https://www.facebook.com/108591325855257/

PoVești din Găești, Gaesti (2025)

29/08/2025

Un nepalez care livra mâncare a fost bătut cu pumnii și invitat să plece la el în țară de un tânăr de 20 de ani cu creier mic și îmbibat de prostii suveraniste. Din fericire, un polițist era prin zonă și l-a oprit. A fost arestat și va sta 30 zile la răcoare, poate îi mai scade febra patriotică. Primul lucru pe care l-a cerut viteazul după ce a fost încătușat a fost să o sune pe mami.

Dar să nu uităm contextul: cu doar câteva zile înainte, liderii AUR îi îndemnau pe susținătorii lor să refuze mâncarea și coletele livrate de asiatici.

Cât de prost să fii ca român să vezi invadatori în câțiva nepalezi care muncesc cinstit, când noi am invadat Spania, Italia, Germania, Anglia și alte țări prospere? În toată România sunt 50.000 de asiatici, migranți legali care muncesc și plătesc taxe. În Europa sunt peste 3.000.000 de români. Dacă și ei ar fi luați la pumni și scuipați pe șantierele din Londra, în fermele de căpșuni din Spania sau prin casele în care fac curat în Italia?

Culmea, și prin Găești avem câțiva care se umflă ca gogoșarii și nu pot dormi de grija celor 5-6 nepalezi care muncesc aici.

Hai să fim serioși: nu imigranții ne-au invadat, ci prostia, ura și ignoranța. Și dacă nu suntem atenți, astea chiar ne lasă fără țară.

28/08/2025

Îmi amintesc că de ziua mea primeam mereu brațe de lalele. Grădinile și piața erau pline de lalele roșii și galbene.

Ani mai târziu am descoperit soiurile din Olanda și de doi ani mă bucur de lalelele cultivate în România de prietenii mei de la Blooms Experience. Bulbii lor sunt acum disponibili pe www.blooms-experience.ro și m-am gândit că ar fi bine să știți. Nu pentru că sunt prietenii mei, ci pentru că sunt foarte serioși și profesioniști și pentru că muncesc pe brânci pentru ca un câmp de 6 ha să devină raiul lalelelor în fiecare primăvară. Bulbii sunt selectați riguros, astfel încât la voi să ajungă doar cei mai sănătoși și puternici.

6000 de soiuri de lalele există în lume, cultivate sau sălbatice, în culori și forme pe care altădată nu mi le-aș fi putut imagina. 600 dintre ele, cele mai spectaculoase, cresc la o aruncătură de băț de Găești, la câmpul cu lalele Blooms.

22/08/2025

Ați văzut și voi acele poze și meme nostalgice despre viața simplă de la țară, legumele gustoase ale bunicilor, copiii cu rușine și educație adevărată din petioada 1950-1990? Ei bine, nu sunt doar amintiri drăguțe, sunt propagandă rusească și extremistă, adaptată pentru România.

E răspândită în grupuri cu sute de mii de urmăritori și vizează ruralul, șomerii anilor ’90, diaspora sau pensionarii. Scopul? Să alimenteze frustrările față de prezentul cu capitalism, decadență, lipsă de rușine și Dumnezeu fără să pară ură directă, dar crescând înclinația spre gândire radicală și votarea partidelor ultra-conservatoare.

Cineva a avut răbdarea să caute sursa tuturor acestor fotografii și a descoperit că majoritatea imaginilor folosite sunt de fapt poze de arhivă din Rusia, America de Sud, India sau țări arabe, prezentate ca fiind românești și romantizând trecutul comunist.

Autorii acestor postări n-au altă activitate decât de a răspândi aceleași imagini în mai multe țări pentru prelucrarea electoratului.

Protejați-vă părinții, bunicii și pe toți cei pe care îi știți vulnerabili la așa ceva, explicați-le, arătați-le aceste fotografii și multe altele adunate de pe marele Facebook de Gigel Vasile.

20/08/2025

În Târgoviște se finalizează o investiție inteligentă, un centru de colectare a deșeurilor prin aport voluntar. Adică un loc unde îți duci covorul vechi, frigiderul stricat, bateriile uzate sau deșeurile din grădină. Civilizat, curat, gratuit.

