24/08/2026
Poate că, uneori, cel mai important lucru nu este rezultatul, ci procesul.❤️
Sâmbătă m-am trezit la 4 dimineața.
Urma să plec la București. La 10:30 trebuia să fiu la festivitatea de premiere a Concursului Național de Creație Literară „Vara Visurilor mele”, unde am câștigat Marele Premiu. 🥹
Dar înainte să pornesc la drum, mai erau lucruri de făcut.
M-am pregătit, am verificat bagajele, m-am asigurat că nu uit nimic, am început research-ul pentru GeoGoes, am mai verificat o dată ce aveam de făcut…
Și la 5:00 am urcat în mașină.
Am pornit spre București și am continuat research-ul pentru GeoGoes.
Căutam evenimente, verificam informații, pregăteam story-uri, eram atentă la drum și, undeva printre toate astea, încercam să-mi mai citesc și speech-ul.
Aveam emoții.
Multe.
Pentru că nu mergeam doar la București.
Mergeam să primesc un premiu pentru ceva ce am scris.
Mergeam să-mi văd prima carte.
Mergeam să țin un discurs în fața unor oameni pe care îi admiram.
Mergeam să trăiesc un moment pe care, cu siguranță, nu îl voi uita.
Și totuși, între două căutări de evenimente, mă uitam la speech și încercam să-l rețin. 😁
Nu l-am reținut.
Așa că am ajuns acolo și am vorbit pur și simplu din ceea ce simțeam.
La 10:00 am ajuns în parcare.
Nu mergea să fac plata parcării, am pierdut ceva timp, dar soțul era cu mine.😂
M-am schimbat pe bancheta din spate, m-am aranjat în oglindă, mi-am dat un refresh și am pornit spre festivitate.
Cu emoțiile după mine.
Când am ajuns, deja mi se striga numele.
Și atunci parcă toate orele de dinainte s-au strâns într-un singur moment.
Am primit cele 150 de exemplare ale primei mele cărți. 🤩
Am fost prezentată în fața invitaților, a juriului și a scriitorilor.
Am ținut cuvântul.
Am citit din poem.
Și am încercat să fiu cât mai prezentă în fiecare secundă, pentru că știam că momentul acela nu se repetă.
La 13:00 am făcut câteva poze și am plecat.
În jur de 17:00 eram deja în Moieciu de Sus.
Cheile Grădiștei. Alpin Coaster. Plimbare. Cină. Povești în leagănul din vale.
O altă parte din aceeași zi.
Și, în timp ce mă gândeam la toate, mi-am dat seama că așa arată, de fapt, multe dintre zilele mele.
Nu neapărat spectaculos din exterior.
Ci cu multe lucruri mici făcute unul după altul, fără să am prea mult timp de gândire.💭
Un research început la 4:30.
Un drum.
Un story.
O verificare.
O carte.
Un discurs.
O emoție.
Un alt drum.
Și tot înainte.
Pentru că, în spatele GeoGoes, sunt eu.
Georgiana care caută evenimente și apoi le dă mai departe.
Georgiana care scrie pe miezdemine.ro.
Georgiana care se bucură enorm când primește un premiu pentru ceea ce a scris.
Georgiana care…are zile în care toate se întâmplă deodată și încearcă să fie prezentă în fiecare dintre ele.
Și cred că aici este ceva ce mi-am dorit să vă spun demult:
eu chiar cred în lucrurile pe care le fac.
De aceea mă trezesc mai devreme.
De aceea îmi fac timp.
De aceea încerc să-mi respect programul.
De aceea, chiar și când ziua este plină, mai caut încă un eveniment, mai verific încă o informație, mai fac încă un lucru pe care mi l-am propus.
Lucrurile care contează nu se construiesc în ore perfecte, liniștite, în care ai timp din belșug.
Se construiesc între două drumuri, printre emoții, dimineața devreme, seara târziu, în zile în care ai impresia că nu mai încape nimic.
Și poate că exact asta vreau să vă las azi:
Dacă aveți în minte ceva ce vă doriți cu adevărat, încercați.
Puneți-l în program.
Faceți primul pas.
Apoi încă unul.
Și încă unul.
Nu trebuie să știți de la început cm va arăta tot drumul.
Trebuie doar să fiți acolo pentru el.
Sâmbătă, pentru mine, drumul a început la 4 dimineața.
Și câteva ore mai târziu, cineva îmi striga numele, iar eu țineam în brațe prima mea carte.
Iar undeva între cele două momente…
a fost tot procesul. ❤️
Și procesul este, poate, partea pe care o iubesc cel mai mult.🙏
