30/09/2025
Vindecătorii au nevoie de vindecare!
Deci, eșafodajul de diplome, titluri și cunoștințe teoretice se prăbușește sub greutatea palpabilă a lipsei de aplicare în viața personală.
Mă uităm la o dezbaterea despre astm. Într-un colț al ringului, teoria științifică, susținută de studii care arată irefutabil că fiecare kilogram în minus adaugă ani de grație plămânilor supra-solicitați. În celălalt colț, se află un panel de experți, unii dintre ei cu un indice de masă corporală ce ar putea fi un subiect de studiu în sine.
Imagineazăți-vă scena. Microfonul abia înregistrează sunetul. Nu din cauza unei defecțiuni tehnice, ci din cauza efortului fizic evident depus de vorbitor pentru a expira. Aerul, elementul vital pe care îl discută, devine, paradoxal, dușmanul lor. Și totuși, vocea, gâfâind ușor, proclamă imperativul: ”Trebuie să le explicăm pacienților că pierderea în greutate este... esențială... pentru controlul bolii".
Aceasta nu mai este medicină, este teatru moralizator.
Practic, într-o formă diferită, dar modernă, ne-am întors la medicul care fuma de rupea în cabinet, iar printre fumuri, explica pacientului îngrozit de radiografie că tutunul ucide. Acel episod, deși grotesc, avea măcar o scuză istorică: cunoștințele erau în curs de consolidare. Astăzi, însă, nu mai există zone gri. Obezitatea este o boală, iar medicii o cunosc cel mai bine.
Când un specialist în nutriție, a cărui misiune este de a fi busola sănătății metabolice, plutește cu 45 de kilograme peste limita decenței, nu este doar o problemă de aspect. Este o criză de autoritate. Pacientul cu doar zece kilograme în plus, stând în fața acestui ”Munte de Expertiză”, nu simte doar un sentiment de superioritate morală. Simte o resemnare amară și un gând care urlă: ”Dacă nici tu, care știi totul, nu poți, eu, un simplu muritor copleșit de cortizol și dulciuri, ce șanse am?"
Aici intervine ironia supremă. Acești terapeuți încarnă eșecul pe care încearcă să îl prevină. Ei devin propriile lor contra-argumente. Ei sunt dovada vie că a ști nu este același lucru cu a face, iar prăpastia dintre cunoaștere și comportament este suficient de largă încât să încapă un medic obez.
În cele din urmă, scena dezvăluie o slăbiciune umană universală, exacerbată de profesie. Este infinit mai ușor să diagnostichezi și să tratezi viața altuia, decât să o disciplinezi pe a ta.
Sănătate și s-auzim DOAR de bine!