Se colectează separat TOT ce nu are ce căuta pe câmpuri, la colț de stradă sau lângă pubele: mobilier, textile, anvelope, electronice, deșeuri de construcții, chiar și cadavre de animale mici.

Investiția e de peste 4,5 milioane lei din fonduri europene nerambursabile.

Și-n timp ce Târgoviștea investește în civilizație și confort pentru cetățeni, Găeștiul rămâne blocat în lipsa de viziune, de idei și de simț practic. Chiar, voi ce faceți când aveți un scaun stricat sau o saltea veche de aruncat?

Sursă foto: Daniel Cristian Stan

16/08/2025

Diminețile de sâmbătă sunt numai bune pentru povești depănate cu glasuri care aduc trecutul mai aproape, nu la gura sobei, ci la umbra unei glicine, cu o ceașcă de cafea în față și două mâțe împletindu-se pe după glezne.

Așa am aflat povestea câtorva dintre casele emblematice ale Găeștiului.

Toate acestea au fost ridicate de Marcu Stoenescu, Mărcuțu cm îi spuneau sătenii din Puntea de Greci, acolo unde familia lui venită din Bulgaria se așezase cu ani în urmă. Era om gospodar și cu inimă mare, iar pentru fiecare copil a construit câte o casă.

Casa Lenuței, măritată cu avocatul Zamfirescu, este azi muzeul Gheorghe Zamfir. Vizavi, clădirea ridicată pentru cealaltă fată, Nela Petrescu, ajunsă prin căsătorie rudă cu Elena Ceaușescu, a găzduit, pe rând, procuratura, magazinul Darclé, alimentara. După Revoluție a fost revendicată, apoi vândută și, acum puțin timp, pusă la pământ.

Pentru băieți, Mărcuțu a construit alte două case vizavi de gară. Una a fost restaurant, apoi autogară, astăzi doar un depozit. Mărcuțu o ridicase pentru fiul său Vasile, cel care a cunoscut amarul temnițelor comuniste și s-a întors de acolo bolnav de plămâni. Alături, era casa celuilalt fiu, Aurel, farmacist la Câmpina.

Generos și iubit, Mărcuțu a rămas în memoria satului Puntea de Greci. Când comuniștii l-au trecut la chiaburi și au început să-l prigonească, sătenii i-au fost sprijin. Sârbii lui (bulgari, de fapt) i-au stat aproape și i-au făcut chiar și înmormântarea.

Fratele său, Ioniță, bunicul doamnei care mi-a spus povestea, s-a așezat la Morteni prin anii "30 și s-a apucat de negustorie. În 1958 a cumpărat casa de la rudele lui Aurel Stoenescu, dar la doar câteva luni a fost naționalizată de comuniști. Culmea, nici măcar nu figura pe lista venită de la București, ci a fost adăugată cu creionul de cei de la Sfatul Popular Găești. Familia a rămas chiriașă în propria casă până după Revoluție, când a reușit, în sfârșit, să o recupereze.

Uneori, poveștile caselor sunt mai grăitoare decât orice document din arhivă. Zidurile lor nu poartă doar tencuială, ci și ecouri de vieți, chipuri și nume. Și, acum că le pot asocia cu oameni și destine, știu sigur că voi privi aceste case cu alți ochi.

15/08/2025

Maria este unul dintre cele mai răspândite nume din România și provine din ebraicul "Miryam" care înseamna „cea iubită” sau „aleasa lui Dumnezeu”.

Și pentru că în fiecare an românii au aceeași întrebare, dacă se urează sau nu "la mulți ani", părintele Gabriel Cazacu de la Mănăstirea Cașin aduce lămuriri:
"Spunem la mulți ani tuturor celor pe care îi iubim cu fiecare ocazie, deci și pe data de 15 august. Chiar dacă oamenii, atunci când aud denumirea sărbătorii, Adormirea Maicii Domnului, cred că este un eveniment trist, în esență, sărbătoarea este celebrată cu înțelepciune, iubire și milostenie pentru noi toți în întreaga lume. Este ziua în care sufletul și trupul Său este luat de Iisus, Fiul, și ridicat la Ceruri, iar pentru noi acest eveniment este o bucurie, o glorie."

Deci eu vă spun:
La mulți ani, Mării și Măriuci!

