28/05/2026
🏆 𝟏𝟏𝟔. 𝐃𝐨𝐮𝐚̆ 𝐝𝐞𝐜𝐞𝐧𝐢𝐢, 𝐭𝐫𝐞𝐢 𝐭𝐫𝐨𝐟𝐞𝐞
📜 Ultimele două decenii ale vechiului CAO aveau să fie cu adevărat zbuciumate, de la o aproape inevitabilă desființare la finalul anilor 1930, la două titluri naționale cucerite în două țări diferite, două finale de Cupa României, 6 denumiri și în final o sistare nemeritată a activității, la presiunile politice ale vremurilor. 🤯
🇭🇺 Cursul celui de Al Doilea Război Mondial a dus-o pe CAO (redevenită NAC) în campionatul maghiar, unul plin de staruri ale vremii ca Puskás, Szusza, Sárosi, Zsengellér, Deák etc. (să nu uităm că Ungaria va fi peste câțiva ani finalistă de Campionat Mondial). NAC o duce însă bine, inclusiv financiar, sub patronatul lui Rezső Jeney, conducerea administrativă a lui Károly Krüger și tehnică a lui Ferenc Rónay. Își creează la rândul ei o echipă absolut stelară, cu fotbaliști precum Bodola, Pecsovszky, Spielmann, Kovács I, Simatoc, Tóth, Lóránt, Demetrovics, Juhász etc. Echipa orădeană dă peste cap toate calculele, iese vicecampioană în 1943, apoi în 1944 câștigă titlul en-fanfare, în fața celor de la Ferencváros, fiind prima echipă de provincie care reușește această performanță. 🎖
🇷🇴 Revenirea în România, după 1945, a fost dificilă. Situația economică precară de după război s-a accentuat prin pierderea finanțatorului. Salvarea a fost adusă de Ștefan Hittner și Zsigmond Sonnenwirth, care au repus team-ul orădean pe șină, sub numele de Libertatea-Blănuri, evident cu sponsor principal Fabrica de Blănuri. În scurt timp echipa ajunge sub administrația publică a Întreprinderii Comunale Oradea. În 1949, de nicăieri, cu un antrenor legendar, Nicolae Kovács, un golgheter în mare formă, Váczi I, câțiva veterani (Vécsey, Spielmann, Kovács II, David) și câțiva din garda nouă (Bodo, Serfőző, Zilahi), ICO reușește să răstoarne toate calculele hârtiei și stoprază hegemonia IT-ei (UT-ei), cu un titlu național, acum în România. 🥇
🔔 Ultimii 13 ani sunt grei, noua orânduire dictată de la Moscova nu vede cu ochi buni trecutul complex al clubului. Echipa suferă în anii 50-60 mai multe schimbări de nume și culori (ceea ce am numi azi re-branding), situația financiară? mai mult instabilă. Totuși, în aceste condiții, orădenii bifează două finale de Cupa României, prima pierdută în fața CCA (Steaua), a doua câștigată în fața echipei din Câmpia Turzii. Din echipa condusă de Schertz și Zilahi ies în evidență Tyirják, Bartha, Kromely, Köszegi, Karikas sau Vlad. După 1958, echipa mai bifează un singur sezon în prima divizie, fiind promovată chiar de legenda sa, Ferenc Rónay. Treptat finanțarea și sprijinul local s-au îndreptat spre Crișul Oradea (viitoarea FC Bihor), CAO dispărând din peisajul fotbalului românesc în 1963, sub denumirea de Crișana Oradea. 😮💨
🔜 Povestea a continuat din 2017, apoi din 2022 și va continua mereu, pentru că echipele de legendă nu dispar niciodată, ele trăiesc prin noi! 💚
