Editura Egumenița

24/04/2026

Nebunii pentru Hristos sunt necesari şi trebuincioşi pentru lumea noastră. Este un mod de a lua în derâdere lumea, care crede că-L poate batjocori pe Dumnezeu şi adevărul Lui.
Oameni ciudati, marginalizati, nebuni, pe care uneori ii privim cu indoiala, fiindca s-au lepadatde imperativele si cerintele acestei lumi zadarnice. Dar oare cm rasar intre ei si se ridica la cer ca niste stele luminoase chipuri precum Sfanta Isidora, Sfanta Sofia de la Kleisoura, Sfantul Vasile al Moscovei sau cuvioasa MAria Skobtova? Parintele Dionisios Tambakis ne arata un alt mod de a privi calea care de la nebunia trotuarelor se indreapta spre ... saloanele Raiului.
https://www.egumenita.ro/produse/detalii/7371-prodromos-cel-nebun-pentru-hristos-de-la-nebunia-trotuarelor-in-saloanele-raiului

21/04/2026

La multi ani celor care poarta numele Sfintei Mucenite Alexandra Imparateasa!

Bucură-te, Alexandra, ceea ce de dragostea lui Hristos ai fost străpunsă, și de împărățiile cele stricăcioase îndată te-ai lipsit, și înainte de moarte de sabie sufletul, în chip minunat, ți l-ai dat Făcătorului tău.
https://www.egumenita.ro/produse/detalii/291-via%C8%9Ba-%C8%99i-paraclisul-sfintei-muceni%C8%9Be-alexandra-imp%C4%83rateasa

21/04/2026

Deodată simţi că ameţeşte, că-şi iese din minţi… Un val de căldură îi năvăli în vene. Îi cuprinse inima. Cele două imagini îi jucau prin faţa ochilor. Coasta lui Iisus, care se deschidea pentru a-i mângâia pe copiii aflaţi pe moarte, şi coasta lui, omenească, neînsemnată, de lut, care dacă s-ar fi deschis i-ar fi dat viaţă unui copil aflat pe moarte.

Gândurile i s-au oprit. Nu suportau să meargă mai departe. Nu cutezau. Valuri de căldură îi străbăteau trupul. Inima îi bătea neregulat. Lacrimile i se revărsau pe faţă.

„Doamne… Doamne!”

Era Joia Mare. Dumnezeu Se răstignea. Îl lua cu el în grădina Ghetsimani. Pe el. Îl alesese să ia o parte din durerea Lui. Să-şi deschidă şi el coasta, ca să izvorască viaţă.

Nu mai suporta. Gândurile îl năpădeau iarăşi. Aceste asemănări îl înnebuneau.

„Doamne”, Îi strigă cu râvnă. „Doamne! Ia coasta mea rănită ca răsplată. «Că m-am rănit de dragostea Ta».”

Îşi aplecă trupul cu smerenie, ca şi când ar fi căutat să se facă una cu pământul.

„Doamne, primeşte puţina şi mica mea jertfă, mica mea răstignire. Viaţă din Viaţă… Dă viaţă din viaţa mea, Doamne!”

https://www.egumenita.ro/produse/detalii/5689-via%C8%9B%C4%83-din-via%C8%9Ba-mea

03/04/2026

Era o persoană cu credință puternică și răspundea întotdeauna „Vede Dumnezeu” atunci când cineva îi povestea o problemă. Era din familia Șciubic. Niciodată nu spunea vorbe rele; tot ce spunea era blând și potrivit, iar cuvintele ei rămâneau lipite în mintea celor care o ascultau.

Cânta împreună cu preoții în altar. Avea un glas subțire, nu gros, care se auzea mai întâi după preot, apoi al ei. Era cu adevărat o femeie a lui Dumnezeu.

După cm se spune, în timpul vieții ei, moșia din Mălainița a fost locul unde, mai târziu, s-a înființat mănăstirea. La patruzeci și doi de ani după ce ea murise, oamenii s-au gândit să ridice acolo o bisericăși mănăstire, conform dorinței ei și rugăciunilor pe care le făcuse către Dumnezeu.
https://www.egumenita.ro/produse/detalii/7361-vede-dumnezeu-sf-magdalena-madalina-de-la-malainita-marturisitoarea-credintei-crestine-in-vremuri-de-restriste

31/03/2026

Ieşi din casă cu sufletul sfâşiat şi amărât.
„Să primeze raţiunea… Aşa deci…”.
„Unii oameni în vremuri bune cred şi în vremuri rele se leapădă de credinţă”, se învârteau în ea versetele Scripturii. Aşa credeau prietena sa, Caterina, şi fiul ei: superficial, fără eforturi, la suprafaţă, făcând
socoteli şi văzându-şi interesele. Fără nicio jertfă, fără temelie.
https://www.egumenita.ro/produse/detalii/6902-jertfa-si-inviere

24/03/2026

Condacul
Aparatoare Doamna, multamiri de buruinta, ca cei izbaviti din cele grele, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai.
Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, din tot felul de primejdii slobozeste-ne, ca sa strigam tie:
Bucura-te, Mireasa nenuntita!
https://www.egumenita.ro/produse/detalii/6491-acatistul-maicii-domnului

19/03/2026

Viața în Hristos înseamnă o transformare lăuntrică, ființială, totală a noastră, și nu de formă. Un creștin care merge la biserică de Paști și de Crăciun nu-L trăiește pe Hristos în inima lui, ci doar se folosește de Hristos, ca să petreacă lumește cele două sărbători; cu mâncăruri și băuturi alese, diversificate și din abundență. Hristos nu stă în mâncare și băutură. El este viață, trăire în duhul Evangheliei.
https://www.egumenita.ro/produse/detalii/7356-viata-omului-darul-lui-dumnezeu

19/03/2026

Creștinul de astăzi care trăiește in mod autentic Evanghelia este un martir in devenire, deoarece el este gata sa se jertfeasca pentru cei din jur si sa moara ca si Sfintii Martiri Brancoveni. La aceasta mucenicie ne cheama Biserica Ortodoxa. Să omorâm păcatele noastre și să renaștem la o noua viață în Hristos si pentru Hristos. Să ne păstrăm identitatea noastra spirituala, pe care am primit-o de la strămoșii noștri geto-daci, trăitori în această țară, Romania, supranumita și "Gradina Maicii Domnului".
https://www.egumenita.ro/produse/detalii/7357-cre%C8%99tinul-autentic-de-ast%C4%83zi-un-martir-%C3%AEn-devenire

19/03/2026

Este foarte greu să definim fericirea, ca de altfel viața, iubirea etc. Fericirea nu se definește, ci se trăiește intens, ființial. Fără de Dumnezeu nu poți fi fericit. Ziua fără de soare este întuneric, adică noapte. Atunci când apare soarele pe cer, totul se umple de lumină și multă strălucire în jurul nostru. În momentul când Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu a pătruns pe ușa sufletului nostru (Apocalipsa 3, 20), toată ființa noastră se umple de lumină și începem să exaltăm de fericire.
Fericirea pe pământ este limitată, provizorie, parțială, superficială și uneori amăgitoare. Fericirea de dincolo, în rai sau paradis, este dumnezeiască, veșnică, stabilă, totală, profundă și adevărată.
https://www.egumenita.ro/produse/detalii/7358-alfabetul-fericirii-ve%C8%99nice