14/08/2025

La Puchenii Mari, primăria închiriază tocătorul de lemne cumpărat din bani publici. Oamenii își toacă resturile vegetale acasă cu doar 100 lei/oră. Într-o oră, tocătorul poate procesa 2–4 metri cubi de crengi, suficient pentru curățarea unei curți sau a unei livezi mici. Mulciul rămâne la proprietar, iar banii încasați merg la bugetul local.

Avem și noi un tocător la Găești, poate chiar mai performant fiind nou. A fost achiziționat și scos la defilare în campania pentru alegerile locale de anul trecut, turat pentru fotografii, apoi pus la conservare. Între timp, nu se mai colectează nici resturile vegetale din fața porților.

Așa e când administrația locală lucrează mai mult pentru palmares decât pentru comunitate: mai repede ruginește tocătorul decât să fie închiriat la tarife clare și accesibile sau folosit pentru producerea de mulci vândut la preț mic.

Mulcirea a devenit esențială în contextul schimbărilor climatice: păstrează umiditatea solului, reduce nevoia de udare, ține buruienile sub control, protejează rădăcinile de ger și arșiță, îmbogățește solul în timp, îmbunătățește aspectul grădinilor și transformă deșeurile vegetale în resursă utilă.

La Găești, tocătorul rămâne doar o idee bună. Dă bine în campanie, dar nu face nimic pentru cei care chiar au nevoie de el. Va rugini în continuare, până la următoarele alegeri când va fi scos și turat iar pentru fotografii.

07/08/2025

PSD a făcut ieri un întreg scandal, amenințând cu blocarea lucrărilor guvernului pentru că USR a decis să nu participe la funeraliile naționale ale lui Ion Iliescu.

Brusc, liderii PSD și-au redescoperit tătucul fondator și au început să-l bocească. Pe același Ion Iliescu de care s-au lepădat în 2015, când i-au retras și ultima funcție onorifică pe care o mai avea în partid.

Cel mai probabil și-au făcut un calcul cinic: dacă tot 60% dintre români declară nostalgic că îl regretă pe Ceaușescu, ce și-au zis? De ce să nu ne cocoțăm acum pe memoria lui Iliescu și să capitalizăm puțină bunăvoință?

Doar că au greșit grav. Au reușit doar să-și atragă și mai mult dispreț. Să reactiveze traumele Revoluției și ale mineriadelor. Să ne aducă aminte că justiția nu și-a făcut niciodată treaba și că vinovații n-au plătit. Că adevărul a fost fardat politic an după an.

Doar câteva sute de români au trecut ieri pe la catafalcul lui Iliescu de la Cotroceni. Cam atâția mai reprezintă azi PSD-ul. Restul României a întors spatele, obosită de un partid care trăiește în trecut și nu mai are nimic de spus pentru viitor.

PSD merge din gafă în gafă și nu înțelege că a trecut vremea politicii așa cm o face el, așa că se îndreaptă încet dar sigur spre irelevanță politică. 13-15%, în cel mai fericit caz la toamnă.

Ce au făcut ieri nu a fost o mișcare deșteaptă. Au subestimat inteligența și memoria publicului și au supraestimat impactul emoțional al dispariției lui Iliescu.

Comentariile de sub postările lor spun tot. Nu sunt boți. Nu sunt „soroșiști”. Sunt oameni care i-au votat cândva și care le întorc spatele cu dezgust. Oameni care își doresc o mișcare de stânga adevărată, una care să le vorbească despre viața lor, despre muncă, echitate și demnitate, nu despre „moștenirea lui Iliescu".

06/08/2025

Don Quijote, cavalerul nostru suspendat, s-a luat la trântă cu urâțenia orașului și promite o seră „modernă, complet automatizată”.

Gata cu cotețele din mijlocul parcului! Gata cu mușcata spânzurată și eterna panseluță replantată pe bani grei! Gata cu jdemiile de euro topiți sezonier în jardiniere triste!

Dar stați, Don Quijote nu luptă singur. Îl are alături pe credinciosul Sancho Panza: tăcut, blajin, interimar.
Sancho nu are nimic de zis. El doar își face datoria: e prezent în toate pozele. Cu zâmbetul lui cuminte și clipitul regulamentar.

Dulcineea e supermegaultrafericită. Cetatea, în sfârșit, i-a împlinit visul.
Acum nu o mai împiedică nimic să arate că titlul de doctor e o competență, nu doar un artificiu de CV pentru o leafă de bugetar cu pretenții.

