Revista Constiinta

Revista Constiinta Publicație lunară creștin-ortodoxă de informare și opinie

Conceptul Conştiinţa a rupt tiparele, abordând subiecte şi domenii uşor dezarmante pentru cei care reduc actul de credinţă la o simplă dispoziţie interioară, fără nicio legătură cu ceea ce se petrece în jurul lor. Revista Conştiinţa și conferințele ținute sub egida ei probează că literatura, știința, cinematografia, sportul, ba chiar și râsul pot fi asumate de creștinul trăitor. Consideram că deme

rsul nostru va ridica standardele culturale în special în orașul Ploiesti și va constitui o replică la presiunea pe care societatea contemporană o exercită asupra minții și dispoziției fiecăruia dintre noi.

Berlinala 2026Unul din cele mai importante festivaluri de film din lume, Festivalul Internațional de Film de la Berlin, ...
16/04/2026

Berlinala 2026

Unul din cele mai importante festivaluri de film din lume, Festivalul Internațional de Film de la Berlin, a sărbătorit anul acesta a 76-a ediție, desfășurată în perioada 12-22 februarie 2026.

Ca întotdeauna, în luna februarie, la Berlin s-au strâns staruri internaționale de cel mai înalt calibru, și i-am putea menționa aici pe Juliette Binoche, Ethan Hawke, Isabelle Huppert, Amanda Seyfried, Dua Lipa ș.a., care au participat la ediția actuală cu câte un proiect, sau ca invitați speciali.
De asemenea, au fost prezentate multe filme noi, cele mai multe în premieră mondială sau internațională, pe care, cu siguranță, le vom vedea făcând „înconjurul lumii“ în următoarele luni, și este foarte posibil că vom auzi de unele din ele chiar și la următoarele nominalizări pentru premiile Oscar.

Ursul de Aur, cel mai râvnit trofeu de la Berlin, a mers anul acesta la echipa filmului Gelbe Briefe / Yellow Letters, o coproducție Germania/ Franța/ Turcia, în regia lui İlker Çatak, film pe care „vocea filmului românesc”, Irina-Margareta Nistor, aflată la a 18-a participare personală în Festival, l-a văzut încă de la început ca fiind favorit.

Actrița germană Sandra Hüller și-a adjudecat al doilea Urs de Argint din carieră pentru cea mai bună interpretare, de data aceasta pentru rolul său din filmul Rose (Austria/ Germania, 2026), scris și regizat de Markus Schleinzer.

Ca în fiecare an, cinematografia românească a fost și ea prezentă la Berlin, cu sprijinul Institutului Cultural Român „Titu Maiorescu”. Am aflat de la directorul ICR Berlin, pianistul Cristian Niculescu, faptul că venirea la Berlin a echipelor filmelor selectate în festival a reprezentat o prioritate pe agenda institutului, foarte încărcată de diverse evenimente și proiecte la ora actuală. Iar bucuria a fost și mai mare când, la finalul festivalului, a venit și recunoașterea oficială a meritelor acestor echipe:
Paul Negoescu și al său film Atlasul Universului (coproducție România-Bulgaria) din secțiunea Generation KPlus, o secțiune dedicată filmelor pentru și despre copii, a obținut o Mențiune Specială din partea juriului, fiind primul film românesc pentru copii care participă și este premiat la această secțiune a Berlinalei. Juriul a apreciat relația copil/natură/animal și călătoria cu rol inițiatic a personajului principal, interpretat admirabil de tânărul Matei Donci, în rolul lui de debut, la doar 11 ani.

Filmul lui Tudor Cristian Jurgiu, De capul nostru, coproducție România-Italia (Libra Films și Indyca), cu actorii Denisa Vraja și Vlad Furtună în rolurile principale, prezentat în secțiunea Forum - un film care atrage atenția asupra situației adolescenților lăsați singuri de părinții plecați la muncă în străinătate, subliniind în primul rând nevoia de afecțiune și apropiere fizică-, a obținut premiul CICAE - Art Cinema Award, distincție acordată de Confederația Internațională a Cinematografelor de Artă.
De asemenea, cineaști români au constribuit și la scurtmetrajul câștigător al acestei ediții de Berlinală: Someday a Child al regizoarei Marie-Rose Osta a fost coprodus de Ana-Maria Pîrvan și montat de Alex Pintică.
Și tot în secțiunea de Scurtmetraje / Berlinale Shorts, a revenit în festival și regizorul Radu Jude, de data aceasta cu un proiect de film documentar, realizat în colaborare cu istoricul Adrian Cioflâncă. Proiectul, montat de Cătălin Cristuțiu, readuce la viață fotografii originale ale fotografului american Edward Serotta, realizate în România anilor '80, și puse în oglindă cu dosarul său de la Securitate, acum accesibil în arhivele naționale, de unde și titlul filmului, Plan contraplan.

