în toate nuanțele curcubeului. Printre frunze zburdau unicorni cu coame argintii, căprioare blânde și iepurași jucăuși.
În fața lor trona un castel de piatră, înalt și impunător, cu turnuri care păreau că ating cerul.
Dintr-o dată, porțile mari ale castelului se deschiseră, iar în fața lor apăru o femeie îmbrăcată într-o rochie roz, lungă până la pământ. Avea părul auriu, lung până la călcâie, împodobit cu flori viu colorate.
— Bun-venit, fetelor! – le spuse cu un zâmbet cald.
— Cine ești tu? – întrebă curioasă Mindy.
— Eu sunt Vrăjitoarea. Și acesta este Castelul Fermecat. Eu v-am adus aici.
— Oh, dar de ce? – întrebă Vera.
— Pentru că mă simțeam singură… sunt doar eu și animalele pădurii, păsările și fluturii. V-am văzut plictisindu-vă și am vrut să vă arăt minunata lume a poveștilor.
— Dar cm ai reușit? – se miră Mindy.
— Sunt o vrăjitoare, dar una bună. Am creat un portal magic sub forma unui vârtej. Așa pot să vă aduc aici sau în orice poveste veți dori. Și tot prin acest portal vă pot trimite înapoi acasă.
— Minunat! – au spus fetele în cor. – Atunci, arată-ne castelul, bună vrăjitoare!
— Haideți, fetelor!
De îndată ce au pășit în curtea castelului, mii de fluturi colorați zburară în jurul lor, cu aripi sidefate care lăsau în urmă dâre de praf magic. Deasupra castelului se arcuia un curcubeu strălucitor, iar din el coborau licurici care cântau cântece pentru copii.
În mijlocul curții se afla o grădină fermecată, plină cu lalele de toate culorile și o fântână care spunea povești.
— Am construit acest castel din iubire pentru toate visele copiilor. Dar haideți mai departe!
În fiecare colț al castelului se ascundea o surpriză: un pian care cânta singur, o bibliotecă unde cărțile îți spuneau poveștile cu voce blândă și o cameră secretă în care dorințele scrise pe hârtie prindeau aripi și zburau spre cer.
— Cât de minunat este! – exclamă Vera. – Oh, este incredibil! Putem explora fiecare colțișor?
— Da, puteți! Alergați, descoperiți, bucurați-vă!
Ore în șir, cele două fetițe au explorat castelul, s-au jucat cu fluturașii, au cântat cu licuricii, au ascultat poveștile fântânii și au dansat cu vrăjitoarea cea cu păr bălai. Și-au pus dorințe în camera secretă și au promis că vor reveni.
Ziua se apropia de sfârșit, iar soarele se ascundea încet-încet după dealurile magice. Portalul se deschise din nou. Vrăjitoarea le-a chemat pe Mindy și Vera și le-a spus cu blândețe:
— A venit momentul să vă întoarceți acasă, micuțelor. Dar nu fiți triste... mâine vă aștept din nou. Mai sunt atâtea povești de trăit și vise de împlinit!
Cu zâmbetul pe buze și inimile pline de bucurie, fetițele au pășit în portalul fermecat și, în clipa următoare, se aflau înapoi în camera lor, cu cartea în poală.
Sfârșit.