04/05/2025
AZI, PRIN VOT, ROMÂNIA ÎȘI CAUTĂ UN OM CARE NU SE CREDE NICI STĂPÂN DAR NICI DUMNEZEU.
ÎL VA GĂSI OARE?
VA AVEA SI ACESTA MĂȘTI ȘI AGENDĂ PROPRIE?
Suntem un popor cu sufletul obosit și memoria frântă.
Am fost conduși prea mult timp de frică și speranță oarbă.
Și am ajuns să ne închinăm la iluzii:
unii carismatici care promit mântuirea,
alții brutali care mimează ordine,
toți cu discursuri bine lustruite și mâini goale de fapte.
Dar România nu mai are nevoie de o poveste frumoasă.
Are nevoie de caracter.
Are nevoie de claritate.
Are nevoie de cineva care nu fuge când e greu și nu se ascunde după cuvinte mari.
Un conducător nu se recunoaște după cm ridică vocea,
ci după cm își coboară fruntea în fața adevărului.
Nu după promisiuni, ci după tăcerea responsabilă dintre vorbe.
Nu după numărul de like-uri, ci după deciziile care nu dau bine la televizor, dar țin în picioare o țară.
Seducătorii vin și pleacă.
Salvatorii creează dependență.
Dar conducătorii adevărați… rămân.
Pentru că ei știu că nu sunt aleși ca să fie iubiți, ci ca să țină busola dreaptă când țara se clatină.
Astăzi nu avem nevoie să fim impresionați.
Avem nevoie să fim trezi.
Să nu mai votăm cu emoția fluturată în stomac,
ci cu luciditatea ascuțită în minte.
Democrația nu e un show.
Nu e o rugăciune către un idol politic.
Este un contract între conștiințe.
Și dacă nu suntem prezenți în el, îl pierdem. Nu peste noapte. Ci pas cu pas.
România nu e un copil care are nevoie de salvatori.
Este o ființă matură care are nevoie să-și aducă aminte de ce merită mai mult.
Când taci, observi.
Când observi, gândești.
Când gândești, alegi.
Și când alegi conștient, nimeni nu te mai poate minți.
Iar în acel moment, România începe să respire.
Cu adevărat.
Text preluat 😉
