Revista Constiinta, Ploiesti (2025)

Conceptul Conştiinţa a rupt tiparele, abordând subiecte şi domenii uşor dezarmante pentru cei care reduc actul de credinţă la o simplă dispoziţie interioară, fără nicio legătură cu ceea ce se petrece în jurul lor. Revista Conştiinţa și conferințele ținute sub egida ei probează că literatura, știința, cinematografia, sportul, ba chiar și râsul pot fi asumate de creștinul trăitor. Consideram că deme

rsul nostru va ridica standardele culturale în special în orașul Ploiesti și va constitui o replică la presiunea pe care societatea contemporană o exercită asupra minții și dispoziției fiecăruia dintre noi.

19/12/2025

Filme, filme, filme!
(II)
Festivalul de Film de la Cottbus

La început de toamnă am mers în Spania, cu acreditare de presă la cea de-a 73-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la San Sebastian, desfășurată între 19-26 septembrie, despre care am scris deja aici. Iar la început de noiembrie am fost, ca în fiecare an, la Festivalul de Film de la Cottbus, unul din cele mai mari festivaluri din lume dedicate cinematografiei din Europa de Sud-Est, ajuns acum la ediția cu numărul 35 (4 - 9 noimebrie 2025). În ambele locuri am văzut filme demne de menționat, am participat la evenimente interculturale, am cunoscut oameni amabili, mi-am făcut chiar noi prieteni, și, firește, am întâlnit și cineaști români, cu care am avut ocazia să stau puțin de vorbă, ca să aflu câte ceva despre cariera și proiectele lor. Acest material le este dedicat acestor persoane, care mi-au făcut mai frumoasă participarea la Festivalurile de film și au dat o notă de savoare în plus șederii mele acolo.
Dacă la San Sebastian am ajuns anul acesta pentru prima oară (să sperăm că nu va fi și ultima!), de Festivalul de Film de la Cottbus mă leagă o frumoasă colaborare, începută în anul 2022, când Festivalul a prezentat secțiunea Spotlight Romania, aducând astfel cinematografia românească „în lumina reflectaorelor”. S-au pus atunci bazele unei colaborări cu programul de studiu bilingv română-germană/Asistență Socială de la Universitatea BTU Cottbus-Senftenberg (unde lucram ca profesor de română și interculturalitate), cel care a organizat în acel an mai multe evenimente incluse în programul conex al Fesivalului, precum conferința online cu tema „Scurtă istorie a filmului românesc”, susținută online, în limba engleză, de îndrăgita „voce a filmelor”, Irina-Margareta Nistor, sau workshop-ul de prezentare a programului de studiu cu predare în limba română la BTU, urmat de lansarea cărții 33, la Biblioteca Centrală a Universității, într-un context internațional și intercultural, chiar în timpul Festivalului, ediția cu numărul 32.
De atunci, am bucuria să primesc în fiecare an invitație de a participa la Festival în calitate de profesor de limba română și de jurnalist cultural. Și chiar dacă, între timp, programul de română de la BTU s-a încheiat, încerc de fiecare dată să atrag cât mai mulți oameni interesați de participarea românească în festival. Este mereu o mare plăcere să mă întâlnesc cu foști sau actuali studenți de la Cottbus și Berlin, să mergem împreună la filmele românești și apoi să stăm de vorbă cu echipele filmelor, întotdeauna impresionate să-i audă vorbind românește pe studenții germani. Așa s-a întâmplat și anul acesta, când alături de Tim (absolvent al programului de Bachelor Asistență Socială cu dublă diplomă, la Cottbus și la Timișoara, actualmente masterand la programul de Asistență Socială în limba germană la BTU Cottbus, fondator al programului RunTogetherCottbus) și de Hannah (recent întoarsă de la Timișoara, după anul de studiu și practică în România), i-am cunoscut pe participanții din România la a 35-a ediție a Festivalului de film de la Cottbus.
Și chiar au fost de data aceasta multe nume românești incluse în program: Producătorul Bogdan Crăciun a prezentat, în noua secțiune, Cottbus Master, documentarul „Pădurea de molizi” (r. Tudor Giurgiu, cu actorii Coca Bloos și Mircea Andreescu în rolurile principale), primit cu mare interes și curiozitate de publicul german, chiar dacă poate anumite nuanțe și subtilități ale punerii în scenă se pot pierde într-un spațiu lingvistic-cultural străin. Apoi, în cadrul Secțiunii de Scurtmetraje, una din cele mai îndrăgite secțiuni ale Festivalului, prezentate mereu vineri seara, cu o sală arhiplină la Weltspiegel Cottbus, superbul cinematograf în Jugendstil/Art Nouveau, au fost incluse mai multe pelicule ale unor cineaști din România și Republica Moldova, ca de exemplu „Dragostea este în aer”, de Claudiu Mitcu, „Ajutoare”, de Valentin Fogoroș, „Loc sub soare”, de Vlad Bolgarin. Claudiu Mitcu chiar a câștigat premiul pentru regie la această secțiune, oferit în cadrul Galei de închidere a festivalului, în data de 8 noiembrie la Picollo Theater, urmată de o foarte fresh și tânără after-party cu mai multe ringuri de dans și DJ de diferite direcții muzicale la clubul/cinematograful Obenkino din Jugendstraße.
