PoVești din Găești

19/08/2026

Cinci căței care n-au greșit cu nimic. Dar, dacă vor supraviețui, vor crește. Și, la rândul lor, se vor înmulți.

Dacă sunt femele, cele cinci pot aduce pe lume, într-o singură fătare, 25–30 de pui.

Așa începe problema pe care, mai târziu, o privim cu indignare pe străzi: cu o naștere care putea fi prevenită.

De aceea contează sterilizarea, microciparea si vaccinarea.

Și contează să înțelegem că responsabilitatea nu se termină atunci când câinele are o farfurie cu mâncare.

În Găești, campania primăriei de sterilizare și microcipare a câinilor cu și fără stăpân este GRATUITĂ și începe din 24 august.

Folosiți-o! Spuneți-le vecinilor, părinților, bunicilor! Și, mai ales, celor care încă mai spun: „Lasă să facă măcar o dată pui.”

17/08/2026

Și tocmai când admiram ideea primarului din Moreni de a merge în cartiere și la gospodării pentru sterilizarea, vaccinarea și microciparea gratuită a câinilor, în paralel cu recensământul și identificarea animalelor abandonate, aflu că și la Găești începe, de luni, 24 august, o acțiune în același spirit.

O comisie formată din reprezentanți ai Primăriei, Poliției Locale, un medic veterinar și voluntari va merge stradă cu stradă pentru a avea o situație reală și completă a populației canine din oraș.

Pentru câinii cu stăpân se anunță o campanie gratuită de sterilizare, vaccinare și microcipare, în condițiile prevăzute de lege.

În paralel, vor fi identificați câinii fără stăpân de pe domeniul public, pentru ca intervențiile să poată fi făcute organizat și responsabil.

Ne place.

Pentru că problema câinilor nu se rezolvă doar numărându-i și nici doar strângându-i de pe stradă din când în când.

Se rezolvă prin sterilizare, identificare, evidență, prevenirea abandonului și, atunci când este cazul, aplicarea legii.

În sfârșit, nu doar numărăm câinii. Acum avem un plan. Dar pentru ca el să funcționeze, e nevoie și de noi.

Așa că, dacă vă bate cineva la poartă în cadrul acestei acțiuni, deschideți. Spuneți câți câini aveți, permiteți identificarea lor și profitați de serviciile gratuite oferite.

01/07/2026

13/06/2026

Strada Vladimir Streinu. Un copil pe bicicletă. O zi obișnuită, până când nu mai e.

Finalul nu e o tragedie. Dar putea fi.

Se vorbește despre aproximativ 200 de câini comunitari în Găești. Câțiva dintre ei sunt crotaliați, adică luați în evidență și sterilizați. De parcă un plastic în ureche îi împiedică să muște, să terorizeze bicicliștii, să intre în grădini, să poarte paraziți sau să-și facă nevoile pe unde îi apucă.

Problema nu e nouă. E cunoscută, discutată, reluată. Există planuri, există intenții, ba există și o numărătoare în lucru.

Cât de mult mai trebuie să se aproape întâmple până când se va întâmpla de fapt?

Între timp, noi mergem mai departe. Pe biciclete. Pe jos. Singuri sau în grup. Și până termină viceprimarul de numărat, suntem pe cont propriu.

12/06/2026

O veste care chiar ne privește: a fost adoptat un proiect de lege susținut de senatorul PSD Felix Stroe, prin care primăriile ar putea finanța reparațiile din subsolurile blocurilor.

Pe scurt, dacă legea intră în vigoare, administrațiile locale vor putea interveni acolo unde asociațiile de proprietari nu fac față.

La Găești, problema e mai mult decât gravă. Sunt blocuri unde subsolul e mai degrabă bombă cu ceas decât spațiu tehnic.

Iată că și pesediștii pot avea idei bune. Când își aduc aminte că sunt social-democrați.

Voi ce spuneți, ar trebui ca Primăria Găești să se implice în astfel de lucrări?

09/06/2026

În online-ul găeștean, la orice discuție despre problemele comunității, apare o categorie aparte de „cetățeni”: cei care nu au nimic de spus despre problemele orașului, dar au foarte multe de spus despre ceilalți.

Nu sub numele și prenumele lor, evident. Nu vă imaginați că sunt asumați. Sunt conturi false, angajate politic.

Nu aduc argumente. Nu oferă explicații. Nu propun soluții.

Aceste coruri de indignare nu apar întâmplător și nici divers. Apar organizat, repetitiv. Nu fac dezbatere, fac public shaming, cu același tip de limbaj, aceleași insinuări, aceleași mizerii.

E metodă? Poate. Dar sigur nu e nici implicare civică, nici spirit justițiar.