La Institutul Cultural Român „Titu Maiorescu“ din Berlin am avut chiar bucuria să întâlnim membri din echipele filmelor românești de la Berlinale 2026. La frumoasa Galerie din Reinhardtstr. 14 a avut loc în data de 17 februarie o întâlnire cu cineaști români participanți în diversele secțiuni din festival (secțiuni paralele cu Wettbewerb/ Competiția oficială) sau la European Film Market. Printre aceștia s-a numărat și regizorul Ioan Serge Celibidachi, fiul celebrului dirijor Sergiu Celibidache, muzician foarte iubit și apreciat în Germania. Și am aflat cu această ocazie că filmul "Cravata Galbenă", despre viața Maestrului Celibidache - un film la care a contribuit și Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești - ajunge în curând și în Germania.

De asemenea, evenimentul de la ICR Berlin, deschis de E.S. Doamna Adriana Stănescu, Ambasadorul României în Germania, a fost însoțit un performance al Ștefaniei Becheanu, artist in residence, cea care a deschis formatul de Play Lab, unde timp de două săptămâni au fost prezentați mai mulți artiști contemporani români, printre care și Adriana Chiruță, pe care am regăsit-o după mai mulți ani în Berlin, reîntâlnindu-ne la expoziția Elefantul Roz a Biancăi Popp, designer vestimentar și autor, artist in residence la Galeria Fantom din Berlin Charlottenburg chiar în perioada Berlinalei. Bianca a expus acolo diferite costume create de ea, și gândite pentru posibile personaje neurodivergente, imaginate ca pentru o piesă de teatru, care a și fost „pusă în scenă“ chiar în Galeria de la Berlin, într-un performance ad-hoc.
M-am bucurat să îi reîntâlnesc cu această ocazie și pe Irina Enea și pe Răzvan Marinescu, din echipa de producție a filmului lui Paul Negoescu, pe care îi cunoșteam de la Festivalul de film de la Cottbus 2024 prin proiectul Anul nou care n-a fost al regizorului Bogdan Mureșeanu, unul din cele mai de succes filme românești din ultimii ani, care a obținut cam toate distincțiile importante la Premiile Gopo de anul trecut.

Pentru mine personal, aceasta a fost a zecea ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin la care am participat cu acreditare de presă, și o reală bucurie de a putea fi din nou prezentă în sala de presă, să interacționez cu colegi jurnaliști din întreaga lume și cu starurile internaționale de film venite special la Berlin, respectiv să pun întrebări la conferințele de presă. Am intrat astfel „în legătură directă“, prin microfonul oficial al Berlinalei, cu Ethan Hawks, sau cu echipa filmului Queen at Sea, de exemplu, cu Juliette Binoche și regizorul Lance Hammer, și cu mulți alții.

Filmul lui Hammer a obținut chiar două premii importante: Premiul juriului - Ursul de Argint (pentru regie), și premiul pentru interpretare secundară, oferit acum în premieră pentru doi actori, respectiv celebrilor actori britanici Anna Calder-Marshall und Tom Courtenay, care au jucat împreună toată viața, prima lor interacțiune pe scenă fiind acum 50 de ani într-o punere în scenă a piesei de teatru Hamlet.

De asemenea, Berlinala cu numărul 76 a fost pentru mine o ediție a revederilor și a reîntâlnirilor, în care am regăsit cu plăcere prieteni și colegi pe care îi știam de la alte ediții de Berlinală, printre care și echipa care se ocupă cu succes, de ani de zile, de standul românesc de la EFM, și anume Sebastian Voinea și Bogdan Movileanu, sau oameni pe care i-am cunoscut în toamna trecută la Festivalul de film de la San Sebastian, și pe care am avut ocazia să îi salut și aici, mai ales în contextul evenimentelor de film spaniol.
Și, firește, a fost reîntâlnirea de suflet cu Irina-Margareta Nistor, cea care m-a numit în corespondența sa zilnică de la festival „călăuza“ personală la Berlin pe durata festivalului, și alături de care m-am bucurat anul acesta de multe momente frumoase, nu numai în cadrul evenimentelor cinematografice, ci și în afara sălilor de cinema, ca de exemplu un zbor cu balonul Welt, la 150 metri înălțime de la sol, cu o priveliște magnifică asupra Berlinului, sau sărbătorirea Anului nou chinezesc, anul Calului de foc, cu răvașe, pentru a ne descoperi "noul" noroc, după zicala germană „neues Jahr, neues Glück“ (trad. an nou, noroc nou).

