De mamici

14/02/2025

Știți ce cred eu despre dragostea asta? Că e ca o casă 🏠. Proaspăt construită stă mândră în văzul tuturor. Impunătoare, curată, strălucitoare.

Anii trec și dacă nu e întreținută începe să se strice pe ici, pe colo. Un acoperiș, tâmplăria... Praful se pune pe fațadă și ușor, ușor, casa nu mai stă atât de mândră. Nu mai e impunătoare, nici curată, nici strălucitoare. Și dacă atunci când începe să se degradeze nu e reparată, stricăciunile devin și mai mari și mai greu de reparat.

Ce se întâmplă cu o casă lăsată în paragină ani sau care nu e locuită zeci de ani? Ajunge o dărăpănătură. Și ceea ce odată era frumos, impunător, curat și strălucitor devine o umbră sau poate chiar o urmă a ceea ce a fost odată. Ei, cam așa cred eu că e și cu dragostea asta.

Fie o întreținem și muncim la ea, fie ne uităm în spate peste ani și ne întrebăm unde-a dispărut.

O privire astăzi.
Un reproș mai puțin.
O apreciere a unui lucru bun.
Ajutor. Oricât de mic, oricât de puțin.
Lucru în echipă.
Comunicare.
Mici surprize din când în când (și nu doar de sărbători sau zile de naștere).
Poate și câteva clipe împreună după ce adorm copiii sau un mers la supermarket dacă altceva nu se poate.
O vacanță în doi poate fi pentru mulți un vis. Noi, în 7 ani, nu am reușit s-o avem.

Dar mergem la magazin împreună. Ne mai uităm la câte un film, când apucăm. Și râdem. Râdem mult împreună și vorbim. Vorbim mult. Despre orice tâmpenie. Asta ne ține casa în picioare.

Și nu, nu e perfect. Nicio casă nu e perfectă, cm nicio iubire nu e. Dar știm că trebuie să muncim și să o întreținem. Să facem curat în casa noastră și să o îngrijim dacă vrem să rămână impunătoare, curată și strălucitoare ❤️.

Tu ce crezi despre dragostea asta?

P.S. Las și o poză cu noi aici. E din vară. Făcută de Clara. Când să apărem și noi în fotografii dacă copiii apar în toate? 😏

13/02/2025

Foarte util! Mulțumim, Spitalul Virtual pentru Copii! 🙏

Stiai ca 1 din 100 de persoane au epilepsie? Tu stii ce sa faci intr-o criza de epilepsie? Privește și afla cm poți ajuta!(Film educativ realizat de medicii...

12/02/2025

Dacă ai putea să-ți vezi frumusețea prin ochii copilului tău, te-ai iubi infinit ❤

Mamă nu te naști, ci devii după ce dai naștere. Odată cu aducerea pe lume a ființei celei noi, faci primii pași într-o lume total necunoscută. La început vei simți că bâjbâi printr-o ceață densă. Inima îți bate mai repede de câte ori corpul lovește în plin câte o nouă provocare.

Nopți cu mai mult sau mai puțin somn, alăptare cu răni și lacrimi, pompat cu orele, zeci de biberoane de lapte praf. Colici sau reflux, gingii inflamate, intoleranțe, posibil alergii. Regurgitări albicioase, scaune dubioase, strănuturi încărcate, tuse mâncătoare de liniște… telefoane la medici în miez de noapte, căutări pe internet, disperate…

Sunt primele zile/ săptămâni sau luni de orbecăieli prin ceața maternității. Sunt grijile care, odată cu maternitatea, au devenit parte din noi. Și odată cu omulețul nou care a ieșit din burtică, dar a rămas pe veci lipit de suflet, renunțăm la o parte din femeia de altă dată pentru a fi mame.

Și uneori ne e dor de ea, de femeia liberă din noi care putea să petreacă zeci de minute în cadă sau în fața unei oglinzi. Care își întindea tacticos machiajul pe pleoapele odihnite și crema cu aromă de flori de cireș pe corp. De părul aranjat, fără rădăcini nevopsite, mereu desprins, care se lovea sacadat de umeri în timp ce își purta mersul rapid, dar galeș, într-un pantof cu toc, spre locul de muncă. De cafeaua caldă pe care o savura la birou, în timp ce-și așternea un zâmbet larg la o glumă cu colegii… de timpul în care își putea asculta gândurile și de… liniște.

Și da, uneori ne e dor de ea, de femeia care încă nu era mamă. Și e perfect normal să simțim asta.

