29/05/2025
Hristos S-a înălțat!
„Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer” (Luca 24, 51)
Iubiți credincioși,
Sărbătoarea Înălțării Domnului prăznuită la 40 de zile după Sfânta Înviere, nu este doar o despărțire vizibilă de Hristosul cel înviat, ci și începutul unei prezențe și mai adânci: prezența Domnului în Biserică și în inimile celor ce cred în El cu adevărat.
Mântuitorul Iisus Hristos după ce a biruit moartea și a înviat cu trupul din mormânt, Se înalță la cer cu același trup omenesc transfigurat – arătând că firea noastră omenească este chemată la slava cerească, la comuniune cu Dumnezeu. De aceea, Înălțarea nu este o simplă comemorare, ci o mărturisire de credință și de nădejde, că și noi suntem chemați acolo unde este Hristos: „Și dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăși voi veni și vă voi lua la Mine, ca să fiți și voi unde sunt Eu.” (Ioan 14, 3).
În acest act dumnezeiesc vedem sensul vieții noastre: nu suntem făcuți pentru mormânt, ci pentru înviere; nu pentru stricăciune, ci pentru slavă. Prin Înălțare, Hristos nu Se retrage din lume, ci trimite Făgăduința Tatălui – pe Duhul Sfânt – Care ne aduce viața cerească încă de aici, din timpul vieții pământești, prin rugăciune, Sfintele Taine și iubire.
Dar această înălțare nu vine fără cruce. Domnul Se înalță purtând în trupul Său semnele răstignirii – semnul jertfei. De aceea astăzi când prăznuim Înălțarea Domnului, facem și pomenirea eroilor neamului, pomenindu-i pe toți cei care, asemenea lui Hristos, și-au dăruit viața pentru aproapele, pentru credință, pentru patrie.
Jertfa lor plină de iubire și de dăruire, stă la baza libertății noastre. Iar pomenirea lor în această zi este semnul că Biserica noastră înțelege că nu există slavă fără cruce, și nu există Înviere fără jertfă. Într-o lume care uită ușor, noi suntem chemați să ne aducem aminte și să transmitem mai departe acest dar al memoriei și al recunoștinței.
Înălțarea Domnului este și chemare, și mângâiere. Este chemare la o viață mai înaltă, mai curată, mai aproape de Dumnezeu. Dar și mângâiere, căci Hristos nu ne lasă singuri, ci ne binecuvântează, ne întărește și ne promite că este cu noi „în toate zilele, până la sfârșitul veacului. ” (Matei 28, 20).
Să trăim așadar această sărbătoare cu bucurie, cu recunoștință și cu nădejde, să înălțăm rugăciuni pentru eroii care au urcat în slava lui Hristos și să înălțăm în sufletele noastre viețuirea creștină, statornică în adevăr și în iubire.
Hristos S-a înălțat!
Preot Mihai RADU