Un highlight personal l-a reprezentat filmul mut Geheimnisse einer Seele/ Secrets of a Soul (1926, r. G. W. Pabst), primul film din istorie care a abordat vreodată tema psihanalizei.
Pe lângă muzica originală, compusă special pentru relansarea proiectului în formă digitalizată și remasterizată de tânărul compozitor Yongbom Lee, și prezentată live în interpretarea ansamblului cameral Broken Frame Syndicate la Casa Culturilor Lumii în cadrul secțiunii Berlinale Classics, m-a frapat cât de actuală este tema filmului, care ne oferă parcă o oglindă în care să ne privim noi înșine, și ne face să ne gândim, în ce direcție merge evoluția... Suntem, oare, după 100 de ani de la apariția filmului mai inteligenți emoțional, sau măcar mai sensibilizați referitor la acest subiect delicat?

Și nu în ultimul rând: Seara de Gală.
Am primit invitație oficială pe Covorul Roșu și la ceremonia de decernare a premiilor, a celebrilor Urși de Aur și de Argint, și, de asemenea, invitație la petrecerea de după eveniment, unde am avut ocazia să dansez chiar alături de președintele juriului internațional de la această ediție, regizorul Wim Wenders, sau să vorbesc direct cu mulți actori și oameni de film pe care îi văzusem mai devreme pe scenă sau la diverse premiere din cadrul ediției aniversare. Un moment deosebit!
Trebuie menționat însă și faptul că și de data aceasta ceremonia de închidere, ca și întreaga ediție s-au desfășurat într-un moment politic-social delicat, și au avut parte de multiple controverse politice, care au continuat chiar și după închiderea festivalului, directoarea Tricia Tuttle fiind chiar audiată de Ministrul culturii, pentru a analiza mai îndeaproape situația.
Tuttle rămâne însă directoarea festivalului și pentru următoarea ediție, întreaga echipă a Berlinalei susținând-o public, chiar și printr-o scrisoare deschisă, semnată ulterior de mulți oameni de film din întreaga lume, printre care și actrița Tilda Swinton, câștigătoarea Ursului de Aur onorific pentru întreaga carieră la ediția din anul trecut.

Și vorbind de Ursul de Aur onorific, acesta a mers în 2026 la actrița maleaziană Michelle Yeoh, cunoscută, printre altele, din filmul sud-corean „Parasite“ (2019) al regizorului B**g Joon-ho, premiat cu Oscar în anul 2020.

Lista completa a câștigătorilor se poate accesa aici: https://www.berlinale.de/de/festival/preise-und-jurys/alle-preise-und-jurys.html

Așteptăm cu bucurie ediția a 77-a a Berlinalei, iar până atunci vă ținem la curent cu alte evenimente culturale importante la Berlin.

Dr. phil. Catalina Ene Onea

https://revistaconstiinta.ro/cooltura/berlinala-2026/

Anul Brâncuși la BerlinBerlinul a devenit de curând „Capitala Brâncuși”.În anul în care serbăm 150 de ani de la nașterea...
30/03/2026