Acest dor nu știrbește cu nimic iubirea pe care o purtăm copilului sau copiilor noștri. Să simțim, să iubim și să ne fie dor este perfect normal. Dacă ne lipsește ceva dinaintea vieții de mamă, nu înseamnă că regretăm că avem copii. Nu înseamnă că îi iubim mai puțin sau că am vrea să facem lucrurile diferit dacă am fi din nou în fața deciziei de a aduce pe lume omuleții care ne-au umplut viețile.

Dar cine te oprește să faci toate astea și după ce ai devenit mamă?

Cine? Nimeni.

Doar că ordinea priorităților se schimbă. Câte mame, în zorii zilei, după ce au apucat câteva ore de somn legate, merg în baie să-și facă rutina zilnică exact cm o făceau înainte de a avea copii?

Că ar fi bine să facem asta, bine pentru noi, pentru psihicul nostru… complet adevărat. Dar în viața reală, nu într-o utopie a maternității, lucrurile nu se întâmplă ideal. Te speli pe față în timp ce pantalonii de pijama îți sunt trași cu putere de niște mânuțe micuțe, dar foarte hotărâte. Și asta se întâmplă în cazul în care trasul nu este însoțit și de un semnal sonor foarte pronunțat. În maternitate îi mai spunem și „urlet” 😁.

Schimbi copilul de scutec, de haine. Bei o gură de cafea caldă, dacă ești norocoasă și ai apucat să o faci, în timp ce încropești un mic dejun. Poate că ești încă în pijamale și cu părul prins în veșnicul, unicul și clasicul coc al mamelor.

Poate că cearcănele trădează trezirile dese din noaptea ce-a trecut. Poate că ți-ai dori să bei o cafea întreagă în liniște, dar în timp ce mini-omulețul tău mănâncă, ochii ți se opresc în lumina ochilor lui. Și ca într-o oglindă magică, te vezi prin ochii copilului tău. Pielea e fină, ochii îți sunt minunați. Șuvițele rebele îți încadrează chipul chiar drăguț, iar mirosul de lapte e cel mai fin parfum.

✨ Dacă te-ai putea vedea prin ochii copilului tău, ți-ai da seama cât de minunată ești în fiecare zi, în fiecare oră și în fiecare minut. ✨

✨ Dacă te-ai putea vedea prin ochii copilului tău, ți-ai da seama că pentru el tu ești un întreg univers, cm altul mai frumos nu există. ✨

✨ Dacă te-ai putea vedea prin ochii copilului tău, ți-ai da seama că ești cea mai iubită ființă și că merită să te iubești și să-ți îmbrățișezi frumusețea în fiecare moment. ✨

Chiar dacă uneori trăsăturile îți sunt umbrite de oboseală, chiar dacă părul nu e aranjat perfect, chiar dacă în picioare nu porți tocuri, iar coapsele tale n-au mai fost mângâiate de finețea unui dres.

Poartă-te în pantaloni largi sau colanți, în tricouri lălâi sau mulate, dar nu uita cât de frumoasă ești pe sub toate acestea. Dacă ai o zi proastă când gândurile se pierd prin colțuri întunecate, caută lumina. O s-o găsești în ochii micuțului tău.

Diana De mamici ❤

12/02/2025

🤔 Mă gândeam eu așa cm nemulțumitului chiar i se ia darul. Păi ziceți și voi.

Aveam 20 și ceva de ani:

Mă trezeam în ritmul meu.
Mă spălam doar pe mine.
Mă îmbrăcam doar pe mine.
În drum spre muncă citeam dintr-o carte 😏.
La serviciu îmi beam cafeaua în liniște. Uneori la o vorbă cu colegii.
Mergeam spre casă. Mai citeam o filă.
Dormeam puțin că deh, eram obosită după o zi de muncă.
Nu îmi scotea nimeni de prin sertare.
Nu îmi colora nimeni pereții.
Nu făcea nimeni „prăjituri” cu o pungă de fâină târâtă prin toată casa.
Spălam două vase.
Mă uitam la TV sau un serial.
Mă culcam și dormeam o noapte întreagă.
Auzi, și tot eu aia abosită.

Păi, măi nene, acum, la aproape 35 de ani, sunt mereu în priză, pusă la încărcat și funcționez non-stop, 24 din 24, în weekend-uri și concedii. Muncesc și când nu muncesc.

A fi mamă nu e un job de la care ieși și închizi ușa 😏.

Spuneam că nemulțumitului i se ia darul. Da, poate mi s-a luat darul odihnei și al liniștii, dar am primit în schimb două comori, nu două daruri. Așa că a meritat și merită din plin! ☺️

Și voi erați obosite pe la 20 de ani? 😃

Diana De mamici ❤️

10/02/2025

Multă vreme, după ce-am născut-o pe Clara, m-am tot întrebat:

„Oare când devine mai ușor?”