O altă secțiune inaugurată în cadrul acestei ediții aniversare de la Cottbus a fost Transylvania Shorts (inclusă în secțiunea Spectrum), care, după cm sugerează și numele, a reunit scurtmetraje ale căror creatori sau subiecte au legătură cu frumoasa regiune Transilvania, pentru care există o adevărată fascinație în Germania. Filmele au fost „culese” și organizate în acest format de directorul de programe Bern Buder și de regizorul și moderatorul Joshua Jádi în deplasările lor în România și în cadrul diverselor colaborări cu festivaluri și instituții din țara noastră, precum TIFF-Transilvania International Film Festival sau Universitatea Sapientia din Cluj. În acest context, sâmbătă, pe 8 noiembrie, chiar înaintea Galei de închidere a festivalului, au fost prezentate alte cinci filme scurte provenind din România: „The Tie/ Cravata“ (r. Bogdan Ilieșu, RO 2025, 20 min, cu Adrian Titieni și Iulia Verdeș, profesor și studentă, într-o prestație de zile mari!), „Oedipus‘ Morning/ Dimineața lui Oedip” (r. Eszter Tompa, RO 2024, 17 min), „The Road Home/ Drumul spre casă” (r. Marian Fărcuț, RO 2025, 16 min), „Sweet Hours/ Kedves Órák“ (r. Orsolya Orbán, RO/HU 2024, 33 min) și „Our Tender Moment/ Meztelen Pillanat” (r. Zsófia Polacsek, RO/HU 2024, 20 min). Ultimele două scurtmetraje aparțin unor studente la Universitatea Spientia din Cluj, coordonate de profesorul Róbert Lakatos, regizor, scenarist și producător, cel care a produs și proiectul studențesc „The Death of Dracula/ Moartea lui Dracula” (r. Gyopár Buzási, Boglárka Farkas, Attila Gödri, Zsófia Makkai, RO/HU/FR 2025, 60 min), un remake al filmului mut cu același nume din anul 1921, prezentat la Cottbus în cadrul programului Midnight Madness.
Totdată, Róbert Lakatos a îndeplinit și rolul de jurat în juriului internațional al Festivalului de anul acesta, juriu care a decis câștigătorii frumoaselor trofee cu numele de Lubina (statuete de sticlă, lucrate manual, al căror nume înseamnă „fată frumoasă” în limba sorbă, încă vorbită de o minoritate importantă în acea parte a Germaniei). Marele câștigător al ediției 35 a fost filmul „Beautiful Evening, Beautiful Day” (HR/PL/CA/CY/BA, 2024, 137 Min), al regizoarei croate Ivona Juka, realizat în colaborare cu sora ei, Anita Juka, în calitate de producătoare a filmului. Lista completă a premiilor poate fi accesată pe pagina oficială a Festivalului: https://www.filmfestivalcottbus.de/de/presse/pm6-preistraeger-innen.html . Alte coproducții românești prezentate aul acesta în Festival au mai fost: „Two Prosecutors” (r. Sergej Loznitsa, FR/DE/NL/LV/RO/LT 2025, 118 min) în cadrul Cottbus Masters, și „Dad`s Lullaby”
(r. Lesia Diak, UA/RO/HR 2024, 78 min), în secțiunea Spectrum.
Ca întotdeauna, a susținut prezența românească în Festival Institutul Cultural Român „Titu Maiorescu” de la Berlin, instituție parteneră a Festivalului de Film de la Cottbus, cu sprijinul căreia am organizat în urmă cu câțiva ani și evenimentele cu programul de română de la Universitatea BTU, mai sus menționate. Directorul Cristian Niculescu și managerul de proiecte culturale Raluca Doroftei au fost prezenți mai multe zile la Cottbus și i-au asigurat și personal pe cineaștii români întâlniți acolo de sprijinul ICR. Chiar și cu transportul cu mașina de la Cottbus la Berlin, când circulația trenurilor a fost întreruptă în weekendul festivalului pentru lucrări pe calea ferată...
Și am aflat cu bucurie și de existența unui alt festival dedicat cinematografiei din Europa de Est, la care vom avea cu siguranță și reprezentanți din România, și anume goEast Filmfestival de la Wiesbaden, care, după cm ține să sublineze noua directoare a festivalului, Rebecca Heiler, își propune a face cunoscute „filme din est și în vest”, respectiv în vestul Germaniei. Următoarea ediție va avea loc în aprilie, și sperăm să putem da curs invitației de a participa și acolo cu acreditare de presă!
Calde mulțumiri organizatorilor Festivalului de Film de la Cottbus, pentru invitația și calda primire și la a 35-a ediție, în special directorului de programe Bern Buder și colegelor de la PR și presă, Marthe Gärtner și Auste Serapinaite. De asemenea, un mare mulțumesc se îndreaptă către City Hotel Cottbus, care de mai bine de șapte ani mi-a devenit căminul de suflet de fiecare dată când ajung în cel de-al doilea oraș ca mărime din landul Brandenburg (după Potsdam), și unde echipa își dă de fiecare dată silința să mă facă să mă simt ca acasă, ținând cont de preferințele mele de cameră, recepție WiFi sau cafea fără cofeină, pregătită special pentru mine!
Cu mare bucurie voi reveni la Cottbus și anul viitor. Până atunci, să avem cu toții parte de filme cât mai bune, care să ne acompanieze în sărbători fericite și liniștite!
Crăciun Fericit și La Mulți Ani!

