11/07/2025
https://www.facebook.com/share/1FhVsUSwRH/
„Eu nu creez Păsări – ci zboruri”
De când am auzit și am citit despre Constantin Brâncuși, am încercat o mare bucurie, și fără vrerea mea, m-am trezit că sunt un fel de „neam” cu el, mai ales că eu apreciez și admir, pe cei care poartă numele de Constantin!
I-am văzut locul nașterii din Țara Gorjului, casa nemaifiind aceea în care s-a născut celebrul sculptor, ascultând din cerdacul casei clopotele de la Mănăstirea Tismana, pe care nu o va uita niciodată în viața sa tumultuoasă.
Pe lângă arta în lucrarea sa artistică, adăuga cu aceeași pricepere arta culinară, primind oaspeții cu bucuria Învierii. Mai mult, ca și creștin ortodox practicant, în mod constant, în toată viața sa, plină de eforturi supraomenești, a dorit, ca la sfârșitul vieții sale pământești, să i se facă toată rânduiala strămoșească și românească, dorită în detaliu și cu sfințenie,.
Ca să se înțeleagă programul său artistic, a rostit, plin de avânt creator: „Eu nu creez Păsări – ci zboruri”, Aforismul 105, adăugând pentru posteritate: „Proporția interioară este ultimul adevăr inerent în absolut toate lucrurile” (aforismul 118).
Mă apropii de ultimul aforism rostit de Constantin Brâncuși, vorbim de cele consemnate de mâini harnice, dar câte nu s-au pierdut...aforismul 123: „Noi nu știm totuși să apreciem destul de bine calitățile sculpturale ale Naturii! Frumosul în Natură rămâne încă închis cunoașterii noastre!”
Socotesc acest aforism ca pe un exact otpust, ca după o slujbă perfectă, Brâncuși chemându-ne în Natură, pentru a cunoaște Frumusețea Dumnezeiască!
Calinic Argeșeanul