Mă întrebam pe mine, dar și pe alte mame cu copii mai mari.

Nu știu exact ce răspuns așteptam: „Pe la un an, când începe să meargă.” Pe la doi, când e în plin proces de explorare.”, „Pe la trei când tantrumurile sunt în floare și se trântește cu fundul de pământ în timp ce dă din picioare și țipă?”, „Pe la patru când apar întrebările existențiale, îți testează limitele și învață puterea lui nu vreau.”?

Multă vreme am trăit din așteptat în așteptat.

🤔 „Lasă că acum e mai greu. Cu colicile. Plânge toate noaptea. Dorm cu uscătorul de păr pornit, sub pat. Va fi mai ușor mai încolo.”

🤔 Mai încolo: „Îi ies dinții. îl doare. Încerc toate soluțiile minune. Ghici ce? Până nu-i ies și nu-și fac ei talentul, degeaba. Lasă c-o să fie mai ușor după ce-l înțarc. Nu se va mai trezi noaptea.”

🤔 După ce-l înțarc: „Îmi scoate tot din dulapuri. Lovește copiii. Nu împarte nicio jucărie. Mă mușcă. Vai de mine. Oare toți or fi la fel sau fac ceva greșit? Va fi mai bine pe la doi - trei ani!”

🤔 Pe la doi - trei ani: „Pff. Nici nu pot călca cu el în magazin. Trage tot de pe rafturi. Negocieri peste negocieri. Vrea tot ce e pe raft. Tantrumurile debutează sau se acutizează. Cine mi-o fi schimbat copilul? Al meu era liniștit. Nu făcea așa. Ce s-o fi întâmplat cu el? Lasă că aștept să facă patru ani. Va fi mai bine!”

🤔 La patru ani: Când nu-i convine ceva: „Vreau altă mamă!”, „Pleacă de aici!”, „Nu vreau!”. Și ce să vezi, tantrumurile sunt tot acolo. Mai rare, dar nu au plecat nicăieri. „Las că la cinci ani, clar o să mă înțeleg cu el!”

Care e ideea până la urmă? 🙃

Că mi-am dat seama de niște lucruri după acești aproape 7 ani de când sunt mamă de doi.

1. ✨Niciodată nu devine mai ușor!✨ Fie că are câteva luni, un an, doi, zece sau 20, greul doar se schimbă, dar nu dispare. Se schimbă provocările, grijile, metodele de abordare. Copilul tot copilul tău va rămâne toată viața și îți vei face griji pentru el și când va fi la casa lui. Să spună doamnele care sunt acolo deja. Că am văzut că avem și multe bunicuțe pe aici. Așa e?

2. Și ce e cel mai important: ‼️NU MAI AȘTEPTA SĂ TREACĂ TIMPUL!‼️ Nu mai trăi de la o etapă la alta. Nu mai aștepta să treacă de perioada cu colicile, de ieșitul dinților. Nu mai aștepta să înceapă să meargă/ să vorbească. Nu mai aștepta să-l înțarci! Nu mai aștepta să treacă primul an de grădiniță ca să nu se mai îmbolnăvească atât de des! Știi de ce? Pentru că aștepți, de fapt, să-ți treacă viața! E greu, dar încearcă să accepți cumva greul și să-l faci să pară mai ușor.

Știți acrobații care calcă pe cioburi? Ei, fiți, metaforic vorbind, unul dintre ei.

Puteți alege să călcați și să vă tăiați. Să transformați totul într-o tragedie sau puteți alege să învățați cm să călcați pe ciorburi astfel încât să faceți din asta un spectacol. Alegeți a doua variantă! Fiți parte din spectacolul vieții voastre și nu lăsați cioburile să vă taie! Greu ne va fi o viață. Haideți să găsim ce e bun și frumos din greu.

Aaaa, și nu mai așteptați să treacă, căci trece viața pe lângă și ne salută din mers! 😏

Diana De mamici ❤

09/02/2025

Abia după ce-am devenit mamă am început să simt frica de boală și de moarte.

Din clipa în care corpul tău dă viață pentru prima dată, lucrurile se schimbă radical. Femeia care exista înainte de maternitate nu se aseamănă deloc cu cea care a devenit mamă.

Toate prioritățile, bucuriile, grijile și fricile se schimbă. S-ar zice că în primele secunde după naștere se întâmplă cea mai pură și durabilă magie. Când simți făptura mică, gurița care caută sânul, când vezi ochișorii care abia clipesc, iar mânuțele reușesc să se încordeze și să te strângă puternic de deget, știi că nimic nu va mai fi la fel.