Dr. phil. Cătălina Ene Onea

https://revistaconstiinta.ro/cooltura/filme-filme-filme-ii-festivalul-de-film-de-la-cottbus/

24/11/2025

Filme, filme, filme!
(I)
Festivalul de Film de la San Sebastian
(cu o oprire în Barcelona, la cel mai bun restaurant flamenco din lume, Tablao Cordobes)

Am avut parte de o toamnă plină de filme! În septembrie am ajuns pentru prima dată la San Sebastian, în nordul Spaniei, cu acreditare de presă la Festivalul Internațional de Film, anul acesta la a 73-a ediție. Iar la început de noiembrie am fost, ca în fiecare an, la Festivalul de Film de la Cottbus, unul din cele mai mari festivaluri din lume dedicate cinematografiei din Europa de Sud-Est, ajuns acum la ediția cu numărul 35. În ambele locuri am văzut filme demne de menționat, am participat la evenimente interculturale, am cunoscut oameni amabili, mi-am făcut chiar noi prieteni, și, firește, am întâlnit și cineaști români, cu care am avut ocazia să stau puțin de vorbă, ca să aflu câte ceva despre cariera și proiectele lor. Acest material le este dedicat acestor persoane, care mi-au făcut mai frumoasă participarea la Festivalurile de film și au dat o notă de savoare în plus șederii mele acolo.