Anul Brâncuși la Berlin

Berlinul a devenit de curând „Capitala Brâncuși”.
În anul în care serbăm 150 de ani de la nașterea marelui artist român Constantin Brâncuși, la Neue Nationalgalerie Berlin are loc o expozție de excepție, intitulată simplu, Brâncuși: https://www.smb.museum/ausstellungen/detail/brancusi/
Și dacă aveți cm să ajungeți la Berlin până în data de 9 august, veți vedea că nu e este vorba doar de o expoziție – este o experiență, o adevărată călătorie a sinelui, în care spiritul lui Brâncuși se simte prezent în fiecare moleculă de aer ce înconjoară lucrările sale.
Eu am avut bucuria să merg la expoziție cu un grup de studenți internaționali, pe care i-am însoțit la Galerie în cadrul unui workshop de interculturalitate, mulți dintre ei neștiind până atunci cine este Brâncuși. Și ce încântare să văd cm celor mai mulți li se măresc ochii și le crește entuziasmul cu fiecare piesă expusă; și ce grozav ca mai apoi să purtăm discuții cu profunzime despre artă, sensul creației, despre viața lui Brâncuși sau despre România!
Inaugurată în data de 19 martie, în colaborare cu Centre Pompidou Paris, expoziția reunește cele mai importante opere ale sculptorului român: peste 150 de sculpturi, fotografii, desene, filme sau materiale de arhivă ale Centrului Pompidou, extrem de rare, unele dintre ele expuse pentru prima oară în afara Franței. Pe lângă opere de artă extrem de cunoscute, precum „Domnișoara Pogany”, „Măiastră”, „Sărutul”, „Pasărea în văzduh” ș.a., conceptul expoziției este completat de o reconstrucție parțială a atelierului sculptorului la Paris, incluzând imagini video inedite, în care îl putem vedea pe Brâncuși în timp ce lucra. Expoziția se află sub înaltul patronaj al președinților Germaniei, Franței și României, Frank-Walter Steinmeier, Emmanuel Macron și Nicușor Dan.
În 25 martie 2026, evenimentul aniversar „Brâncuși – Tăcerea formei”, organizat la Ambasada României din Berlin, sub coordonarea Institutului Cultural Român „Titu Maiorescu”, a fost deschis prin alocuțiunile Ambasadorului României, E.S. Dna. Adriana Stănescu, Atașatului Cultural al Ambasadei Franței, Thomas Michelon, Directorului ICR Berlin, Cristian Niculescu, și curatoarei Dr. Maike Steinkamp, care au salutat Expoziția Brâncuși de la Neue Nationalgalerie ca pe un adevărat „moment istoric“.
Evenimentul a adus în prim-plan cercetările de peste 30 de ani ale istorcului de artă Dr. Doina Lemny, brâncușiolog de excepție, care a purtat audiența „Pe urmele lui Brâncuși”, și a captivat cu o prelegere plină de imagini și informații noi, urmată de prezentarea filmului realizat în anul 2012, „Ansamblul monumental de la Târgu Jiu”.
Seara s-a încheiat pe acordurile de pian ale Marei Dobrescu, pianistă româno-franceză, care a creat special pentru acest moment un program muzical original, reunind piese de Enescu, Bartók, Satie, Lippatti ș.a. „Când forma devine liniște și liniștea devine sunet” – așa a denumit pianista recitatul său extrem de sensibil și într-o interpretare cu maximă emoție, inspirat chiar din operele lui Brâncuși.
Cu adevărat memorabilă această Expoziție Brâncuși la Berlin, alături de toate evenimentele deosebite pe care le atrage cu sine! Unul din acele momente în care parcă timpul stă pe loc, și noi ne cufundăm în lumina catharsisului...

ICOANĂ*

Într-un univers brâncușian
toți suntem pe rând
fiecare dintre sculpturi:
câte un zbor întrupat,
câte o idee încremenită în piatră,
în esența unui Ou de Măiastră...
Dar mai ales, noi doi, dragul meu,
suntem Poarta Sărutului,
prin care Lumina
trece în fiecare zi.
Trece să se odihnească
o clipă la Masa Tăcerii,
la Cina cea de Taină,
după care se răstignește
pe crucea infinită a lumii.

Până la ... Judecata de Apoi.

*Poem inclus în cartea Poeme în oglindă/ Reflected Poems/ Gedichte im Spiegel,
Editura Alt Vision, Ploieşti, 2001 (Prefață de Tudor Opriș)
și reluat în volumul aniversar
L.U.N.A - La Umbra Noilor Amintiri, editura Eikon, 2025
https://www.librariaeikon.ro/poezie/2109-luna.html
lansat în decembrie 2025 la Târgul de carte Gaudeamus, în prezența Anei Blandiana: https://www.youtube.com/watch?v=P6ktFcAU_ag&t=8s
25 de ani de la debutul editorial, cu volumul „Jocul Silabelor/ Game of Syllables/ Das Spiel der Silben", Editura ASTRA, Brașov, 2000 (Prefață de Ana Blandiana)

https://revistaconstiinta.ro/cooltura/anul-brancu-i-la-berlin/

Dr. Catalina Ene Onea

European Film Awards 2026Oscarurile Europene la Casa Culturilor Lumii în BerlinÎn o seară geroasă de ianuarie 2026, la f...
26/02/2026