Conștientizezi în acele momente că o bucățică din tine s-a mutat pentru totdeauna într-o nouă „casă”, în acel trup firav și drăgălaș. Sufletul și inima ta s-au cuibărit în făptura minunată a cărei inimă a bătut în tine 9 luni.

Acea bucățică din tine a reușit să extragă toată esența ta, tot ce era mai bun în tine. Iubirea pentru copilul tău a devenit cel mai puternic sentiment pe care l-ai simțit vreodată. Dar vai, o dragoste atât de mare te face să cunoști și cele mai adânci frici.

Nicicând nu mi-a fost mai teamă de boală ca acum, când sunt mamă. Un strănut, o înfierbântare a frunții, un plâns neconsolat, o pată roșie, o bubiță sau mai multe, toate par mult mai grave în capul meu.

Poate că uneori nu exteriorizezi îngrijorarea, dar în mintea ta „balaurul” a pornit la drum. Calcă în picioare toate datele raționale și se pregătește pentru scenariul cel mai rău.

Începi să cauți repede pe internet simptomele cu care se confruntă copilul: febră, pete roșii, apatie… și în loc să te liniștești, te aprinzi și mai rău. Cele mai crunte boli, descrise chiar în primele rezultate. Știi că nu trebuie să te iei după ce scrie pe internet. Știi că doar un doctor îți poate spune care e starea copilului tău, dar nu mai ai răbdare.

Alarma s-a dat deja în creierul de mamă, iar ochii îți umblă mai ceva ca girofarurile… Ajungi într-un final cu copilul la doctor și descoperi că nu a fost nimic important: „o ciupitură, doamnă!”, „Are gingia inflamată”, „O urticarie banală, doamnă”. Mai că îți dau lacrimile de fericire că îngrijorarea ta a fost degeaba.

Oare isteria asta a mamelor e o caracteristică generală? Aș fi în stare să îndur, să lupt, să urlu, să renunț la viața mea într-o secundă, fără să mă gândesc, pentru puiul meu. Dar asta ar face toate mamele, nu?

După ce-am devenit mamă am început să mă tem de boală și nu doar de boala pe care ar putea să o aibă copilul meu, ci și eu. Mi-e frică să nu pățesc ceva. Mi-e frică să nu mă îmbolnăvesc, dar nu pentru mine, ci tot pentru copilul meu. Dacă eu aș păți ceva, cine ar avea grijă de puiul meu?

Cine poate să aibă grijă de propriul copil mai bine decât o mamă?

Cine îl poate strânge la piept cu mai multă dragoste decât o mamă?

Se spune că nimeni nu e de neînlocuit, dar iubirea unei mame este.

Abia după ce-am devenit mamă am început să simt frica de boală și de moarte…

Diana De mamici ❤️

07/02/2025

A fost odată o fetiță care își dorea un cățel. Părinții nu i-au luat, căci stăteau la bloc. O responsabilitate în plus pe care nu și-au asumat-o. Fetița a înțeles atunci. În plus, i se dezvoltase și o frică de câini.

„Sunt răi. Mușcă. Să vezi ce-ți fac dacă rup lanțul și ies din curte” se auzea pe la țară. Fetița crescuse mult la bunici. Atunci câinii erau văzuți mai mult ca animale de pază și mai puțin ca prieteni. Responsabili să dea alarma în caz de vreun musafir nepoftit.

Și fetița a uitat ce și-a dorit când era micuță. Și-a crescut. Și-a devenit mamă. Și fetițele ei iubeau animăluțele. Și au început să își dorească un suflețel blănos pe lângă casă. Soțul la fel. Și fetița căreia îi era frică de câini a acceptat să primească în familie încă un copil, un puiuț de cățel, mai mult de gura și de dragul lor🐶.

Eu sunt fetița și Doamne, ce frică îmi mai era de Leiah! Îmi tremurau picioarele și îmi țineam respirația când se apropia de mine. Era și ea un puiuț. Un copilaș. Eu, care nu am avut niciodată câini, nu știam că la câteva luni, în perioada în care își schimbă dinții, clănțăne și prind cam tot ce apucă. Nu știam multe despre câini, de fapt😏.

Nu știam că trebuie să-i educi. Să-i socializezi. Să le impui limite și să-i faci să respecte reguli. Nu știam că se aseamănă atât de mult cu copiii. Și nu știam cât de mult te pot iubi și cât de mult ajungi să-i iubești ❤️.

Leiah e în familia noastră de 3 ani aproape și datorită ei mi-am vindecat frica de câini. Câinii NU sunt răi. Nu toți câinii mușcă. Poate unii o fac, dar asemenea oamenilor, sunt suflete disperate, alungate. Suflete chinuite, cu traume și un trecut dureros. Doar ei știu ce-au pățit și câte au îndurat.