Cel mai bun tablao flamenco din lume

Voi începe prin a menționa echipa minunată de la „Tablao Cordobes” din Barcelona (pe care l-am cunoscut în escala făcută în drumul meu de la Berlin la San Sebastian), declarat deja pentru a doua oară la rând Cel mai bun Tablao Flamenco din lume. Și pe bună dreptate! În ciclul aniversar de spectacole marcând 55 de ani de la înființarea localului, se prezintă zilnic două sau chiar spectacole de flamenco reunind unele din cele mai mari nume din Spania la ora actuală, printre care și Águeda Saavedra sau Barullo, pe care am avut bucuria să îi văd dansând în seara zilei de 15 septembrie a.c., când alături de prietena mea Montse Cots am acceptat invitația venită din partea localului la Dinner&Show, într-o locație absolut superbă, chiar în inima Barcelonei, pe Rambla, care te lasă cu gura căscată. Fusesem anul trecut în El Duende, localul mai mic al celor de la Cordobes (Rambla 33), o scenă intimă și primitoare, despre care am scris deja într-un articol anterior, iar acum descoperirea sălii mari din Cordobes și conceptul de cină tradițională de dinaintea show-ului a venit ca o completare firească și foarte apreciată. Căci pe lângă spectacolul de muzică și dans de pe scenă, cu siguranță unul din cele mai intense pe care le-am văzut vreodată în Spania, este nevoie de o echipă extrem de bine pregătită și organizată și în spatele scenei, pentru a asigura buna desfășurare a evenimentelor și satisfacția personală a fiecărui vizitator, o misiune deloc ușoară în contextul unui public internațional, venit din toate colțurile lumii, cu diferite așteptări sau chiar pretenții. Dar managerul de sală Esteban reușește, alături de echipa lui, să aducă un zâmbet pe fața tuturor și să ofere o completare extraordinară show-ului în sine printr-un serviciu impecabil. De neratat, așadar, un spectacol la Cordobes în următoarea vizită la Barcelona! Veți avea parte de o experiență care lasă lumea de afară să pălească, în timp ce sufletul arde în ton cu ritmul muzicii pe fundal de „taconeo” flamenco!

Zinemaldia, ziua cu cele patru anotimpuri, pintxos și txakoli

De la Barcelona am zburat mai departe la San Sebastian, aflându-mă pentru prima oară în Golful Biscaia, în Țara Bascilor. Un verde absolut ireal frapează de la prima imagine care ți se fixează pe retină după aterizare, o culoare proaspătă și vibrantă, mult diferită de peisajul mai arid din partea de sud a Spaniei, datorată unui alt tip de climă, în vecinătatea Atlanticului. Chiar am trăit pe pielea mea „o zi cu patru anotimpuri”, așa cm au avertizat moderatoarele galei de deschidere a festivalului, actrițele Silvia Abril, Toni Acosta și Itziar Ituño, în cadrul căreia producătoarea Esther García a primit Premiul Donostia.

Zinemaldia (denumirea oficială a festivalului în limba bască), este unul din cele mai mari festivaluri din Spania, și se desfășoară, cu siguranță, într-una din cele mai frumoase culise pentru un festival de film. Pe parcursul a 9 zile, timpul pulsează altfel pe fundal de pintxos și txakoli (tapas și vin tipic din regiune), fie în orașul vechi, atestat documentar încă din secolul al XII-lea, ori în portul de ambarcațiuni mici, sau pe malul apei, în apropiere de sculpturile de metal ale lui Eduardo Chillida, – pe care mi le-a prezentat cu entuziasm și multă pricepere, „ghidul” meu Carlos Minodo, jurnalist de Donisti (numele orașului în limba bască), cel care a înființat magazinul de cinema Donostilandia. Dintre ineditele sculpturi, cea mai cunoscută poartă numele de „Pieptănul vântului” (Peine del Viento) și creează cadrul perfect pentru imagini absolut spectaculoase, în care marea se izbește de structura metalică, spărgându-se într-o spumă care umple văzduhul de particule de apă și generând mici curcubeie atunci când soarele mângâie peisajul.

Staruri, Scoica de Aur, premii și distincții

De imagini spectaculoase am avut parte, de altfel, în fiecare zi în drumul meu spre Kursaal, sediul central al festivalului, unde au loc cele mai multe premiere de covor roșu și proiecții de film, precum și conferințele de presă. Am regăsit acolo și câțiva colegi jurnaliști pe care îi știam de la Berlinală, și am avut șansa să primesc și microfonul Festivalului la mai multe conferințe de presă. Am intrat astfel în dialog direct cu Juliette Binoche, Agnieszka Holland, Julio Medem ș.a., m-am bucurat să îi cunosc și să fac fotografii cu Angelina Jolie, Peter Kurth, Katharina Stark, precum și cu Asier Altuna, Joseba Uribe și multe alte stele ale cinematografiei locale la Gala dedicată filmului din Țara Bascilor.

