Adrian Slabu

27/03/2026

O problemă reală, care merită pusă în context.

Statul român e prins într-o situație delicată: datorează miliarde de lei magistraților, în baza unor hotărâri judecătorești definitive, iar asta nu e doar o problemă juridică. E o problemă de echitate și de credibilitate a întregului sistem.

Pe de o parte, e limpede: dacă un stat nu-și respectă propriile hotărâri judecătorești, se subminează singur. Pe de altă parte, e greu să ignori că aceste obligații financiare uriașe au apărut într-un sistem în care aceleași instituții au fost simultan parte în conflict și arbitru. Totul a crescut treptat: o legislație salarială neclară, aplicată diferit de la o instituție la alta, mii de procese câștigate care au creat precedent și un efect de bulgăre de zăpadă care acum pare aproape nesustenabil.

Întrebarea legitimă nu e dacă magistrații au sau nu drepturi, evident că le au. Întrebarea e dacă un sistem poate genera obligații de miliarde fără nicio corelare cu capacitatea economică reală a statului și fără niciun echilibru extern. România nu e o economie matură. Deficitul și datoria publică sunt presiuni reale. Și când o parte a sistemului public poate, practic, să-și genereze, valideze și execute propriile creanțe, ceva funcționează prost instituțional.

Soluțiile există și nu sunt teoretice. O lege a salarizării clară și previzibilă, care să elimine interpretările multiple. Reguli stricte pentru retroactivitate. O corelare a sistemului cu indicatori economici reali, nu pentru a știrbi independența justiției, ci pentru a o ancora în realitate. Și un calendar de plată transparent pentru obligațiile deja existente, pentru că ele trebuie onorate, dar realist.

Echitatea nu înseamnă să negi drepturi. Înseamnă să te asiguri că drepturile individuale sunt integrate într-un sistem sustenabil pentru toți. Dacă nu intervine nimeni, problema se va repeta. Dacă se intervine bine, poate fi un moment real de reformă.

09/02/2026

De ce vorbim atât de mult despre reforma administrativă? Pentru că altfel rămânem în urmă cu 50 de ani
Când Bolojan vorbește despre primării în faliment, nu exagerează. E realitatea crudă: avem o administrație blocată în 1968, ținută în viață artificial cu bani de la buget.
Dar problema nu e doar că "nu sunt bani de salarii". Problema e că România funcționează complet diferit față de Polonia, Franța sau Danemarca și asta ne costă scump. Ne costă în dezvoltare, în investiții, în calitatea vieții de zi cu zi.
De ce trebuie să ne uităm la ce au făcut alții, nu doar să tăiem posturi?
1. Regiunile puternice = bani europeni adevărați (Lecția din Polonia)
În Polonia, regiunile au putere reală, bugete consistente și echipe de experți care gestionează proiecte uriașe de infrastructură. Bruxelles-ul lucrează cu regiuni mari, nu cu județe mici.
La noi? Avem 8 Regiuni de Dezvoltare care există doar pe hârtie. Trebuie să le facem funcționale, să poată gestiona spitale regionale, trenuri inter-județene, rețele de apă și canalizare. Județele noastre sunt prea mici pentru anvergura proiectelor europene de astăzi.
2. Consorțiile administrative: lucrăm împreună, nu dispărem
Germania, Olanda nicăieri nu se desființează satele. Dar se lucrează împreună, inteligent.
La noi ar însemna: comunele mici se organizează în consorții. Sătenii își păstrează identitatea, primăria rămâne în sat, dar serviciile complicate (urbanism, achiziții, fonduri europene) le face o echipă de profesioniști pentru mai multe localități.
Un singur expert bun pe fonduri europene face mai mult decât 10 primari care nu știu să depună un proiect. Asta înseamnă capacitate administrativă reală.
3. Orașele mari trebuie să funcționeze ca orașe mari
Peste tot în Europa, marile orașe se administrează împreună cu localitățile din jur.
Nu poți avea transport public eficient sau drumuri moderne când fiecare comună din jurul orașului merge pe cont propriu. Avem nevoie de guvernanță metropolitană: un singur bilet de transport, un plan unitar de urbanism pentru toată zona.
4. Digitalizare adevărată: să nu mai cerșim acte pe care statul le are deja Uniunea Europeană ne cere de ani de zile să nu mai chinuim cetățeanul să aducă de la ghișeu acte pe care statul le are deja în sistem.
Nu e vorba doar de "mai puțini funcționari". E vorba ca instituțiile să comunice între ele digital. Când primăriile vor vorbi între ele electronic, "dosarul cu șină" va dispărea de la sine.
Concluzia?
Nu trebuie să inventăm nimic nou. Trebuie doar să facem ce au făcut și alții cu succes. Dacă Polonia s-a putut moderniza folosind regiunile ca motoare de creștere, de ce am rămâne noi blocați într-o hartă administrativă din comunism?
Ultimatumul de astăzi trebuie să fie punctul de plecare: administrație modernă, digitalizată, organizată pe regiuni, capabilă să transforme miliardele de euro din fonduri europene în dezvoltare reală, nu în salarii pentru aparate birocratice care nu livrează nimic.
Altfel, pierdem banii acum. Nu peste 10 ani. Acum.