European Film Awards 2026
Oscarurile Europene la Casa Culturilor Lumii în Berlin

În o seară geroasă de ianuarie 2026, la frumoasa Haus der Kulturen der Welt (Casa Culturilor Lumii) din Belin, a avut loc cea de-a 38-a ediție a Galei European Film Awards.
Supranumitănumită și „Oscarurile Europene“, Ceremonia de premiere a celor mai bune filme din Europa din ultimul an s-a bucurat de un covor roșu plin de glamour și de eleganță, în prezența selectă a multor staruri deja recunoscute la nivel internațional, precum cm Juliette Binoche (care este în prezent președinta European Film Academy), renumitul actor Stellan Skarsgård, acum prezent în filmul Sentimental Value, mulți actori germani cunoscuți, ca Vicky Krieps, Leonie Benesch ș.a.
Am întâlnit și reprezentanți din România, membri ai European Film Academy, care votează pe parcursul anului pentru filmele ce urmează a fi premiate în seara de Gală, printre care producătoarea Ada Solomon sau actrița Andrea Tivadar. Pe Andrea am avut ocazia să o cunosc în contextul unei ținute spectaculoase, semnate de designerul român Murmur, cu care românca stabilită de mai mulți ani la Barcelona a făcut senzație pe covorul roșu de la Berlin.
Premiul pentru întreaga carieră i-a revenit actriței norvegiene Liv Ullmann, în timp ce Oscarul European pentru cel mai bun film a mers la producătorii Sentimental Value (Affeksjonsverdi), o coproducție Norvegia, Danemarca, Suedia, Germania și Franța, în regia lui Joachim Trier, cu Renate Reinsve (Oscar European pentru cea mai bună actriță), Stellan Skarsgård (Oscar European pentru cel mai bun actor), Inga Ibsdotter Lilleaas și Elle Fanning în rolurile principale.

Anul acesta au fost oferite în premieră și distincții pentru noi categorii, ca de exemplu premiul pentru machiaj și coafură, care a mers la echipa de Hair and Make-up a filmului Bugonia, cu Emma Stone în rolul principal. Și de asemenea, tot pentru prima dată, ceremonia, transmisă în direct și la TVR în seara zilei de 17 ianuarie, și comentată în direct, din studio, de Irina-Margareta Nistor, a început mai devreme decât în ceilalți ani, și a avut parte de o pauză de 30 de minute între cele două părți, un moment de respiro foarte bine primit de toți cei care au luat parte la eveniment.
La finalul Galei de decernare a premiilor a avut loc o scurtă conferință de presă, un așa-numit Q&A, organizat în micul cinematograf situat incinta impozantei locații alese în acest an, unde reprezentanții presei au avut ocazia să pună întrebări „la cald“ proaspeților premia(n)ți. M-am bucurat să pot intra și eu în dialog direct cu echipa filmului Sentimental Value, fără doar și poate Marele Câștigător al serii, care și-a adjudecat premiile pentru cel mai bun film european, cel mai bun scenariu, cel mai bună regie, cel mai bun actor și cel mai bună actriță, urmat, cu 4 premii, de filmul Sirat (coproducție Franța/Spania, în regia lui Oliver Laxe). Pe parcursul serii a fost un fel de „bătălie” frumoasă între cele două filme, nominalizate la foarte multe categorii, în care și în camera de presă multă lume se bucura la auzirea acestor titluri, două filme extrem de apreciate în 2025.

Și având în vedere multiplele nominalizări la Oscar pe care le-a primit de curând filmul Sentimental Value, este de așteptat ca această peliculă să fie premiată chiar și la Hollywood. Și poate, cine știe, pe 15 martie 2026 să asistăm chiar la un moment istoric: primul actor scandinav care să câștige acest premiu...
A fost o seară plină de impresii frumoase, de bucuria întâlnirii cu arta cinematografică în lumina reflectoarelor de gală, și, de asemenea, o seară încununată de un eveniment de clasă, un eveniment stilat, care s-a încheiat cu o petrecere pe ringul de dans, la care toți invitații au avut ocazia să se relaxeze după o gală de aproape 4 ore, cu momente din cele mai diverse și plină de recomandări cinematografice foarte bune pentru cei care încă nu au apucat să vadă toate filmele nominalizate și premiate. Lista completa a nominalizaților și a câștigătorilor se poate accesa la lingul următor: https://www.europeanfilmacademy.org/press/winners-european-film-awards-2026/
Din doi în doi ani, ceremonia Oscarurilor Europene se ține la Berlin, iar pentru anul următor se alege o capitală sau un oraș important din Europa. De exemplu, în 2024 ceremonia a avut loc la Sevilla, în Spania, iar în 2027 se va organiza la Atena, în Grecia.