Leiah este norocoasă. Are o familie care o iubește, o ocrotește și o îngrijește. Noi suntem norocoși că Leiah a venit în viața noastră.

Însă, pentru animăluțele care nu au o familie, norocul vine din bunătatea oamenilor care aleg să nu fie indiferenți 🙏.

Spitalul Social Sache este locul unde animalele fără stăpân primesc îngrijirea și iubirea de care au atâta nevoie. Pentru ca astfel de locuri să existe, e nevoie de sprijin.

‼️ Ce putem face noi? ‼️

Putem participa pe 14 și 15 februarie la 💝🐾 Love Fair - Târg caritabil care va avea loc la Maison 13 din București.

Și da, e locul perfect în care să mergi cu copilul/ copiii. La târg va fi amenajat un colț cu povești 📖. Cei mici vor putea asculta povești emoționante despre animalele salvate de Sache, citite chiar de Alexandra Ungureanu. Fiecare poveste are o lecție despre curaj, speranță și bunătate – valori pe care le celebrăm împreună.

Nu vor lipsi Workshopurile pentru copii 🌈. Activități educative și creative pentru cei mici, unde vor învăța despre empatie, protecția animalelor și cm pot contribui la o lume mai bună.

‼️ Ce se mai întâmplă la Love Fair? Las în comentarii mai multe detalii. ‼️

Și dacă ai acasă un animăluț norocos sau pur și simplu iubești animalele, fii tu norocul pentru alte animăluțe cu care viața nu a fost atât de generoasă. Participă la târg. Contribuția ta contează, căci fiecare expozant va dona minim 15% din vânzările realizate în aceste 2 zile pentru continuarea activității Asociației Sache.

🥳 Dacă vrei să participi la eveniment, Asociatia Sache Vet pune la dispoziție 10 invitații părinților din comunitatea noastră.

Scrie în comentarii o poveste despre un animăluț pe care l-ai dorit, l-ai iubit, l-ai avut, l-ai pierdut sau povestește-ne despre orice experiență dorești.

Adaugă la finalul comentariului „LOVE FAIR” ❤️, dacă dorești să primești o invitație la târg. Primele 10 comentarii la această postare, care au la finalul comentariului trecut „LOVE FAIR”, vor primi o invitație. Dacă vrei doar să ne povestești ceva, fără să participi la târg, nu adăuga nimic la final.

🔹 Știați că…? În familiile cu animale de companie, nivelul de dopamină și serotonină (hormonii fericirii) este semnificativ mai mare, ceea ce contribuie la o copilărie mai fericită și echilibrată? 🧡😊

06/02/2025

Abia d**a ce devii mama realizezi ca nu ai stiut niciodata ce inseamna cu adevarat iubirea.

Poate ca ai auzit de la mama ta sau de la alte mame ca nimic nu se compara cu iubirea de mama. Nu ai cm sa intelegi ce inseamna asta pana in secunda in care dai viata. Tot ce e mai frumos, mai pur si mai puternic in tine, toata inima si fiinta ta se transpun in mogaldeata pe care ai adus-o pe lume.

E ca si cm propria ta inima ti-ar iesi din piept si s-ar imbraca intr-un corpusor perfect. Ai fi in stare sa-ti privesti copilul ore in sir. Ii pupi manutele, ii mangai obrajorul fin, ii asculti inimioara mica, dar puternica.

Devii dependenta intr-o clipita de manuta care se prinde cu forta de degetul tau. Te simti mandra si te intrebi cm a fost posibil sa poti crea faptura asta perfecta.

Nu suporti sa-ti auzi puiul plangand. La cel mai mic scancet fugi spre el si il iei in brate. Il tii strans la piept si simti cm iubirea ta il linisteste. Si uite asa, in bratele tale, copilul uita de durere. Se simte in siguranta. Se simte iubit. Se simte protejat.

Il tii la piept cand se ghemeieste si se strange si se inroseste din cauza colicilor.

Il tii strans in brate cand ii ies primii dintisori si se trezeste plangand in miez de noapte. Dormi cu sanii pe afara si cu gurita lui lipita de pieptul tau cu orele.

Il tii in brate cand viseaza urat si se trezeste speriat. Iti infasori bratele in jurul corpusorului micut. Ii simti caldura si mirosul de bebelus. Ii auzi respiratia si simti cm apropierea ta il calmeaza si il linisteste.

E greu, dar e unic, mamico!