31/07/2025

Unde ar fi fost România dacă am fi avut mai mulți miniștri ca Dragoș Pîslaru?
Profesionalism, seriozitate și rezultate concrete – în doar o lună de mandat, Dragoș Pîslaru a reușit ceea ce trenase aproape un an: finalizarea negocierilor PNRR cu Comisia Europeană și aducerea unor sume importante pentru infrastructură, sănătate, energie și dezvoltare locală.

Sunt bucuros să anunț că România a finalizat renegocierea cu Comisia Europeană pe Planul Național de Redresare și Reziliență.

Principalele rezultate obținute în urma negocierilor, finanțate din bani europeni:

✅ 2,15 miliarde euro pentru autostrăzi: transferul pe grant a 5 loturi din Autostrada Moldovei A7 (secțiunea cuprinsă între Focșani și Pașcani), inclusiv o majorare a bugetului de 173 milioane euro;

✅ 183,6 milioane euro pentru 1.200 ambulanțe în toată țara (investiție nouă, acceptată de Comisie);

✅ 535 milioane euro pentru 8 spitale (Cluj, Craiova, Bistrița, Ilfov, Sibiu, București, Constanța, Târgu Mureș) (menținere finanțare);

✅ 100 milioane euro pentru capitalizarea Băncii de Investiții și Dezvoltare (investiție nouă, acceptată de Comisie);

✅ 1,66 miliarde euro pentru eficiență energetică pentru blocuri de locuințe și clădiri publice (transfer din componenta de împrumut în componenta de grant), contribuind astfel la reducerea deficitului bugetar și accelerarea fluxului de plăți, a implementării proiectelor etc.

✅ 86 milioane euro pentru producția combinată de energie termică și energie electrică, bazată pe gaz, de înaltă eficiență în sectorul încălzirii centralizate în municipiile Arad și Constanța;

✅ 180 milioane de euro recuperați în plus pentru Valul Renovării;

✅ 400 milioane euro pentru extinderea rețelelor de apă și canalizare;

✅ 80 milioane euro pentru digitalizarea sistemului judiciar;

✅ 30 milioane euro pentru realizarea Cadastrului Apelor, cu finanțare din grant;

✅ 86,25 milioane euro pentru continuarea proiectului privind producția de hidrogen verde;

✅ 14,8 milioane euro pentru păstrarea investiției de automatizare a proceselor din administrația publică (RPA);

✅ 5 milioane euro pentru realizarea Registrului Național al Clădirilor.

Și multe, multe altele.

Per total, România a reușit să securizeze alocarea integrală a grantului în valoare de 13,57 miliarde euro și o alocare totală pe componenta de împrumut de 8,01 miliarde euro.

Vreau să folosesc acest prilej pentru a le recunoaște meritul și pentru a le mulțumi public profesioniștilor din Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (Direcția Generală Management Reziliență și Fond Social pentru Climă), fără de care acest succes nu ar fi fost posibil. Este vorba despre:

🔹 dl. Laurențiu Crîmu, director general;
🔹 dna. Ruxandra Chirilă, director general adjunct;
🔹 dl. Bogdan Ionescu, director general adjunct;
🔹 dl. Leonard Irindea, director monitorizare;
🔹 dl. Dragoș Andrei, șef serviciu monitorizare investiții;
🔹 dna. Floriana Tache, șef serviciu monitorizare ținte și jaloane;
🔹 dna. Andreea Velicu, consilier superior serviciul management financiar (care lipsește din poza noastră de astăzi);
🔹 tuturor celorlalți colegi din Direcția Generală care au susținut acest efort ‒ zeci de persoane excepționale, care au contribuit semnificativ cu expertiza lor.

De asemenea, îi mulțumesc doamnei secretar de stat Carmen Moraru pentru efortul domniei sale în coordonarea eforturilor.

Cu atât mai mult, doresc să le mulțumesc și colegilor mei din Guvern, alături de care am negociat intens în această perioadă, precum și domnului prim-ministru Ilie Bolojan și domnului președinte Nicușor Dan pentru implicarea personală a domniilor lor în tot acest proces.

În ceea ce mă privește, sunt mândru că am reușit să închid aceste negocieri la puțin după o lună de la preluarea mandatului. Ele trenau deja de aproape un an de zile.

Succesul de astăzi este o nouă confirmare a impactului incredibil pe care îl putem avea atunci când lucrăm împreună, cu profesionalism și seriozitate.

Avem acum un an la dispoziție ca să transformăm PNRR-ul într-un succes european printr-o implementare accelerată în beneficiul României și românilor.

Vă mulțumesc pentru susținere.
Dragoș Pîslaru.