06/12/2025
Baraje, nămol și ipocrizie verde la hectar
Scandalul zilei, al săptămânii, al lunii și al lunilor ce vor urma este legat de haosul din jurul barajelor golite din varii motive. E vinovată ministra? Ba nu e. E vinovată academia de sinecuri numită „Apele Române”? Ba nu e nici ea. Sunt vinovați primarii? Ba nu-s nici primarii. Toți învinovățesc pe toți, iar rezultatul este unul singur: zăpăcirea românului care nu mai înțelege nimic, dar își dă cu părerea.
Ceea ce sare însă în ochi este absența ecologiștilor din peisajul aproape apocaliptic al barajelor golite. Nici urmă de agenți de mediu, cei obișnuiți să sosească însoțiți de scandal.
Tulburarea apei din lacurile golite face ca zeci de mii de viețuitoare — pești, raci, broscuțe cu burtica galbenă — să se sufoce și să moară în chinuri. Și, surpriză: niciun ecologist nu-și rupe cămașa de pe el, nu se leagă cu lanțuri de baraj, nu întinde bannere cu „Salvați ecosistemul!”. Sunt aceiași ecologiști care au „salvat” Roșia Montană prin transformarea ei în muzeu de pustietate, aceiași care manipulează naivii invocând cuvinte pompoase ori apocaliptice la orice amenajament silvic, aceiași care se înverșunează împotriva oricărei construcții hidrotehnice ce nu este pe placul stăpânilor care îi plătesc.
Peste tot invocă integritatea ecosistemului, ce ar trebui păstrat pentru generațiile viitoare. Dar acum, când în apa mocirloasă mor ecosisteme vechi de când au fost ridicate barajele, nu vezi țipenie de ecologist. Și, pe bună dreptate, te întrebi de ce.
Pentru că, încă o dată — și pentru a câta oară? — iese la suprafață legătura strânsă dintre USR și acești simbriași ai falselor cauze. Ironia sorții face ca tronul de la Cotroceni să fie ocupat de un fost militant ecologist, userist de sorginte, pentru care România reprezintă doar un stat corupt. Ministra, la rândul ei, un alt produs înscăunat de USR, dar manevrat la cheie de rețeaua falșilor ecologiști, nu ia nicio decizie majoră fără „lumină” de la aceștia: fie din naivitate, fie din inconștiență.
Tot acest circ, tot acest balamuc în care „ba pe-a mă-tii” devine cuvânt de ordine, este dovada unei incompetențe în care politicul primează profesionalismului. O rană deschisă care, de 36 de ani, sângerează și aduce suferință.
Culmea este că nimeni nu plânge nici de mila oamenilor bătuți de apa murdară, nici de biocenoza care dispare. Situația devine mană cerească pentru adversari, pentru colegii din coaliție, pentru băgătorii de seamă, pentru specialiștii în huiduit istoria și pentru filosofi ai turbidității (noua vedetă lexicală). Toți cer demisii, toți cer „sânge userist” pe pereți, toți se înhamă la discursuri populiste, dar nimeni nu vine cu soluții. Totul trece prin politic. Toți au polițe de plătit. Nimic pentru om, nimic pentru natură.
Toți o apă și un pământ. Niciunii mai prejos decât ceilalți. Iar pentru că din amestecul apei cu pământul rezultă noroiul, cam asta este măsura vremurilor pe care le trăim. Un noroi continuu care ne sufocă, de la o guvernare la alta, fără vreo șansă de a lua o gură de oxigen, fără posibilitatea de a respira liber și în siguranță.
