08/07/2025
Ungaria lui Orban este un vecin cu două fețe!
Ca membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, consider că raportul recent al Institutului Robert Lansing privind intensificarea ambiguității strategice a Ungariei în Transilvania nu poate fi ignorat.
Declarațiile premierului Viktor Orbán, făcute în mod deliberat pe teritoriul României, nu sunt un simplu mesaj cultural. Sunt semnale hibride, cu substrat iredentist, transmise sub forma „protecției minorităților”. Le-am mai văzut. Istoria le cunoaște.
Budapesta recunoaște formal granițele României, dar în subteran construiește un mecanism paralel de influență în Transilvania: cultural, economic, educațional, mediatic și politic.
Regimul Orban acționează sub principiul „fără revizionism formal, cu revizionism de facto”.
Ce semnale trage raportul:
1. Discursul lui Orbán în Transilvania nu e întâmplător:
• Apel la identitate, autonomie, „dreptul la autodeterminare”;
• Aluzii directe la Ţinutul Secuiesc;
• Critica asimilării și promisiunea protecției „națiunii maghiare din afara granițelor”.
2. Mijloacele folosite de Budapesta:
• Finanțarea masivă a școlilor, bisericilor, ONG-urilor maghiare;
• Cetățenie + drept de vot pentru etnicii maghiari din România;
• Sprijin pentru partide și mișcări autonomiste (UDMR, PCM, Consiliul Național Secuiesc).
3. Operațiuni hibride anticipate:
• Dezinformare – narațiuni despre discriminare, marginalizare, urgența autonomiei;
• Interferență politică – influență asupra agendei UDMR, rețele clientelare pro-Budapesta;
• Penetrare economică – fonduri distribuite prin consulate și fundații;
• Soft power educațional – rețele culturale, burse, școli cu curriculum „revizionist”;
• Război informațional – propagandă subtilă despre „nedreptatea Trianonului”.
Strategia Budapestei:
• În exterior – respectă tratatele.
• În interior – mobilizează naționalismul maghiar, exportă soft power, pregătește infrastructura autonomistă.
E același tipar folosit de Rusia în Donbas: pași mici, justificați de protecția minorităților, acoperiți cu aparența legalității și non-intervenției.
Ce trebuie să facă România:
1. Clarificare strategică în CSAT:
• Securizarea rețelelor de finanțare externă;
• Controlul asupra propagandei revizioniste și monitorizarea soft power-ului maghiar.
2. Contra-narativă românească coerentă în Transilvania:
• Investiții în infrastructura culturală și educațională românească;
• Sprijin activ pentru identitatea românească în zonele mixte;
• Demascarea retoricii iredentiste prin instituții și parteneriate internaționale.
3. Demascarea duplicitarismului Ungariei în UE și NATO:
• Orbán nu poate fi partener în NATO în timp ce flirtează cu Moscova și destabilizează vecinii.
4. Suspendarea dialogului bilateral pe tema minorităților până la încetarea interferenței directe în viața politică românească.
Concluzie:
Ungaria nu trimite tancuri. Trimite bani, diplome, cetățenii și propagandă.
Dar scopul e același: să fractureze, să autonomizeze, să erodeze suveranitatea României din interior.
Să nu ne amăgim. Trianonul nu e uitat la Budapesta.
Este doar rescris, reambalat și transformat în strategie de influență.
Sub ochii noștri. Cu acordul inconștient sau complice al autorităților de la București.