Peste ani te vei uita inapoi. Te vei intoarce in pat, insa nu vei mai da cu ochii de chipul adormit al puiului tau. Nu vei mai vedea cm zambeste prin somn, cm suspina. Nu vei mai primi niciun picior in cap si nicio manuta nu-ti va mai baga degetele in ochi doar, doar te vei trezi. Vei avea parte de somnul neintrerupt la care ravnesti acum, dar iti va fi atat de dor de bebelusia copilasului tau.

Mamico, nu-ti lasa puiul sa planga. Tine-l in brate, alinta-l si iubeste-l! Tine-l de mana cat simti si poarta-l prin viata. Iti va da el drumul cand va fi pregatit.

Un copil iubit nu este un copil prea alintat. Un copil tinut in brate, crescut aproape de sufletul mamei este un copil care stie ca e in siguranta, care stie ca e ocrotit. Un astfel de copil va deveni un adult care stie sa iubeasca.

Mamico, tine-ti copilasul la piept, cand toti iti spun sa nu-l mai alinti atat! Iti va fi atat de dor…

Semnat Diana De mamici ❤️

06/02/2025

Dimineți la fel. Cu sau fără aromă de cafea. Când ești mamă nu mai ai luxul de a te întinde în pat și de a amâna alarma de 15 ori. Te ridici ca un soldat. Te-ai spălat, te-ai echipat și treci la convins micii somnoroși să se trezească.

Poate unii au noroc de copii care sar din pat la primul apel, însă unii copii se transformă în balauri cu 10 capete. Scot flăcări pe nări. Dau din picioare. Se zvârcolesc. Imploră. Te ignoră. Se întorc pe partea cealaltă de 10 ori sau nu te aud, pur și simplu.

Să-ți trezești copiii dimineața e o provocare. E un job în sine. Pentru că ai nevoie de autocontrol. De răbdare. De perseverență. De voință. De persuasiune. Devii inventiv, creativ. Și toate aceste până în ora 07:00.

Până la ora 08:00, noi, mamele, reușim performanța de a trece prin tot acest proces de trezire și pregătire a copiilor, plus ducerea lor unde le e locul la grădiniță/ școală. Și nu văd nicio statuie a vreunei mame pe nicăieri. Voi le vedeți? Că am merita, nu de alta! 😏

05/02/2025

❤ Întâi ți-am auzit glasul. Prima întâlnire, puiul meu! ❤

Întâi ți-am auzit glasul.
Apoi ți-am simțit pielea.
Obrăjorul tău, lângă al meu.
Eram amorțită, între vis și realitate,
Dar ochii mi-au lăcrimat.
Și lacrima ți s-a prelins pe față.
Erai călduță, fină și micuță.
Cu ochișorii închiși. Năsucul borcănat și gurița cât un năsturel.
Întâi ți-am auzit glasul.
Apoi l-am auzit pe-al meu, ca prin vis:
„E bine? E sănătoasă?”
Apoi mi-a spus medicul: „E bine!”
Și alte lacrimi mi s-au prelins pe obraji.
Cu ochii te căutam, deși corpul nu-l simțeam.
Ai ieșit din mine și deja îmi era atât de dor de tine.
Te-au dus apoi să te consulte.
Te-au spălat. Te-au înfășat.
Pe mine m-au dus amorțită... în altă parte.
Și nu ți-am mai auzit glasul.
Eram amorțită, între vis și realitate.
Mi-era atât de somn, dar atât de dor de tine...
Ore. Între vis și realitate. Cu picioarele amorțite. Cu inima plină.
Emoții. Un nou început.
Apoi mi te-au adus.
Te-am cuprins cm am putut. Toate cele mă dureau, dar te-am ținut.
Și te-am privit. Gurița se mișca. Obrazul îți era călduț.
Și-am lăcrimat, căci am văzut cm arată întruchiparea iubirii.
O bucată din inima mea a ieșit din corp.
Acum avea obrăjori călduți și degețele mici.
Avea glas.
Acum inima mea stătea în brațele mele.
Și da, erai tu, copilul meu, inima mea, sufletul meu.
Întâi ți-am auzit glasul,
Apoi ți-am simțit pielea.
Acum îți știu și zâmbetul și sufletul.
Acum te știu toată, deși la început ți-am auzit doar glasul.

Diana Țigănici De mamici

Pentru Clara și Eva, fetițele mele.

04/02/2025

Măi, bănuiesc că chat GPT-ul este femeie 😅. L-am întrebat, din perspectiva soțului: „Ce ar trebui să fac să-mi mențin soția fericită tot timpul?”

