https://www.facebook.com/104766778344953/

Doralisa, Galati (2026)

11/06/2026

Râu de petale

Flori strânse din pământ.
Puse în rășină, să nu le mai ducă vântul.

Doar să privești.

07/06/2026

Sunt pasionată de arhitectura veche. De vopseaua coșcovită, de lemnul crăpat, de tot ce timpul a șlefuit în loc să distrugă.
Azi, la o fereastră bătrână, mi-a apărut un vizitator negru. S-a așezat acolo ca și cm casa ar fi fost a lui dintotdeauna.
Poate e. Poate casele vechi își aleg singure paznicii.
Și poate ghinionul e doar o poveste. În realitate, pisica neagră aduce doar încă un strat de patină.
Patina timpului pe lemn.
Și o pisică neagră la fereastră, să țină de urât vechimii😅.

07/06/2026

Aseară, pe retină mi-a rămas un mic rai.
Flori. Multe. Diferite, dar la fel de vii. Vor ajunge în tabloul meu...
Pentru că tot ce mă atinge cu adevărat, ajunge și în lut.

01/06/2026

Lut, culoare și suflare de pădure.
Ciuperci roșii, frunze șoptite, liniște înrămată.

Autentic, fără mulaje, fără "inspirație copiată"... doar eu, lutul și pădurea😊.

De-aia au suflet ciupercile acestea. Nu sunt perfecte, sunt reale. Cu dezastrul pe masă cu tot 😄

Pădurea mea mică are glasul meu, nu al altcuiva.

01/06/2026

Lut, culoare și suflare de pădure.
Ciuperci roșii, frunze șoptite, liniște înrămată.

Autentic, fără mulaje, fără "inspirație copiată"... doar eu, lutul și pădurea😊.

De-aia au suflet ciupercile acestea. Nu sunt perfecte, sunt reale. Cu dezastrul pe masă cu tot 😄

Pădurea mea mică are glasul meu, nu al altcuiva.

30/05/2026

Ciuperci din lut, începutul unei povești...și mult dezastru pe masă 😅.
Tabloul nu este gata.
Dar roșul deja a prins curaj și bulinele se înmulțesc.
Restul vine încet, ca ciupercile după ploaie😅.

30/05/2026

Voi știți că ariciul strânută?
Eu nu știam, până azi😊.

Mergeam pe cărări împădurite, cu pași nesiguri, când am auzit un zgomot în frunzele uscate. Un "hâc" mic, în surdină. M-am oprit. M-am apropiat.

Și acolo, ghemuit perfect între pământ și frunze, era el. Un ghem de spini cu ochi negri și curioși.
"Ce faci, strânfule😅? Ai răcit?" l-am întrebat fără să mă gândesc.

El s-a întors pe jumătate, m-a măsurat din priviri... și hapciuuu! A strânutat încă o dată. Dar de data asta mai tare. Parcă râdea😅
Ideea este....să râzi indiferent cm este ziua.

#

24/05/2026

Un loc unde frumosul nu mai fuge😉.

Văd un cerc care ține timpul pe loc, unde nimicurile vieții dispar.

În centru, un năsturtium portocaliu iese în față ca o mică flacără - cald, viu, încăpățânat.

În jurul lui, panseluțele mov închis stau ca niște umbre elegante, iar firul de grâu și verdele palmierului aduc un contrast liniștit, de pământ și aer.

Nimic nu e pus la întâmplare. Fiecare petală are spațiul ei, nu se sufocă, nu se acoperă.

Am luat ceva fragil, care în mod normal se usucă și se uită, și i-am dat permanență fără să-i iau delicatețea.

23/05/2026

M-am oprit 10 secunde.
Natura nu strigă. Șoptește.
Și dacă asculți, îți amintește că trăiești clipa. Dacă te uiți și tu, vezi câtă viață încape într-un fir de iarbă.

11/05/2026

Sculptura din poză e o femeie ghemuită, cu capul pe genunchi.

Cine a făcut-o?
Ce dainuie, de fapt?
Nu doar piatra. Ci gestul ei. Abandonul. Oboseala aia veche de lume pe care o cunoști și tu. E mama care plânge, e femeia frântă, e omenirea când nu mai poate. Și tocmai de-aia ne oprește. Pentru că e vie și reală.
O privesc de ani. Astăzi am întrebam în șoaptă ....câți ani ai?☺️
Am găsit - Cristian Breazu, 1970-1974

Doralisa

11/06/2026

07/06/2026

07/06/2026

01/06/2026

01/06/2026

30/05/2026

30/05/2026

24/05/2026

23/05/2026

11/05/2026

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category