https://www.facebook.com/108591325855257/

PoVești din Găești, Gaesti (2025)

07/07/2025

Mi-a ajuns în fața ochilor o scrisoare deschisă a unui director de școală din Găești. Hait, mi-am zis! Ia să vezi acum cm dă de pereți cu cei care 35 de ani și-au bătut joc de educație! Ia să vezi cm sparge tăcerea un om din sistem! Cum scoate la tablă toate guvernele, toți miniștrii, toți șefii de partid care au transformat școala românească în rețea pentru pile, fini, amante și nepoți.

A început puternic: i-a murit speranța! Mi-l și imaginez sâmbătă dimineață, la cafeluță, într-un moment de intensă reflecție interioară. Soarele bătea leneș în fereastră, telefonul strălucea pe masă, dar ceva nu era în regulă. Lipsea ceva. Ceva profund, dureros, greu de explicat. Murise speranța.

Nu din cauza programelor școlare prăfuite, rupte de realitate. Nu din cauza profesorilor demotivați sau a abandonului școlar. Nu pentru că școlile din mediul rural sunt lăsate de izbeliște sau pentru că elevii ies din liceu fără să poată înțelege un text simplu. Nu. Speranța murise fiindcă Bolojan și Nicușor Dan, la nici trei luni de la alegeri, nu au livrat ce au promis în campanie.

Am căutat în trecutul său digital urme ale acestei revolte profunde. N-am găsit. În schimb, am descoperit un om mulțumit de lume, de viață și de partid. Poze în care sprijină sau conduce bolizi, zâmbete satisfăcute, postări politice aprobatoare, share-uri la emanațiile șefului. E drept că n-am coborât decât până la începutul lui ianuarie 2024 căci a fost peste puterile mele să procesez atâtea selfie-uri. Doar Kim Kardashian cred că are mai multe. Cred...

Nicio luare de poziție că școlile au devenit feude de partid. Niciun protest că profesorii competenți sunt marginalizați pentru a face loc pilelor. Nicio reacție că educația e lăsată la coada listei la fiecare guvernare. Nici măcar o ridicare din sprânceană că rata analfabetismului funcțional a ajuns la 42%. Nimic. Tăcere confortabilă și călduță ca o pijama de finet.

Până alaltăieri, când, în plin proces de digestie emoțională, speranța s-a prăpădit, sărmana, și a ținut să-i scrie necrologul.

Ce e cu adevărat trist nu e lamentația în sine, fiecare are dreptul să-și plângă iluziile, ci tonul: bădărănie de bodegă, invective, generalizări triviale semnate cu nume, prenume, funcție, școală. Ce transmite, practic, un director de școală când scrie despre „văcari proști de bubuie”, „mâncători de mici” și „homeless”? Că școala nu mai e un spațiu al educației, ci o extensie a contului său personal, un loc unde se face politică în direct, cu elevii și părinții ca spectatori.

Să vii să spui că te-a trădat o țară la care ai privit cm e împărțită pe cumetrii, sufocată de incompetență și transformată în portofel personal de colegii de partid și de alianță nu e revoltă. Nu e nici măcar dezamăgire.

Nu, speranța n-a murit. Doar s-a pitit puțin, rușinată că i-a fost pus numele pe o jelanie atât de politicianistă.

30/06/2025

Dacă vă întrebați pe unde să mai fugiți ca să scăpați de caniculă, Babele și Sfinxul din Bucegi sunt exact ce trebuie. Traseul este ușor și bine marcat, ca, de altfel, toate traseele din Bucegi și poate fi parcurs în aproximativ o oră și jumătate, dacă urcarea începe de la Hotel Peștera. O oră și jumătate cu tot cu pauze pentru fotografii, pentru admirat flora alpină și pentru tras sufletul.

Nu e nevoie de echipament special, dar încălțămintea antiderapantă e obligatorie, sunt multe porțiuni cu pietre.

Sus, la peste 2200 m altitudine, temperatura se menține în jur de 10°C, iar vântul bate serios. Semnalul GSM e excelent, iar marcajele sunt clare.

Rododendronii sunt încă în floare și colorează în roz electric stâncile. Dacă aveți în plan o plimbare pe acolo, nu amânați prea mult, vor mai rezista, cel mai probabil, o săptămână sau două.

