12/11/2025
Noaptea, alarma: „Pe Godeanu e foc!”
Atunci am văzut cu adevărat lacrimi și sânge. Pădurari care plângeau, pompieri răniți. Mașinile nu puteau urca; oamenii cărau apă în bidoane, în spate, cu peturi de plastic în amândouă mâinile. Am cărat și eu două bidoane. O singură dată. La foc am simțit că-mi dau duhul.
Două săptămâni, cerul de deasupra Sarmizegetusei a fost roșu de flăcările Godeanului. Două săptămâni, niște oameni au fost sacagiii muntelui. Au săpat șanțuri și au dirijat izvoarele cât mai aproape de vâlvătaie. Acolo, fiecare strop de apă era prețios și împrăștiat cu grijă, până când focul s-a domolit. Uemarea, mai jos.
