15/01/2026
„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor?
Brațele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ți mare, mare viitor!”
Sunt zile în care simți, mai limpede decât oricând, cât de mult îți iubești țara, nu declarativ, nu zgomotos, ci profund, cu un sentiment care vine din limbă, din memorie, din tot ceea ce ne-a format ca oameni și ca societate.
România nu este doar suma unor cifre, a unor indicatori economici sau a unor proiecte de infrastructură, oricât de necesare și importante ar fi toate acestea. O țară se construiește, în timp, și din cultura pe care o cultivă, din educația pe care o oferă, din valorile pe care le transmite mai departe și din felul în care își respectă spiritul.
Fără cultură și fără educație, betoanele rămân reci, zidurile nu spun nimic, iar dezvoltarea riscă să fie fragilă și lipsită de sens. În schimb, atunci când investim cu adevărat în oameni, în gândire, în carte, în creație, în identitate, apar, firesc, și cifrele bune, și stabilitatea, și infrastructura solidă. Ordinea aceasta nu este întâmplătoare.
De Ziua Culturii Naționale, cred că e important să ne reamintim că tot ceea ce construim durabil începe din interior: din educație, din cultură, din sufletul unei societăți. Fără ele, rămâne doar o construcție goală. Cu ele, o țară capătă sens.
La mulți ani, culturii române! 🇷🇴
La mulți ani, României care se clădește prin oameni, prin spirit și prin memorie!