Mulțumiri agenției de presă SteinbrennerMüller Kommunikation pentru acreditarea de presă acordată în ultimul moment și pentru șansa de a fi martoră la un eveniment cinematografic extrem de important în capitala Germaniei, chiar înaintea Festivalului Internațional de Film de la Berlin (12-22 februarie), despre care voi relata pe larg în materialul următor.

Dr. phil. Cătălina Ene Onea

https://revistaconstiinta.ro/cooltura/european-film-awards-2026-oscarurile-europene-la-casa-culturilor-lumii-in-berlin/

L.U.N.A la Madrid Cartea L.U.N.A – La Umbra Noilor Amintiri a apărut în decembrie 2025 la Editura Eikon, pentru a marca ...
09/02/2026

L.U.N.A la Madrid

Cartea L.U.N.A – La Umbra Noilor Amintiri a apărut în decembrie 2025 la Editura Eikon, pentru a marca pentru a marca 25 de ani de la debutul editorial al Cătălinei Ene Onea, cu volumul „Jocul Silabelor/ Game of Syllables/ Das Spiel der Silben“ Editura ASTRA, Brașov, 2000, cu o prefață de Ana Blandiana. Este vorba despre un proiect aniversar, care curpinde texte în limbile română, engleză, germană și spaniolă din anul 2000 și până în prezent, pe fundal de muzică și grafică animată, realizate de pianistul Cristian Duca și respectiv de artista Bianca Preda.
Recitalul de poezie/eseu și muzică pe fundal de proiecții grafice L.U.N.A a avut premiera în data de 16 martie 2025, la Vila Luminița/ Roots Hub Sinaia. Fragmente din recital au fost prezentate și în lansările cărții la București și Câmpina, în decembrie 2025, iar pe data de 31 decembrie a avut loc spectacolul L.U.N.A la Madrid, în Spania.