Munții Bucegi, mândria județului Dâmbovița, rămân una dintre cele mai spectaculoase și bine întreținute zone montane din România.

28/06/2025

De aproape un an scriu pe Povești din Găești. Scriu cu ușurință, cu plăcere, cu drag de locuri, oameni și întâmplări. Uneori, textele mele sunt bune. Alteori... mai bine făceam o ciorbă.

Ei bine, în tot acest an, am descoperit un lucru fascinant: în Găești, scrisul se decontează. Eu scriu, dar prietenul meu primește telefoane. De bătut obrazul, de cerut explicații, ba chiar și de amenințare.

Dacă ar fi știut el, când m-a cunoscut, că o să devină purtătorul meu de cuvânt, condică pentru reclamații și sugestii și call center pentru nemulțumiți!
– „Auzi, mă, da’ ce-a vrut să zică?”
– „Zi-i să șteargă imediat!"
– „Nu e chiar așa!”

La început m-am mirat. Acum mă amuză.
Scriu ceva? Se aprinde becul roșu la el.
Postez? Îi sună lui telefonul.
Ironizez ceva? Primește el reproșuri.

Sigur că vorbim. Discutăm despre tot ce scriu, îl întreb despre dedesubturi, uneori îmi mai și spune. Dar nu-i cer permisiunea să scriu, nici nu-l consult înainte să postez. Și nu îl trimit niciodată să doarmă în camera cealaltă dacă nu-mi dă inimioară sau măcar like. 🙂

Așa că, nu-l mai sunați pe el. Sunt aici, ușor de găsit, răspund civilizat. Chiar și așa, cu pixul ăsta ascuțit al meu.

Dar înțeleg, e mai comod să faci un pic de presiune pe lângă, că poate „mă potolesc”. Poate pare mai simplu să controlezi ce scriu dacă încerci să-l faci pe el responsabil de ce gândesc eu.

Povești din Găești nu e portavoce politică, nu e jurnal oficial, nu e tribunal. E doar o voce. A mea.
Scriu ce văd, ce simt, ce cred. Uneori cu ironie, alteori cu duioșie. Uneori cu ochelari de cal, alteori cu deschidere și înțelegere.
Scrisul meu e o formă de libertate, iar asta nu se iartă ușor în comunitățile mici, unde lumea vrea liniște, vrea să fie bine ca să nu fie rău.

Dar, hei, e sâmbătă dimineață, pe Facebook ar trebui să fie doar poze cu cafea și pisici. Așa că las concluzia. Dacă un text de pe aici deranjează, sunt două variante:
1. N-ai fost atent și ai citit printre rânduri ceva care nu era acolo.
2. Ai fost prea atent și te-ai regăsit exact acolo unde n-ai fi vrut.

26/06/2025

Proaspătul înscăunat city manager al Găeștiului a devenit mai activ ca niciodată în social media. E aproape la fel de prezent ca un influencer de TikTok. Și la fel de lipsit de substanță.

Ieri ne-a anunțat cu entuziasm că va investi 4 milioane de euro în reabilitarea Liceului Tehnologic Iordache Golescu. Liceul va avea parchet lucios, geamuri termopan, mobilier nou-nouț, acoperiș strălucitor, pereți proaspăt vopsiți. A încheiat postarea cu hashtag-ul .

Am cerut AI să facă o simulare de investiții reale, cu impact pentru educație și iată ce a găsit în nici 2 secunde de gândire:
• Burse lunare (500 lei) pentru 500 de elevi, timp de 4 ani – 1 milion €
• Consilieri școlari și psihologi în fiecare școală – 400.000 €
• Centre afterschool gratuite cu personal calificat – 800.000 €
• Formare profesională modernă pentru profesori – 300.000 €
• Laboratoare STEM și IT, truse de robotică, imprimante 3D – 600.000 €
• Meditații gratuite pentru elevii din clasele terminale – 300.000 €
• Tabere educaționale pentru copiii cu potențial – 200.000 €
• Programe de mentorat elev-elev și profesor-elev – 100.000 €
Total investiție 3.7 milioane de euro.