Dar până va fi gata sera automatizată, aventurile absurde ale cavalerului convins că schimbă lumea și ale aghiotantului său loial și mut ca o umbră continuă. Iar eu voi fi aici să vi le traduc din limbaj de PR în realitate.

04/08/2025

24 de familii din Găești au primit locuințe ANL.

Un moment de bucurie, bineînțeles, dar mi-a atras atenția o fotografie apărută în social media: o doamnă emoționată, cu pixul în mână, se pregătește să semneze contractul. În fața ei, city managerul îi arată unde trebuie să scrie. Lângă ei, primarul interimar asistă cuminte, ca un elev aflat în prima zi de practică.

Imaginea m-a pus pe gânduri. Oare cm reușesc cei doi să împartă scaunul de primar? Stau amândoi pe el, fiecare pe câte o jumătate? Sau stau cu rândul, unul dimineața, altul după-amiaza? Sau și-or fi tras două scaune la același birou?

Cel mai probabil, suspendatul stă relaxat în scaunul rotativ, își aranjează hârtiile. Interimarul stă în picioare, atent să nu deranjeze, legănând ușor scaunul, desfăcând capacul pixului, verificând cu dosul palmei dacă mai e caldă ceașca de cafea.

Nu ai cm să nu ridici o sprânceană și să nu te întrebi cu ce-și ocupă timpul, de fapt, interimarul nostru, în condițiile în care suspendatul e în toate cadrele, în toate postările, în toate momentele „cheie”, în toate deciziile care contează...

Până una-alta, cred că suntem un caz unic în administrația locală din România: orașul cu doi primari. Unul pune degetul, celălalt semnează.

03/08/2025

Am văzut asta pe poarta unei case de pe strada Nicolae Bălcescu.

Mi-au trecut prin cap mai multe, chiar și dializa 🤦‍♀️.

Dar apoi am văzut o grămadă de pepeni verzi și m-am liniștit. E vară în Găești. La preț bun.

01/08/2025

Ce poate fi mai reconfortant pentru un cetățean decât să știe că plângerile, comentariile și nemulțumirile lui sunt luate în serios, analizate cu promptitudine și urmate de măsuri?

Se pare că textul meu despre o scenă banală surprinsă pe o stradă din Găești a ajuns la urechi fine cu viteza vântului și s-au luat măsuri. Din păcate, nu în direcția realității descrise, ci asupra personajelor care au apărut în acea poveste.

Ca să fie foarte clar: nu m-am plâns de calitatea muncii doamnelor de la spații verzi. N-am cerut anchete, evaluări sau sancțiuni. Am descris un moment despre cm TikTok ne fură viețile și cm o pauză poate deveni mai grăitoare decât munca în sine.

Dacă tot s-au activat cei responsabili, poate ar fi fost mai sănătos ca analiza să înceapă cu altceva.

Poate cu faptul că, potrivit OUG 99/2000, angajatorii sunt obligați să asigure între 2 și 4 litri de apă pe zi, echipament de protecție și pauze în condiții de caniculă.

Sau cu faptul că nu ar fi murit trandafirii dacă lucrările ar fi fost amânate o zi, două, până trecea valul de căldură. Că doar știam cu toții prognoza: urmau două săptămâni perfecte pentru grădinărit.

Sau poate cu faptul că discuțiile dintre angajate exprimă același lucru pe care îl spunem mulți dintre noi: ne-am săturat să vedem banii publici tocați pe paranghelii în timp ce se cer rectificări bugetare..., ce ironie, fix pentru plata zilierilor.

Îmi pare sincer rău că femeile din acea poveste au fost hărțuite sau puse să dea cu subsemnatul. Intenția mea n-a fost să le pun la zid, ci să arăt cm o întâmplare aparent banală spune multe despre vremurile pe care le trăim.

Până la urmă, nici pauza, nici discuțiile nu sunt problema. Problema e că, deși peștele de la cap se împute, tot coada e pusă să dea note explicative.

PoVești din Găești

29/08/2025

28/08/2025

22/08/2025

20/08/2025

16/08/2025

15/08/2025

14/08/2025

07/08/2025

06/08/2025

04/08/2025

03/08/2025

01/08/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category