Ironia e că mulți dintre cei din spatele acestor conturi sunt, în viața reală, oameni „respectabili” cu funcții, poziție, imagine, pretenții.
Pe față, corecți și civilizați.
În online, exact opusul.

Problema e că Găeștiul e mic. Mult prea mic. Iar anonimatul ăsta comod nu e nici pe departe atât de sigur.

În Găești, lucrurile se văd. Se știu. Se leagă.

Așa că, înainte de următorul comentariu „curajos”, poate îți pui o întrebare simplă:
Merită?

Pentru că diferența dintre imaginea pe care o afișezi în viața reală și cea de pe un cont fals nu mai e doar o contradicție.
E, de fapt, cine ești.

26/05/2026

Nu toate pisicile sunt făcute pentru viața la țară, am aflat și eu acum asta.

Suzi are doar 1 an, e delicată, mignonă și cu un aer de mică prințesă care nu-și găsește locul printre celelalte pisici. În timp ce ele aleargă libere și prind șoareci, ea caută altceva.

Caută oameni. Se apropie, cere mângâieri, vrea să fie în brațe, să fie iubită.

E ok acolo unde e acum, dar simt că ar înflori într-un loc liniștit, pe o canapea moale, lângă cineva care își dorește companie caldă, pufoasă și discretă.

Este sterilizată, deparazitată și sănătoasă.

Dacă simți că ai putea fi „acasă” pentru ea, scrie-mi. Sau măcar dă mai departe. Uneori, omul potrivit e la doar un share distanță.

21/05/2026

Dacă traversezi Găeștiul, e greu să nu-ți cadă privirea pe Monumentul Eroilor. Un infanterist din bronz, cu drapelul ridicat și arma sprijinită. Pe trepte sunt aproape mereu coroane de flori.

Stă acolo din 1931, de la inaugurare.

Pe vremea aceea, orașul era altul. Mai mic, mai sărac, încă foarte aproape de Primul Război Mondial.

Când l-au dezvelit, s-a strâns multă suflare. Nu doar oficialități și militari, ci și oameni simpli, veniți din oraș și din satele din jur. Fiecare avea pe cineva care nu s-a mai întors din războiul care a lăsat în urmă case goale, dar care a făcut România Mare.

Sculptorul Dimitrie Mățăoanu i-a dat chip soldatului. Unul obișnuit, în echipament de campanie. Nu un erou abstract, ci un soldat concret, dintr-o generație reală.

De atunci, orașul a crescut în jurul lui. Casele vechi au dispărut, strada s-a lărgit, ritmul vieții s-a accelerat. Monumentul a rămas în același loc, un punct fix într-un oraș care a mers mai departe.

15/05/2026

Sunt locuri în care ajungi și, fără să-ți dai seama, taci. Privești. Simți.

Babele și Sfinxul din Bucegi sunt exact genul acela de loc.

Ani la rând, oamenii au urcat acolo, au făcut poze și au plecat mai departe, fără să știe că, în spate, exista un conflict administrativ între Dâmbovița și Prahova privind limita de hotar în zona Platoului Bucegi.

Nu era despre peisaj. Era despre graniță. Despre cine administrează, cine investește, cine decide.

Instituții naționale au gestionat tot acest timp zona: Parcul Natural Bucegi pentru protecție și reguli, Romsilva pentru fondul forestier.

După mai bine de 20 de ani de procese, lucrurile sunt clare: Babele și Sfinxul aparțin județului Dâmbovița.

Drumul până acolo rămâne același. Vântul bate la fel.
Liniștea nu s-a schimbat.
Dar pentru Dâmbovița, e încă un lucru așezat la locul lui.

06/05/2026

Tanti Maria mi-a adus 2 ouă. Când vine așa, știu că are un of sau chef de vorbă.

-Ziceți, tanti Maria, ce mai e nou pe la noi, prin sat?
-Zi-mi tu ce mai e nou, că ești mai informată.
-Ne cheamă primarul pe 8 mai la Casa de Cultură să discutăm bugetul pe 2026.
-Păi parcă zicea gineri-miu că l-a aprobat.
-Da, așa e.
-Și noi ce mai discutăm?
-Ni-l prezintă. Ne explică. Poate mai zicem și noi ce ne doare.
-Aha, adică după ce s-a hotărât, ne întreabă și pe noi?
-Cam așa ceva…
-Și dacă nu ne convine, se mai poate face ceva?
-Teoretic, da. Există rectificări de buget.

Tanti Maria se uită în gol.
-Măi mamă, nu știu ce să zic… mi se pare așa, că e ca atunci când începi să măsori după ce ai terminat treaba…

8 mai, ora 18:00
Casa de Cultură Găești
Tanti Maria vine sigur. Dacă o vedeți pe-acolo cu 2 ouă în mână, să știți că dezbaterea n-o să fie scurtă.

FOTO:
Casa de Cultură Găești în anii '60