Știu, banii vin prin PNRR și nu pot fi redirecționați. Am făcut acest exercițiu nu ca alternativă directă la investiție, ci ca reper al valorii reale a acestei sume. Confundăm atât de ușor forma cu fondul și tencuiala cu educația...

Mobilierul nu dă note. Parchetul lucios nu crește promovabilitatea la BAC. Termopanul nu învață în locul copiilor.

La Liceul Tehnologic Iordache Golescu, din 119 elevi înscriși la BAC, doar 18 au promovat. Aici începe și se termină realitatea, indiferent de cât de instagramabil va deveni liceul.

25/06/2025

M-a întrebat azi o vecină:
– Mamă, așa e că nu ne mai iau ăștia tomberoanele?

Au aflat ele, vecinele mele, că eu scriu pe-aici și mă întreabă toate alea, au senzația că le știu pe toate. Mă flatează, recunosc, dar uite că asta chiar nu știam. Am făcut imediat legătura cu incendiul de la groapa de gunoi Aninoasa și i-am zis că e foarte probabil.

-Păi nu verificăm!? Că doar trăim în era digitalizării, avem telefoane smart, aplicații, internet de mare viteză și informații la botu' calului. Așteptați doar preț de două clickuri, tanti Maria, că imediat vă spun.

Era cald. Soarele ne bătea direct în creștet. Pământul dogorea. Pe site-ul IGO, nimic. Program normal de ridicare a gunoiului. Ultima deviere de la program fusese în ianuarie, când cu Revelionul.

– E? Cum e? întreabă tanti Maria, cu mâna streașină la ochi.
– Stați așa, zic, să mai dau un click pe blog.
(IGO are blog, oameni buni! Blog!!! Ce-or scrie ei acolo? Povestiri din viața tomberonului? Mărturii ale sacilor menajeri?) Dar nici acolo nu scria nimic.

– Stați așa, că sigur scrie pe Facebook!
– Hai, dă click și-acolo, da’ hai mai la umbră, că leșin aci, în stradă!

Pe pagina oficială de Facebook, tot nimic. Nici urmă de anunț, niciun cuvânt despre colectare, despre schimbări, despre groapa de la Aninoasa. În schimb, un share la o postare a restaurantului Varuna. Foarte util, ce să zic… Dacă nu ne iau gunoiul, ne luăm o ciorbă de burtă de la Varuna și ne liniștim.

– Poate au postat pe Insta sau pe TikTok, tanti Maria! Hai să...
– Lasă-mă, naibii, cu clickurile tale, că mă bate soarele în cap! O sun pe doamna Popescu, că ea mi-a zis!

Concluzii:
1. Nu le știu pe toate.
2. Trăim în era digitală, dar ne informăm tot analog, de la doamna Popescu.
3. Dacă vrei să știi ceva sigur, lasă netul și ieși la poartă. Acolo se află tot.

Fotografii de azi din Târgoviștea acoperită de fum toxic
Sursă foto -sport.ro

24/06/2025

Pe 20 iunie 2025, instanța a emis hotărârea definitivă privind incompatibilitatea lui Grigore Gheorghe cu funcția de primar al orașului Găești. Mandatul i-a fost revocat de drept, prin ordinul prefectului.

Patru zile mai târziu, Grigore Gheorghe ne anunță chiar el, pe pagina lui de socializare, că se întoarce de unde a fost dat afară. Și nu se întoarce oricum, ci pe ușa din față: este numit administrator public al orașului (city manager), prin dispoziția viceprimarului devenit primar interimar, Gabriel Dumitrescu.

Oare a mai avut Găeștiul această funcție în primăriei? Acum o are. Și ce să vezi? Postul a apărut după ce tot Grigore Gheorghe a modificat organigrama. Nu degeaba de luni bune circula vorba prin oraș că și-a pregătit terenul: dacă pierde procesul, preia el postul; dacă nu, plantează acolo un apropiat.

Funcția de administrator public nu este una eligibilă, adică nu se obține prin vot popular, dar are atribuții și rang executiv care pot fi considerate similare funcției de primar.