Răspunsul e numai bun de împărtășit cu soții, mai ales acum, când se apropie „Ziua Îndrăgostiților”, „Dragobetele” și toate cele. Ia, fiți atente aici:

„Menținerea fericirii soției tale nu este despre a o face fericită „tot timpul” – nimeni nu poate fi fericit 100% din timp. Însă, poți contribui semnificativ la bunăstarea și fericirea ei prin mici gesturi, atenție și implicare constantă. Iată câteva aspecte esențiale:

„1️⃣Comunicare deschisă și sinceră

📍 Ascult-o cu atenție și interes real când îți vorbește.
📍 Încurajeaz-o să-și exprime gândurile și sentimentele fără teama de a fi judecată.
📍 Vorbește despre ceea ce simți și tu, ca să mențineți o conexiune autentică.

2️⃣Respect și apreciere

📍 Spune-i cât de mult o apreciezi, nu doar în momente speciale, ci și în viața de zi cu zi.
📍 Respectă-i dorințele, nevoile și limitele.
📍 Arată-i că vezi și apreciezi eforturile ei, fie că e vorba de muncă, casă sau relația voastră.

3️⃣Gesturi mici care contează

📍 Surprinde-o cu lucruri simple: un mesaj de iubire, un compliment sincer, o îmbrățișare neașteptată.
📍 Gândește-te la ce îi place și fă-i mici surprize (o cafea dimineața, o floare, un moment de relaxare).
📍 Ține cont de pasiunile și interesele ei și susține-o în ceea ce îi place.

4️⃣Petrecerea timpului de calitate împreună

📍 Organizează momente doar pentru voi doi, fie că e vorba de o cină romantică acasă, o plimbare sau o scurtă escapadă.
📍 Fii prezent în momentele petrecute împreună, fără distrageri precum telefonul sau televizorul.

5️⃣Suport emoțional și înțelegere

📍 Fii acolo pentru ea în momentele grele, fără să încerci neapărat să „repari” lucrurile, ci doar să o sprijini.
📍 Învață să recunoști când are nevoie de spațiu și când are nevoie de tine.

6️⃣Respect față de viața intimă

📍 Acordă atenție conexiunii voastre fizice și emoționale.
📍 Fii atent la dorințele și nevoile ei în această privință și comunică deschis despre ce vă face fericiți.

7️⃣Împărțirea responsabilităților

📍 Nu lăsa toate sarcinile pe umerii ei – implică-te activ în treburile casnice și în viața de familie. (la asta aș pune niște semne de exclamare ‼️‼️‼️‼️ de acord? 😜)
📍 Fii un partener echitabil, astfel încât să simtă că sunteți o echipă.

8️⃣Loialitate și încredere

📍 Demonstrează-i că poate avea încredere în tine prin fapte, nu doar prin cuvinte.
📍 Fii transparent în ceea ce faci și arată-i că este importantă pentru tine.

9️⃣Fii tu însuți și încurajeaz-o să fie ea însăși

📍 Oferă-i siguranța că poate fi autentică lângă tine, fără să încerce să fie cineva doar pentru a-ți face pe plac.
📍 Fii sincer în relația voastră, dar cu tact și iubire.

🔟Nu lua dragostea ei de-a gata

Aș adăuga aici și 11: „Ieși din baie înainte să ajungă copiii la majorat! 😅”

Relațiile se mențin prin efort constant. Nu presupune că dacă sunteți împreună de mult timp, iubirea rămâne automat la fel de intensă.

Continuă să cucerești și să întreții dragostea dintre voi.

Dacă îi arăți iubire, respect și apreciere în mod constant, va simți că este într-o relație echilibrată și împlinită. Cheia este consecvența și dorința autentică de a o vedea fericită.”

Deci, e sau nu femeie? 🧐😃

04/02/2025

Tu stai mereu încruntată, așa! mi-a spus o prietenă zilele trecute.

M-am uitat în oglindă. Am un rid între sprâncene cât un șant de colectare a apelor pluviale. Nu se vede clar în poze. Pentru ca facem mai multe și le păstrăm doar pe cele bune, nu? 👀

Hmm, clar. Stau încruntată mereu. Are deptate. Mi-am zis. M-am uitat în telefon. Am dat scroll până mi-a amorțit degetul. Căutam o poză cu mine zâmbind. Pe lângă faptul că nu găseam o poză cu mine, ci numai cu fetele, am găsit una în care mai mult mimam un zâmbet prin vara anului trecut. Și pe aceea mi-o făcusem pentru că mă aranjasem. Țin minte momentul. Că așa mă aranjez și eu, ca o mamă care muncește de acasă. Practic din Crăciun în Paște și la interviurile pe care le mai am fizic.

M-am gândit apoi. De ce ar fi o mamă încruntată? 🤔

1. Pentru că zilele noastre par la fel, dar nu seamănă niciuna cu cealaltă. Azi e un tantrum pentru că am tăiat un șnițel în două. Mâine e o „tragedie” pentru că am spălat o păpușă pe păr cu gel de duș și ea o spălase deja.