Premiul onorific al Festivalului de la San Sebastian i-a revenit anul acesta actriței de la Hollywood, Jennifer Lawrence, ceremonia de decernare având loc în cadrul Galei de închidere a festivalului, când s-au anunțat și premiile pentru peliculele intrate în competiția oficială a celei de-a 73-a ediții, decise de un juriu internațional, prezidat de J. A. Bayona. Marele câștigător a fost filmul „Los Domingos” al regizoarei spaniole Alauda Ruiz de Azúa, o coproducție Spania-Franța, tematizând un subiect delicat, și pare că foarte prezent în Spania la ora actuală, după cm comentau mai toți jurnaliștii spanioli pe care i-am întâlnit, mulți dintre ei bănuind chiar după proiecția filmului că are șanse la Marele Trofeu, Co**ha de Oro (Scoica de Aur). Lista completă a premiilor și a celorlați câștigători (în mare parte de limbă spaniolă), poate fi accesată pe pagina oficială
https://www.sansebastianfestival.com/2025/awards_and_jury_members/1/22328/in

Un român câștigător

Spre surprinderea mea, nu am regăsit în programul Festivalului multe nume românești. Doar pe Gabriel Șandru, regizor de imagine, l-am întâlnit la premiera filmului „Las Corrientes” (r. Milagros Mumenthaler, Elveția-Argentina, 2025), care a obținut premiul televiziunii spaniole RTVE - Another Look Award. Născut la Vatra Dornei în 1974, Gabriel a plecat de mic din România, împreună cu familia lui. Nu a mai vorbit limba română după plecarea din România; a trăit o perioadă în Germania, iar acum s-a stabilit la Zürich, în Elevția. Este deja la a treia colaborare cu regizoarea argentiniană Milagros Mumenthaler, și se bucură de diverse colaborări în plan internațional, i-ar plăcea însă să aibă mai mult contact și cu lumea cinematografiei din România, despre care vorbește cu multă admirație. Își amintește cu mare plăcere de anul de studiu de la UNATC, în care a învățat foarte mult, după cm însuși recunoaște, având șansa să participe la cursuri special gândite pentru regia de imagine, și nu doar la cursuri generale de regie de film, ca la Facultatea din Zürich. Și chiar se vede ceva din școala românească în modul de așezare a camerei sau a cadrelor lungi, cu detalii personale, pe care le putem observa și în filmul „Las Corrientes”.

Locuri pline de farmec și oameni cu suflet mare

Am încercat să îmbin programul cu multe ore petrecute în cinema sau în sala de presă, cu evenimente de networking pentru jurnaliști/ reprezentanți din industria de film și cu scurte plimbări în aer liber, pentru a descoperi mai bine superbul oraș înfiițat de Regele de Navara în secolul al XI-lea și patronat de Sfântul Sebastian/ San Sebastian, numit și Don Sebastian, ceea ce prin diferite transformări fonetice, în timp a ajuns să fie cunoscut în eureska/basca, limba locală, ca Donosti/ Donostia.

Am avut norocul să găsesc o pensiune accesibilă chiar în „buricul târgului”, Hostal Bahía, (prețurile explodează exponențial în perioada Festivalului), chiar lângă Playa de Co**ha, cea mai frumoasă plajă a orașului, unde se află și clubul Bataplán, un local cu peste 40 de ani de tradiție, nominalizat de curând la titlul de cel mai bun club din Spania, și un punct central în întâlnirile din afara cinematografelor și sălilor de evenimente ale Zinemaldi, unde au loc cele mai apreciate petreceri de covor roșu. Am avut bucuria să ajung de mai multe ori acolo, alături de noii mei prieteni Emma și Vicente Sánchez, de la Nueva Tribuna din Madrid, să îl cunosc astfel pe Diego Montenegro (din familia Montenegro-Sabadell, cea care deține și gestionează localul) și să putem face un interviu în care am povestit despre secretele din spatele petrecerilor perfecte à la Bataplan. Interviul a fost realizat în limba spaniolă și se poate citi aici: https://donostilandia.com/la-hosteleria-es-vocacional-o-es-ocasional/