Or, Legea 176/2010, art. 25, alin. 2 spune clar că:
„Persoana față de care s-a constatat starea de incompatibilitate [...] nu poate ocupa o funcție eligibilă, similară celei în care a fost constată incompatibilitatea, pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.”

Așadar, accesul la funcții similare este interzis. Iar potrivit statutului funcționarilor publici, ocuparea acestor posturi se face exclusiv prin concurs.

Oare e posibil ca domnul primar interimar să fie atât de atașat sufletește de domnul city manager încât să vrea să se ducă-n jos odată cu el încălcând lege după lege?

Sau poate greșim noi, poate totul e legal. Tocmai de aceea, noi, găeștenii de rând, am vrea să știm, în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public:

●Când a fost organizat concursul pentru ocuparea funcției de administrator public?

●A existat vreo procedură de selecție? Cine a mai participat?

●Care sunt criteriile de competență profesională care au stat la baza numirii lui Grigore Gheorghe?

●Care e baza legală pentru care fostul primar poate fi angajat într-o funcție executivă în aceeași instituție din care a fost revocat?

●A fost solicitat vreun punct de vedere de la Agenția Națională de Integritate sau de la Prefectură înainte de numire?

●Cum arată actul oficial de numire al domnului Grigore Gheorghe în funcția de administrator public?

●Care e fișa postului de city manager?

●Cum arată organigrama actualizată care include această funcție?

●Detalii despre salariu și sursa bugetară.

Iar eu, personal, mai am o curiozitate pe care mi-o exprim direct: Băi, dar vouă nu vă e jenă deloc?

P.S. Hollywood, dacă citești asta, acum că Bruce Willis e bolnav și nu mai poate juca în Greu de ucis, îl puteți înlocui cu Gheorghe al nostru și să numiți noua serie Imposibil de urnit. Numa' zic.

21/06/2025

Exact când platformele de socializare sunt inundate de buchete de flori, coronițe, carnete cu note mari, robe și discursuri despre viitorul luminos al tinerei generații, au sosit și rezultatele de la bacalaureat.

●La Colegiul Național Vladimir Streinu din Găești, din 172 de elevi înscriși, 34 au picat examenul.
●La Liceul Tehnologic Iordache Golescu, din 119 înscriși, doar 18 au promovat.
●La Liceul Agricol Dr. C. Angelescu, din 22 de candidați, doar 3 au luat bacul.

Într-un sistem sănătos, cifrele acestea ar fi fost urmate de niște critici și autocritici, poate chiar de niște demisii. La noi sunt acoperite de aplauze, festivități, baloane și flori.

Și dacă nu era de-ajuns să punem sub semnul întrebării „strălucirea” învățământului găeștean, a venit și povestea lui Călin.

Călin e elev în clasa a XI-a, la Vladimir Streinu. Medie 10 în toți cei trei ani de liceu. Multiplu medaliat olimpic. Serios, muncitor, discret. La festivitatea de final de an se aștepta, cm e tradiția, să primească simbolica cheie a liceului, oferită de cei care termină clasa a XII-a celui mai bun elev din generația următoare.

Dar n-a primit-o el.

În locul lui a fost aleasă o colegă cu rezultate bune, dar fără performanțele lui. Ce poate părea o alegere subiectivă, chestiune de orgolii sau un gest de „echilibru” devine mai clar când afli că tatăl fetei este profesorul de istorie al clasei. Același profesor care, pare-se, n-a uitat că, demult, în clasa a VII-a, Călin a luat un 7. Și, din acel moment, pare că n-a mai fost demn de respectul profesorului.

Aici nu mai vorbim de spirit competitiv. Vorbim despre solidaritate de breaslă, mică părtinire de cancelarie și acea moștenire tăcută a mentalității comunistoide, în care copiii cu pedigree didactic sunt împinși în față, iar ceilalți, oricât de buni, sunt lăsați în umbră.

Pe vremea mea, se întâmpla la fel. Prin clasa a IV-a, ne-am ales singuri comandantul de detașament. L-am votat pe un coleg isteț, echilibrat și cu mult bun-simț. Mama lui umplea sifoane într-un magazin de lângă piață. Învățătoarea a primit votul nostru ca pe o ofensă personală și s-a supărat vizibil că n-am ales-o pe favorita ei. Ne-a făcut proști și ne-a ținut numai în predici și reproșuri o bună bucată de vreme.

