03/06/2025
Azi, s-a stins din viață compozitorul basarabean Eugen Doga, considerat unul dintre cei mai importanți muzicieni contemporani.
Ne rămîn valsurile sale celebre și amintirea unui om complet, conturată în atîtea emisiuni de televiziune, apariții publice și, mai ales, în interviul pe care i l-a acordat în urmă cu cinci ani colegei noastre Daniela NAZARENCO:
🎙Copilăria d-voastră a fost una destul de dificilă. Cum vă amintiți de traiul pe care l-ați avut în Transnistria în acea perioadă?
E. D.: Nu știam noi pe atunci de Transnistria. Cuvîntul acesta l-am auzit cu mult mai tîrziu. Știam numai că Moldova e peste Nistru. Așa vorbea bunica mea după mama, Nadea, originară din Saharna, de pe malul drept al Nistrului. Spunea că îi e tare dor de Moldova, care, pînă în 1941, era peste hotar și trecea pe linia acestui rîu blestemat. Perioada copilăriei mele de la Mocra, satul meu natal, o pot împărți în trei etape: cea de pînă la război, în 1941, perioada din timpul de război și cea de după 1944, cînd frontul a trecut spre asfințit.
Eram la început cu mama și tata, umblam duminica cu părinții la biserică, la club, unde cînta fanfara lui moș Fedot Murga și se petreceau „jocurile”. Noi, copiii, ne tot fugăream printre dansatori, hohoteam și, firește, primeam cîte un „zdupac” (n.r. – palmă pe spinare) de la cineva dintre ei. Aproape în fiecare săptămînă pe platoul din fața școlii se petreceau „mitinguri”, cm le ziceau țăranii noștri. De pe o tribună improvizată din niște scînduri vechi auzeam vocile nenilor nu știu de unde veniți, care strigau cît îi ținea gura și arătau cu pumnii amenințători spre Hîrtop, o parte de cîmp la marginea satului nostru: „Uitați-vă, uitați-vă, acolo a aterizat cu parașuta un spion străin!”, strigau ei. Toți sătenii, ca la o comandă, întorceau capul spre direcția aceea, să-l vadă pe acest spion. Azi am spune că se făcea propagandă anti-dușmani de peste hotar. (...)
🎙Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul” spuneați: „Nu-mi place muzica. Dacă mi-ar plăcea, eu n-aș mai crea”. Pare un pic paradoxal ce spuneți. Cum trebuie să fie muzica pe care să o apreciați, care să vă placă?
E. D. :Nu-mi place muzica, fiindcă nu-mi imaginez viața fără de a scrie muzică, fără de a asculta muzică bună, clasică ori populară. O, cîtă muzică a rămas încă nescrisă! Pentru a simți dorul de apă proaspătă, trebuie să simți setea de apă. Fără sete nu are rost să te apropii de pian și să cauți acolo muzică. În unele cazuri, eu las muzica la o parte și mă ocup de orice, care nu are nici o legătură cu ea – ciocănesc, vopsesc, tai lemne, fac ordine în gospodărie. Pînă mă prinde dorul de ea și, după această „despărțire”, vine cucoana muzică aducînd daruri despre care numai visam cîndva.
Eu aproape sistematic ascult muzică la sfîrșitul zilei de muncă. Prefer muzica care te trezește, te mișcă, care te poartă prin labirinturile emoționale ca pe un îndrăgostit în căutarea nimfei Euridice. Dar de fiecare dată doresc să o găsesc pe adorata aceasta și să mă întorc în lumea muzicii mele încă nescrisă ori la cea din rafturile cu foi gălbenite, în dulapuri de arhivă. Și iară mă îmbracă haina nemulțumirii și marii fericiri.
Născut la 1 martie 1937, în satul Mocra, raionul Rîbniţa, din Republica Moldova, Eugen Doga este astăzi unul dintre cei mai cunoscuți muzicieni contemporani din ...