Și tot lângă hotelul meu am dat peste un alt spațiu minunat, micul restaurant cu specific local, Ondartza, condus cu pricepere de Marcia, și de fratele ei Juan la bucătărie, un loc pe care mulți localnici îl consideră o a doua casă în pauzele mici și dese de pintxos și aperitivo. Am cunoscut acolo o mulțime de oameni cu suflet mare, care încă de la prima întâlnire mi-au oferit nu numai sfaturi excelente pentru șederea mea la San Sebastian, dar și șansa de a degusta multe produse tradiționale, făcute în casă, fapt pentru care Țara Bascilor este atât de cunoscută. N-am să uit niciodată cum, la întrebarea mea, unde se poate mânca o tarta de queso autentică, Puri mi-a oferit porția pe care tocmai o primise special de la fiica ei, Arantxa, câștigătoare de două ori a concursului de cea mai bună tortilla de patata! Am fost apoi invitată să îi vizitez pe Arantxa și Iker în restaurantul lor Izarraitz (Calle de Prim 4) și am petrecut acolo o seară de neuitat, nu numai cu mâncare excepțională și txakoli de cea mai bună calitate, dar și cu voie bună, muzică, râsete și sincere momente de fericire, alături de întreaga echipă a restaurantului și de producătorul de filme cu focus culinar, Pedro Peira din Madrid. Și toate acestea la inițiativa lui Francy, din Honduras, care încă de la primul contact m-a adoptat ca „prietena ei, jurnalista din Germania care face un reportaj despre San Sebastian”, și a ținut să îmi prezinte cât mai mulți oameni ai locului, care fac din restaurantul Ondartza o mare familie. Am dansat acolo salsa și merengue cu Giovanni și Aura, într-o după-masă de marți, în drum spre o conferință de presă de la Festival, pentru că Francy le spusese că îmi place să dansez, iar ei au vrut să îmi facă o surpriză. I-am cunoscut pe Ryan, jucător de rugby și baschet cu dizabilități, cu o poveste de viață foarte emoționantă, pe Marlon (și pe mama lui) din Nicaragua, care lucrează la celebrul hotel Maria Cristina, unde sunt găzduite toate vedetele din Festivalul de Film, sau pe Capi Juan, fost căpitan de marină, care a lucrat și în România și și-a amintit imediat de prietenul său din Constanța, căpitanul Ion Jurcă, acum stabilit în Spania, pe care l-a și sunat și mi l-a dat la telefon, ca să îi facă bucuria de a vorbi din nou limba română. Și culmea, răposata soție a lui Ion Jurcă, era chiar de lângă Ploiești!

Rețete și planuri pentru viitor

A rămas neîndeplinită promisiunea de a pregăti împreună un marmitako (tocăniță tradițională de ton) la una din întâlnirile de la societatea culinară a lui Ryan sau a lui Capi Juan, dar cu siguranță vom ajunge și acolo cu proxima ocazie! Am probat între timp pentru prima dată mâncare din Honduras, pregătită de Francy chiar la ea acasă, pe ritm de bachata, și am primit în dar rețeta renumitei tarte de brânză donostiene, pe care am și încercat-o la întoarcerea la Barcelona, acasă la Montse, alături de Mara Mihăescu, producător de film și masterandă la ESCAC, Facultatea de film din Barcelona, continuând astfel discuțiile despre filme. Numai amintirea gustului îmi lasă gura apă, iar bucuria împărtășirii momentului este dublă!

În ziua întoarcerii mele la Barcelona, Francy mi-a pregătit un prânz de rămas bun, cu pește și fructe de mare, iar când așteptam taxiul spre aeroport, am coborât încă o dată în Ondartza, aproape de Hotel Convento San Martin (cu o capelă în mijlocul lounge-ului de la intrare!) și de Bar Hollywood (local emblematic pentru viața de noapte în Donosti), unde parcă mă așteptau toți noii mei prieteni, ca să îmi ureze drum bun, și să mă invite să revin la San Sebastian, oferindu-mi chiar găzduire la ei acasă... Mi-a făcut mai ușoară despărțirea de locurile acestea minunate și de oamenii cu suflet mare stewardesa Olivia din cursa Vueling spre Barcelona, care m-a primit în avion cu un zâmbet larg și foarte amabil, și mi-a oferit gheață și ciocolată când colega ei neatentă m-a călcat peste picior cu căruciorul de băuturi și a plecat mai departe fără să își ceară scuze...

M-am întors încărcată de impresii excelente, de dorința clară de a reveni la Donosti și de bucuria unor întâlniri care cu siguranță îmi vor rămâne în suflet pentru toată viața! Experiența primului meu Festival de Film la San Sebastian mi-a arătat încă o dată că viața poate fi și altfel: în ciuda problemelor de ordin politic-social, în ciuda vremii extrem de capricioase, în ciuda dificultăților personale, în Donosti tronează ospitalitatea și bucuria clipei trăite sincer alături de prieteni pe care ți-i faci cât ai zice...osasuna (noroc în euskera).