Tot ea avea o metodă preferată de educație și coerciție: îți încleșta o mână în obrazul stâng și te lovea cu cealaltă peste dreptul. Unui coleg i-au sărit doi dinți. Erau de lapte, e adevărat, urma să-i piardă oricum. Dar nu sub palma ei.

Profesorii bully nu au dispărut. Doar s-au sofisticat. Nu mai smulg perciuni, dar știu exact cm să umilească. Nu mai țipă, dar ignoră. Nu mai lovesc cu rigla la palmă, dar sapă.
Ierarhiile convenabile se construiesc în liniște, iar competiția devine o glumă tristă.

Ironia supremă e că olimpicii puși la colț când vine vorba de recunoaștere reală sunt fix cei cu care se laudă școala când are nevoie să defileze; pe ei îi scot în față când vine presa sau când trebuie bifate performanțe. În restul timpului trebuie să nu deranjeze echilibrul clasei.

Iar copiii, mai ales cei care trag tare, simt asta. Călin a simțit. Și nu e singurul.

E o diferență între noi și gen Z, generația lui Călin, și e una esențială: ei nu mai tac. Nu mai acceptă umilințe stând în bancă cu mâinile la spate și capul în pământ. Nu mai joacă în eterna piesă a sistemului, acum doar puțin fardat.

Călin va ajunge departe. Pentru că are ceva ce nu i se poate lua: muncă cinstită, minte brici și o busolă internă care nu are nevoie de aplauze. Și asta, în viață, valorează mai mult decât orice cheie simbolică.

Mai multe despre Călin în comentarii ⤵️

20/06/2025

Tribunalul Dâmbovița a pus punct procesului intentat de fostul nostru edil împotriva prefectului care l-a demis. După o serie de cereri, amânări și tentative de a muta cauza la Curtea Europeană de Justiție, instanța a spus clar:

●Respinge cererea de sesizare a Curţii Europene de Justiţie
●Respinge cererea de suspendare a judecăţii cauzei
●Respinge cererea de suspendare
●Respinge cererea de chemare în judecată

Ordinul prefectului prin care se constată încetarea mandatului lui Grigore Gheorghe este legal și definitiv.

19/06/2025

Luni, 23 iunie, de la ora 18:00, în sala de concerte a Centrului Cultural „Gheorghe Zamfir” va avea loc Concertul Micilor Pianiști.

O seară cu muzică adevărată, nu zgomot. În program, lucrări de Bach, Mozart, Haydn, Schumann, Weber și Chopin, interpretate de copii care au pus suflet, timp și răbdare în fiecare notă.

Evenimentul este organizat de Centrul Cultural Gheorghe Zamfir și Biblioteca Orășenească Aurel Iordache, iar intrarea este liberă.

Copiii îndrumați de profesoara Mariana Luca Ștefănescu sigur se vor bucura să aibă sala plină.

18/06/2025

Ceva mare se pregătește într-o comună aparent liniștită din Dâmbovița. O mișcare strategică, o investiție masivă, un parteneriat internațional care poate schimba echilibrul militar din regiune.

Încă din martie se știa că, "în județul Dâmbovița", compania sud-coreeană Hanwha Aerospace, unul dintre giganții mondiali din industria de apărare, va construi o fabrică de armament, dar precizarea locului exact a fost evitată în toate știrile de la acea vreme. Motivul? Discuțiile sensibile cu autoritățile și caracterul strategic al proiectului.

Fabrica va fi construită la Dragomirești în primul trimestru al anului viitor și peste 2.000 de români vor lucra acolo. Cei mai buni vor fi trimiși la formare în Coreea de Sud.

Cu un contract de 1 miliard de dolari, România intră în liga mare a apărării: va deveni a șasea țară NATO care operează K9 și al treilea stat la nivel mondial care utilizează sistemul automatizat K10.

De ce contează?
Pentru că România se transformă din client NATO în furnizor.

Cei care trăiesc din fake news, panică, conspirații și presupuneri vor avea acum material din belșug, dar realitatea e că România primește nu doar o investiție consistentă, dar și tehnologie militară de ultimă generație și poziționare cheie în ecosistemul NATO.

