26/05/2025
Postarea lui Alfred Simonis e o piesă bine calibrată din teatrul politic post-alegeri: zâmbet larg, mesaj pro-european, apel la „echilibru”, dar și un semnal clar de repoziționare. Nu e o simplă felicitare. Este, mai degrabă, o legitimare.
Simonis știe că în jocul de putere, nu loialitatea față de Grindeanu contează, ci viitorul său politic personal. Iar dacă Nicușor Dan va avea sprijinul serviciilor, al externului și al unui climat de „stabilitate instituțională”, atunci e pragmatic – și oportunist – să te așezi în poză, zâmbind. Cu sau fără umbrelă.
Ce ne spune, de fapt, această postare?
• Că Simonis se pregătește pentru o etapă nouă în PSD, poate chiar pentru conducerea sa.
• Că PSD-ul, așa cm îl știam, nu mai există.
• Că alianțele „de dreapta” și „de stânga” nu mai au nicio legătură cu ideologiile, ci doar cu negocieri de sistem.
• Că tăcerea lui Grindeanu a fost poate o demnitate. Sau poate doar o eclipsă temporară.
Dacă această frăție se parafează, PSD va deveni un departament de execuție politică într-o Românie condusă prin protocoale și algoritmi, iar istoria sa se va încheia nu cu o revoluție, ci cu o fotografie.