Dr. phil. Cătălina Ene Onea

https://revistaconstiinta.ro/cooltura/filme-filme-filme-i/

30/10/2025

Octombrie muzical românesc la Berlin

Întotdeauna au fost evenimente cu muzicieni români la Berlin, dar parcă în luna octombrie 2025 am fost martori la o abundență de momente artistice, care mai de care mai interesante și inedite, uneori chiar și mai multe în aceeași zi!

Vă prezentăm aici câteva din spectacolelele cu prezență românească la Berlin, în ordine cronologică:

Adi Stoenescu Quartett a participat în data de 4 octombrie la My Unique Jazz Festival. Organizat de EUNIC Berlin, rețeaua institutelor europene de la Berlin, în colaborare cu diverse Ambasade și alte institute culturale din Europa, Festivalul își propune să prezinte pe scena de la Berlin artiști din diferite țări, pentru a aduce în prim plan diversitatea culturală a Europei prin compoziții și interpretări proprii. Prin concertul susținut în cunoscutul club berlinez de jazz Kunstfabrik Schlot, pianistul Adi Stoenescu și colegii de ansamblu, Omri Abramov (saxofon), Giacomo Tagliavia (contrabas) și Bastian Menz (percuție) au pus accente de muzică românească în programul festivalului.

În seara zilei de 10 octombrie, la sediul Ambasadei României la Berlin au răsunat piese românești celebre precum "Mi-am pus busuioc în păr", "Așa începe dragostea" sau "Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara", într-un mini turneu european (28 septembrie la Paris, 10 octombrie la Berlin) promovat de Departamentul Pentru Românii de Pretutindeni și desfășurat cu sprijinul Institutului Cultural Român. Miruna Ionescu și Valentin Albeșteanu, acompaniați de Taraful de Oraș, au recompus o frumoasă Poveste din Bucureștiul de odinioară, recreând totodată atmosfera din "Micul Paris" în perioada interbelică.

În sala de concerte a Universității de Artă /Universität der Künste Berlin s-a prezentat duminică, 12 octombrie, un program muzical frumos și cald ca o zi de vară, în ciuda serii friguroase și ploiase de afară. Orchestra Medicilor Dr. Ermil Nichifor, condusă de Maestrul Iosef Ion Prunner la pupitrul dirijoral și de prof. dr. Mircea Nicolae Penescu în calitate de concertmaistru, alături de studenți de la Universitatea berlineză și de artiștii invitați, Gabriela Popescu (mezzosoprană), Maria Bîldea (harpă) și Zacharias Tarpagkos (flaut), a răsfățat publicul cu lucrări foarte cunoscute și îndrăgite, precum Uvertura Coriolan, de Beethoven, Concertul pentru flaut, harpă și orchestră, de Mozart, dar și piese de Enescu, Bizet, Silvestri, Bartók ș.a. Concertul a fost posibil cu susținerea venită din partea Departamentului Pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Tot un proiect susținut de DRP este și Festivalul Pro Patria, care de 15 ani aduce în atenția publicului străin tineri artiști români talentați. Anul acesta, Festivalul marchează a 15-a ediție printr-un turneu în Europa, la Roma, Paris, Valencia, Vatican, Berlin și Bruxelles, desfășurat sub înalt patronajul Ambasadei României în Italia. La Berlin, în data de 18 octombrie, Cătălin Șerban (pian) și Constantin Siepermann (violoncel), doi artiști români stabiliți în capitala Germaniei, despre care am mai scris și cu alte ocazii, s-au reunit pentru un Dialog între pian și violoncel, cu un program care a inclus Sonata Nr. 1 pentru violoncel și pian de Felix Mendelssohn-Bartholdy și Sonata pentru pian și violoncel Nr. 1 de Johannes Brahms, alături de lucrări de Robert Schumann și Constantin Dimitrescu, aducând în prim-plan "duetul dintre emoție și virtuozitate" într-un spațiu foarte cald și primitor, expoziția de la Mendelssohn-Remise, una din casele familiei Mendelssohn la Berlin înainte de cel de-al doilea război mondial.