Sigur că am fi preferat ca miliardul de dolari să fie investit în fabrici de puf de păpădie, vată pe băț, raze de soare și poezie. Dar vremurile ne obligă să fim realiști. Cine ține pasul, merge înainte. Cine nu, dispare din ecuație.

16/06/2025

Mi-am propus să scriu aici despre tot ce găsesc frumos sau bun în Găești, așa că, atunci când am auzit că s-a deschis o plantație de lavandă în apropiere, m-am bucurat. Găeștiul nu e tocmai un loc cu multe opțiuni de relaxare, iar orice oază de verde și liniște, chiar și temporară, merită atenție.

Am fost acolo cu un grup de prieteni. Voiam să văd cm se simte locul pentru cineva care vine pur și simplu să se bucure de o zi în aer liber. Biletul de acces costă 20 de lei.

Locul e liniștit, îngrijit și are potențial. Nu e un câmp de lavandă ca în Provence, ci o grădină. Muzică în surdină, așa cm îi tihnește sufletului. Câteva mese cu băncuțe de lemn și un bar.

Pentru găeștenii care locuiesc la bloc poate fi exact ce trebuie: un loc unde pot ieși din casă pentru câteva ore, pot face fotografii și pot bea o cafea sau o limonadă în liniște. Am luat și noi limonadă - 10 lei/paharul de 300 ml.

Decoruri din abundență. De fapt, asta e senzația principală pe care am luat-o cu noi: că locul e, mai degrabă, un photo corner. Bicicletă mov? Bifat. Leagăn cu floarea soarelui din plastic? Bifat. Arcadă cu tulle, rame de tablou, baloane de săpun, panou cu aripi de înger, panou cu inimioare roșii, practic tot ce trebuie pentru poze de Instagram și reel-uri de TikTok.

Dacă sesizați o oarecare lipsă de entuziasm printre rândurile mele, să știți că m-am gândit mult cm să scriu despre experiența la Parfum de lavandă.

Sunt conștientă de munca, efortul și investiția celor care au deschis locul și le respect inițiativa. Am fost acolo ca vizitator plătitor de bilet, nu ca prieten, nu ca invitat, nu ca promotor. Așa că mă simt îndreptățită la o opinie sinceră, posibil subiectivă, dar asumată.

Nu vreau să supăr pe nimeni și nici să dau lecții de stil, dar o grădină în luna iunie nu are nevoie de decoruri de nuntă de provincie, iar florile din plastic, oricât de colorate ar fi, nu înfrumusețează, nu inspiră și nu ating.

Lavanda își poate spune singură povestea.
Bineînțeles, dacă e lăsată.

09/06/2025

Serialul de succes „Incompatibil cu funcția”,
o producție locală cu buget de oraș mic și orgolii mari, continuă.

În episodul din 6 iunie, s-a întâmplat ceva neașteptat: instanța, la cererea Prefectului, a decis să devanseze momentul în care se va judeca dacă Primarul Suspendat își recapătă sau nu funcția pierdută în urma deciziei ANI.

Inițial, marea confruntare era programată pentru 3 septembrie, dar, surpriză, se va întâmpla mai devreme, pe 19 iunie, la ora 13:00. Un gest curajos al scenariștilor. Par să nu mai vrea să tragă de timp.

În paralel, Primarul Suspendat refuză rolul de figurant. Îl vedem tăind panglici, anunțând proiecte și oferind declarații la evenimente. A devenit neclar care e, de fapt, rolul lui. Fost primar? Primar în pauză de contract? Candidat în teaser de campanie? Influencer local?

Ne luăm popcorn și telecomanda și așteptăm episodul din 19 iunie. Teoretic, ar trebui să fie final de sezon. Sau poate abia acum intrăm în partea cu adevărat dramatică...

Rămâneți aproape, la Găești administrația bate Netflixul!

PoVești din Găești

07/07/2025

30/06/2025

28/06/2025

26/06/2025

25/06/2025

24/06/2025

21/06/2025

20/06/2025

19/06/2025

18/06/2025

16/06/2025

09/06/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category