Aceasta este povestea L.U.N.A la Madrid, din 31 ianuarie 2026:
Asociación Clave 53 și Giusseppe Domínguez organizează periodic cursuri de scriere creativă și ateliere de poezie cu focus pe literatura din diferite țări, și m-au invitat de mai multe ori să vorbim și despre literatura română. Ca și în alți ani, am acceptat cu bucurie invitația la o întâlnire online cu autorii spanioli din grupul de poezie și scriere creativă, din care am făcut și eu parte când locuiam la Madrid în perioada doctoratului. Cum L.U.N.A tocmai apăruse la Editura Eikon și urma să fie lansată oficial la Târgul de carte Gaudeamus, împreună cu nimeni alta decât doamna Ana Blandiana, cea care mi-a scris prefața primei cărți, acum 25 de ani, și cu sprijinul neprețuit al Irinei-Margareta Nistor, a apărut rapid ideea unei prezentări de carte și la Madrid. Idee care s-a dezvoltat ușor-ușor într-un întreg proiect interdisciplinar, în care, până la urmă, am (a)dus în capitala spaniolă nu numai cuvântul scris, cât și muzica, grafica, și întreg spectacolul L.U.N.A. Giusseppe a preluat toate sarcinile administrative și suportul tehnic, pianistul Cristian Duca si cu mine ne-am ocupat să adaptăm puțin scenariul literar-muzical pentru un public spaniol/internațional, Alejandra Dieste a adus pianul, Anna Borca și ICR Madrid ne-au recomandat chiar pe pagina lor oficială, prietena mea cea mai buna din România, Roxana a.k.a Schatz, a zis, „aaa, pai dacă e rost de spectacol la Madrid, vin și eu”, și și-a cumparat special bilet de avion, spațiul minunat de la Café del Monaguillo ne aștepta cu bratele deschise.
Cristi și Roxana au zburat împreună de la Bucuresti, cu singurul zbor care exista direct înainte de eveniment, și care ajungea la Madrid la 1 noaptea... Pentru a nu pierde însă și mai mult timp prețios, am organizat împreună cu Adrian Dumitru „Taxiul L.U.N.A“, care să îi aștepte la aeroport și să îi ducă la cazările rezervate de ei cât mai repede. Ceea ce a însemnat însă de-abia după 3 dimineața, căci avionul a aterizat pe un alt terminal decât cel anunțat, pasagerii au fost ținuți într-o sală din care nu li se mai dădea drumul, fiindcă se pare că nimeni nu știa încotro... iar bagajul cu cărțile L.U.N.A aduse de Cristi special pentru eveniment, și pentru care a fost nevoit să și plătească taxă suplimentară la îmbarcare, pe motiv de dimensiuni necorespunzătoare, se pierduse pe lângă o bandă de bagaje în terminalul celălalt. Noroc cu gazdele noastre amabile, Bea și María, care ne-au așteptat cu brațele deschise la orice oră din zi și din noapte!
La 9 dimineața, după foarte puține ore de somn, toată lumea era în picioare: ziua cea mare venise în sfârșit. La 10:30, întâlnirea cu Cristi la Ursul Madrilen, statuia-simbol al orașului, în singura zi cu soare dintr-un șir aproape interminabil de ploi și furtuni, deloc tipice pentru Madrid. Aaa, și într-o zi în care a fost chiar și lună plină vizibilă pe cer! Fuguța-fuguța, am trecut pe lângă Puerta del Sol și am cântat amândoi „Deschideți poarta Soarelui....“, am trecut spre zona pietonală prin Museo del Jamón, un restaurant tipic spaniol, ornat cu jambon de toate felurile, ca într-un muzeu, unde ne-a salutat o chelneriță din România, am traversat Plaza Mayor și am coborât scările Madridului istoric, chiar în vecinătatea celui mai vechi restaurant din lume, Restaurant Botín Madrid. Am trecut pe lângă sediul Institutului Cultural Român din Madrid, în Piața del Cordon 1, iar în Plaza de la Cruz Verde nr. 3 ne-a primit cu multă căldură cafeneaua literară Café del Monaguillo. Aveam circa o oră la dispoziție să montăm totul așa cm ne doream, să facem probele de sunet, să amplasăm scena și să aranjăm mesele din cafenea cm se încadrau mai bine, să găsim poziția optimă pentru proiecțiile grafice, să ne schimbăm în haine de gală și să așteptăm oaspeții cu zâmbetul pe buze. Pianul și cu microfoanele de voce încă nu ajunseseră, căci să găsești un loc de parcare în Madrid e mai ceva ca o ieșire din labirint, scaunul de bar pe care îl planificaserăm ca recuzită nu mai exista în depozitul cafenelei, iar ideea de a proiecta grafica pe peretele de cărți pentru a da un efect și mai livresc, nu a funcționat...
Între timp, publicul începuse să vină și să se așeze la mese, cu ochii atent ațintiți asupra noastră, așteptând să înceapă cât mai curând evenimentul. Iar noi am început să improvizăm noi soluții: Giusseppe a scos ca un as din mânecă un microfon standard, pentru care avea atât stativ de masă, cât și stativ înalt, care a funcționat impecabil din prima. Cristi a avut ideea să proiectăm imaginile animate ale Biancăi Preda pe tavanul dintre rafturile cu cărți, ceea ce a creat un și mai frumos efect, pentru că animațiile au vegheat de sus asupra noastră, toată sala fiind parcă înconjurată de spiritul L.U.N.A, iar eu... eu am plecat scurt în oraș. Să caut scaun înalt. Pe care l-am și găsit în primele 2 minute și l-am adus în local cu un aer foarte firesc, spre uimirea tuturor celor care credeau că va fi o cauză pierdută și că ar fi mai bine să îmi aleg un alt scaun din cele disponibile în local. Pianul ajuns și el, probele tehnice rezolvate, acordul publicului primit în legătură cu calitatea sunetului, iar localul se umplea de la un minut la altul, multă lume rămânând în picioare, nemaifiind scaune pentru toți doritorii de spectacol (am avut în sală chiar și reprezentați la parada de costume din secolul al XVI-lea!). Doamna prof. Eugenia Popeangă de Universitatea Complutense, coordonatoarea tezei mele de doctorat despre mitul Medeei în contemporaneitate pe durata șederii mele la Madrid ajunsese și dumneaei, alături de soțul său de o vârstă venerabilă, dar foarte dornic de momente artistice. Era momentul să începem.