Marți, 21 octombrie, la Ambasada României din Berlin ne-a încântat Glasul emoției. În cadrul unui nou proiect DRP, cuprinzând cinci recitaluri extraordinare în cinci capitale europene, – Londra, Roma, Paris, Berlin, Viena –, soprana Iulia Isaev, profesor de canto la Universitatea Națională de Muzică din București, și pianistul Cristian Niculescu, directorul Institutului Cultural "Titu Maiorescu" din Berlin, au susținut un recital cu lucrări de Puccini, Bellini, Enescu, Bretan, Alessandrescu ș.a., punând în valoare emoția și sensibilitatea aparte transmise prin interpretarea caldă a unei voci cu mare experiență scenică la nivel internațional, și au fost răsplătiți cu ropote de aplauze.

Tot în 21 octombrie, dar cu două ore mai târziu (astfel că mulți spectatori de la Ambasadă au avut timp să ajungă și la un al doilea spectacol în aceeași seară), a avut loc un excepțional concert aniversar în cadrul Festivalului SoNoRO. Sonor în România, sonor în întreaga lume, dezvoltându-se încă din primii ani într-unul din cele mai de succes festivaluri de muzică de cameră din lume, cu multe elemente conexe – printre care un program de burse pentru tineri talentați, masterclass-uri, concerte tematice desfășurate pe întreg parcursul anului și multe altele – , Festivalul de muzică de cameră "SoNoRo" serbează anul acesta a 20-a ediție printr-un turneu internațional, care a ajuns și la Filarmonica din Berlin. Un spectacol de-a dreptul fascinant, combinând lucrări de Enescu, Fauré, Bartók și Dohnányi într-o dublă aniversare, Double Anniversary: Festivalul SoNoRo (20 de ani) și Festivalul Academy Budapest (10 ani), inițiat de violonistul Barnabas Kelemen la Budapesta după modelul SoNoRo, născut în noiembrie 2006 la București. Toți artiștii serii (Diana Ketler/pian, Barnabas Kelemen, Katalin Kokas, Alexander Sitkovetski/ vioară, Răzvan Popovici/violă, Thorsten Johanns/clarinet, Justus Grimm/violoncel) au convins prin virtuozitate, lăsând publicul berlinez cu inima plină de bucuria muzicii de cea mai bună calitate. Fără doar și poate, momentul-cheie al serii a fost interpretarea Rapsodiei Române Nr. 1 într-un aranjament inedit pentru cvartet cu pian, care a umplut sala de trilurile Ciocârliei și inimile românilor prezenți de dorul de acasă. Este de neratat aniversarea Festivalului SoNoRo în România, în perioada 31 octombrie - 16 noiembrie 2025, cu numeroase concerte la București și Cluj-Napoca! După ce în anul 2005 am făcut cu Răzvan Popovici, "părintele" SoNoRo, primul interviu realizat vreodată despre Festival – aflat la momentul respectiv încă în stadiu de proiect – am vorbit acum cu Maestrul despre ultimii dar și despre următorii 20 de ani de Festival. Alături de pianista Diana Ketler (director artistic), Răzvan Popopici (director executiv) a reușit să creeze, din 2006 încoace, un adevărat brand muzical și (inter)cultural, iar acest moment aniversar SoNoRo merită serbat și apreciat cm se cuvine. Detalii, într-un material separat.

Magia muzicii cu artiști români continuă la Berlin și în luna noiembrie. În data de 6 noiembrie, Filarmonica din Târgu Mureș concertează, sub bagheta lui Pablo Boggiano în sala mare a Filarmonicii din Berlin cu un program intercultural, am putea spune, cuprinzând lucrări de Enescu, Wagner, Piazzola și Bartók, iar în serile de 27 și 30 noiembrie au loc ultimele două concerte din cadrul Festivalului de muzică de cameră Spielende Insel (directori artistici: Cătălin Șerban și Andrei Ioniță), care s-a desfășurat anul acesta sub motto-ul Liberating Echos în locații mai puțin convenționale din capitala Germaniei, precum Kühlhaus Berlin, Matthäus Kirche sau Villa Elisabeth. Detalii și bilete aici: https://spielendeinsel.de/liberating-echoes-berlin.html

Dr. phil. Cătălina Ene Onea

https://revistaconstiinta.ro/cooltura/octombrie-muzical-romanesc-la-berlin/

Address

Ploiesti

Website

https://revistaconstiinta.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Revista Constiinta posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Revista Constiinta

19/12/2025

24/11/2025

30/10/2025

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category