2. Pentru că pe lângă muncă petrecem ore frecând, curățând, spălând, ștergând funduri care nu sunt ale noastre.

3. Pentru că avem de pregătit pachețele pentru școală, de verificat ghiozdane, de dus, adus copiii.

4. Pentru că și atunci când pare că ne odihnim mintea noastră lucrează, analizează, planifică.

5. Pentru că a fi mamă e cel mai palpitant carusel în care te dai zi de zi fără centură de siguranță. Și tocmai când crezi că s-a terminat tura, pornește din nou într-o cursă și mai nebună. Și totul e așa, într-un loop. Ca melodiile de pe Winamp. Mai țineți minte? Sau doar eu sunt „veche” pe aici? 🙄

Sunt zile în care simt că a trecut un tren peste mine și aș sta numai în pat. Uneori am impresia că nu mi-aș reveni din oboseală nici dacă aș dormi o săptămână încontinuu.

Deci șanțul ala al meu dintre sprâncene arată chiar sexy dacă mă uit mai bine și nu e nici chiar adânc dacă ar fi să-l compar cu oboseala din trup și minte.

Stau încruntată, da. Pentru că sunt mamă și pentru că mi-e greu. Dar știi ce? Acum, că mi-au mai crescut fetele, chiar sunt zile și nu puține, în care zâmbesc. Și zâmbesc mult și arunc așa cu zâmbete în stânga și în dreapta.

Pentru că începe să-mi fie mai bine și mai ușor. Și pentru că există speranță și pentru că vreau ca toate mamele cărora le e greu acum să știe că șanțul dintre sprâncene le va dispărea într-o zi.

La fel și încruntarea. Aveți nițică răbdare și îmi veți da dreptate.

Până atunci, vă îmbrățișez pe toate, surori de șanțuri între sprâncene. 🤗

02/02/2025

Cam asta e imaginea pe care o vede o mama înainte să pice în lumea viselor. Un tavan întrezărit printr-o lumină slabă. (Nu ca în poză asta. Se activase blițul aici și a fost cat pe ce să-mi trezească copilul 😂.)

Cu ochii pironiți pe tavan mă lupt cu somnul. În fiecare seară aceeași poveste.

- Hai, să le punem repede la somn! Îi zic soțului. Poate apucăm să vedem și noi un episod dintr-un serial.

Si intrăm fiecare în camera lui. El cu Clara. Eu cu Eva. Si de cele mai multe ori, asta e imaginea pe care o vad înainte de somn, cand as vrea sa ma lupt parte in parte cu somnul care nu-mi da pace. Caci oboseala e mare, dar tare aș mai vrea să pot rezista 30 de minute în care să putem face altceva decât să muncim și să avem grijă de copii.

Și uite așa adormim pe rând, într-o seară eu, într-o seară el. Și nu ne mai uităm la nimic. Doar la tavanul ăsta. Cu gândurile care îmi trec prin minte. Uneori cu zâmbet, alteori cu tristețe, alteori cu griji, alteori cu speranțe. Așa cm ne sunt și zilele.

Și sunt nopți în care mă enervez ca nu adoarme mai repede. În care îmi zic ca abia aștept să crească și să doarmă amândouă sau singure.

Apoi vin nopțile în care mă uit la ea pierdută. Ochișorii îi sunt închiși și senini. Gurița mică și întredeschisă. Mânuță lângă fata. Zâmbește prin somn. Și îmi dau seama ca spun ca aș vrea să doarmă și singure, dar nu sunt cu adevărat pregătită pentru momentul ăsta.

Nu pot renunța la mânuța care mă caută noaptea. Nici la falcuta care îmi fură perna. Avem doar câțiva ani în care putem dormi cu copiii noștri. Apoi noi îi vom vrea, însă ei vor vrea singuri. Și vom avea timp și de seriale și de o vorbă și de tot. Dar ei nu vor mai fi niciodată așa de mici.

Așa ca data viitoare când te mai uiți la un tavan, rugându-te să nu adormi ca să poți avea și tu puțin timp al tău sau al vostru, gândește-te cati ani din ăștia mai ai. Să fie 2, 3? Cat crezi ca vei mai vedea mânuța mică lângă fața ta? Cat crezi ca va mai trece până obrăjorii pufoși vor vrea perna lor și patul lor?

Vezi? E bine și așa. Ia ochii din tavan și pironește-i pe suflețelul de lângă tine. Îngheață imaginea asta și pune-o-n suflet.

Să fie cu vise plăcute! 😴