Tocmai ajunsese si prietena mea, căreia Giusseppe i-a oferit un scaun chiar în primul rând, ultimul scaun rămas disponibil, alături de șoferul de la Taxi L.U.N.A, Adrian, venit acum în timpul său liber, alături de soție, să se bucure împreună de spectacol. Am fugit „în culise“, să mă schimb în rochia pregătită pentru spectacol, când îmi dau seama că am nevoie de ajutor cu rochia, la spate. Îi scriu un mesaj rapid prietenei mele... dar nu era semnal. După vreo două minute de mișcări de contorsionist fără rezultat, aud niște pași apropiindu-se; cineva din public dorea să meargă la toaletă. Mă duc la el și îl rog să-l trimită de urgență la mine pe pianist, persoana respectivă necunoscând-o pe prietena de care eu încercam să dau prin mesaje. Ajunge Cristi puțin dezorientat, neînțelegând exact ce se întâmplă. „Trage aici de rochie și aranjează acolo la umăr, apoi îndreaptă spatele și netezește materialul“, îi spun eu aproape pe nerăsuflate. Iar el se uită în sus și zice: „Îți multumesc, Doamne, că m-ai făcut băiat, să nu am astfel de bătăi de cap!“, dar m-a ajutat imediat. Și uite așa, cu rochia aranjată, zâmbetul larg și cu mare entuziasm, am ieșit amândoi din culise la sala care ne aștepta nerăbdătoare. Și am dat start evenimentului! Ce a ieșit, a fost o imensă bucurie, de a putea împărtăși L.U.N.A cu toți cei veniți, unii chiar necunoscuți total, oameni care într-o sâmbătă însorită au venit să bea o cafea sau un vermut (băutura tipică a localului) și ne-au spus mai apoi că nu au mai vrut să plece, lăsându-se purtați pe aripi de muzică și poezie. Cel mai frumos cadou este să aud că lumea a simțit emoție și inspirație și că a fost totul ca o rupere de ritm...pentru că de fapt, din acest crez s-a născut L.U.N.A, ca un album de viață și creație personală.
După frumoasele ore petrecute la cafeneaua literară, am pelcat în grup restrâns să mâncăm ceva și să facem o plimbare prin Madrid, ajungând chiar să vedem un frumos apus de soare în locul meu preferat, Templo de Debod. A urmat seara incredibilă de flamenco de la Teatro Flamenco Madrid (situat pe Calle del Pez, chiar lângă Calle de la Luna), cu recomandare chiar din partea Vanesei Coloma (marea dansatoare de flamenco pe care am onoarea să o pot numi prietenă, și care a venit special în 31 ianuarie să ne susțină), un loc extraordinar, care ne-a invitat la un spectacol incredibil în seara zilei de 31 ianuarie 2026, pentru care am fost foarte recunoscători. Am încheiat seara alături de Cristi pe ritmuri de salsa, ciocnind în cinstea frumoasei noi amintiri tocmai create împreună și la umbra căreia ne adăpostim acum!
Iar pentru mine în zilele de după eveniment, de un mare impact a fost și descoperirea Muzeului Fericirii din Madrid, unde L.U.N.A și-a găsit un nou cămin. Mi-a făcut o deosebită plăcere discuția avută cu directorul Pablo Claver, psiholog și autor de cărți de fericire, care a făcut invitația la o prezentare de carte și spectacol L.U.N.A chiar și acolo în spațiul Muzeului. Tot momentul a fost ca un vis incredibil, care sperăm să se adeverească în curând, când vă vom invita să celebrăm L.U.N.A și în inima Fericirii, așa cm se cuvine, de altfel! Mergeți neapărat acolo, dacă aveți ocazia, și mai ales dacă doriți să petreceți câteva ore relaxa(n)te, cu activități interactive, gândite special pentru a vă ridica nivelul de endorfine și pentru a lărgi zâmbetul de pe chip. Iar în ultima zi, am avut chiar surpriza extraordinară de a-mi putea vedea reparat telefonul care părea că își dăduse ultima suflare chiar sub apăsarea multelor mesaje cu video-uri si poze de la eveniment. Un mare mulțumesc lui Toto și lui Mateo de la atelierul de reparații Ultra, din Calle del Desengaño 18, care au făcut imposibilul posibil.
Și mulțumiri tuturor celor care au făcut posibil evenimentul L.U.N.A la Madrid, și care au fost alături de noi cu fapta sau cu gândul. Ne vedem pe 14 martie la Brașov, la Astrology Coffee, la învitația Ralucăi Samples, alături de care punem acum la punct ultimele detalii. Vă așteptăm cu drag!

Dr. phil. Catalina Ene Onea
februarie 2026

https://revistaconstiinta.ro/cooltura/l-u-n-a-la-madrid/

Address

Ploiesti

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Revista Constiinta posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share