26/08/2025
Suntem conduși de Guvernul Epigonilor. Președintele, educat în Franța, nicio vină a ei, ca mulți din echipa lui ( Eminescu: Ai nostri tineri la Paris învață...), este un epigon al tuturor președinților, de după 1989. Bolojan, al tuturor prim miniștrilor, Cu precizarea că, fiind o clipă în scaun de președinte, se simte obligat să taie din puținul românilor. Aici, un epigon al lui Băsescu. Dar, evident, al Brătienilor. Grindeanu, al iluștrilor săi înaintași fesenisti. Hunor, al figurilor ilustre ale primului UDMR, care au construit cea mai deșteaptă formațiune civic-politică din România.
Rămân useriștii. Ei sunt epigonii tuturor, dar, cu precădere, ai epigonilor de care vorbea nemuritorul Eminescu.
Niciun lider autentic. Patriotism? Milă față de norod? De unde vreți să vină siguranța, prosperitatea și fericirea românilor?
Iar dacă noi i-am ales pe ei, nu ar trebui să aceeptăm acest adevăr și pentru noi, cetațenii români?
𝗣𝗼𝘀𝘁 𝗦𝗰𝗿𝗶𝗽𝘁𝘂𝗺.
Cum era poemul eminescian?
Ai noștri tineri la Paris învață
La gât cravatei cm se leagă nodul,
Ș-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteț de oaie creață.
La ei își cască ochii săi nerodul,
Că-i vede-n birje răsucind mustață,
Ducând în dinți țigara lungăreață…
Ei toată ziua bat de-a lungul podul.
Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă:
Stâlpi de bo**el, de crâșme, cafenele
Și viața lor nu și-o muncesc — și-o plimbă.
Ș-aceste mărfuri fade, ușurele,
Ce au uitat pân’ și a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul țării: stele.
