31/07/2025
A fost boier prin naștere, dar haiduc prin alegere. Într-o lume în care nedreptatea curgea prin poruncile domnești, Iancu Jianu a fost acel om care a spus „ajunge!”. Și a ieșit din conacul său, lăsând averea și rangul, pentru a se alătura celor fără putere. Nu a fost un tâlhar, ci un justițiar. Nu a vânat aur, ci răzbunare pentru săraci.
Începutul anilor 1800 era o perioadă tulbure: domnii fanarioți storceau țara, iar țăranii trăiau în mizerie. Iancu Jianu, deși era parte din clasa privilegiată, nu a închis ochii. Cu o ceată de haiduci viteji, a început să atace convoaiele dregătorilor și să împartă prada înapoi sătenilor. Nu era doar curajos, era iute, strategic și greu de prins.
De două ori a fost condamnat la moarte. Și de două ori a scăpat. Legenda spune că a fost salvat de o femeie care l-a cerut în căsătorie chiar înainte de execuție — iar, potrivit legilor vremii, o astfel de cerere îl exonera. Soarta lui a fost să moară în patul lui, bătrân, respectat, și cu o poveste care a devenit baladă.
Iancu Jianu nu a fost doar un haiduc. A fost simbolul unei generații care nu s-a temut să se ridice. Un erou al Olteniei, dar și al unei Românii care, dintotdeauna, a căutat dreptatea cu sabia în mână și cu sufletul aprins.