24/05/2026
🖤 Puterea de a fi vulnerabil
Am zis că nu mai postez o perioadă, să las puțin lucrurile să se așeze, dar odată ce am început să o fac, toate îmi vin în minte, una după alta... Îmi vin gânduri, idei și parcă nu le pot opri.
Aud tot mai des în jur cuvintele „sunt bine, îmi merge bine, totul este bine”, dar vin și vă întreb... chiar așa e?
Îmi vine să vă întreb câți dintre voi aveți puterea să recunoașteți toate acele momente când vă retrageți, vă ascundeți și începeți să plângeți, să vă descărcați? Câți dintre voi vă dați voie să fiți vulnerabili?
Vorbeam ieri de sinceritatea cu noi înșine, de curajul de a ne uita în interiorul nostru... În online e cel mai ușor să ascundem emoțiile, să creăm o realitate falsă, dar ce facem când rămânem doar noi?
Pentru că nu vorbesc din cărți și copy-paste, vă dau exemplul meu: sunt atât de puternic încât pot să îmi dau voie să fiu vulnerabil și să vă zic că eu, da, am plâns. Am plâns până nu am mai avut lacrimi în anumite momente, dar dacă asta a însemnat vindecarea mea, mi-am dat voie să o fac fără regret, fără teamă!
Pe internet sunt doar lucruri și evenimente care se vând bine. Vezi doar aspectele pozitive care duc la un impact superficial, pentru like-uri și reacții. De aceea, mulți suntem „forțați” să punem măști, ca să nu părem slabi și să nu râdă ceilalți de noi. Din cauza asta am ajuns să fim frustrați, neînțeleși, să purtăm armuri grele care să ne protejeze sufletul pur, sensibil și curat.
Eu aleg să aduc o altă față online-ului: o față a sincerității brute. O față în care cei care se tem să se exprime sau să lase măștile jos, să poată prinde curaj...
Deseori, bărbații trebuie să fie mereu „stâlpi de beton”. Să nu aibă vulnerabilități, emoții, să nu cumva să le curgă vreo lacrimă. De ce? Pentru că suntem clasificați direct ca fiind slabi, iar așa ajungem să ținem totul în noi și să ne îmbolnăvim!
Dar și noi suntem ființe emoționale, cu inimă și suflet. Și noi putem fi vulnerabili în anumite momente!
Haideți să ne dăm voie fiecare să fim exact așa cm suntem și să ne acceptăm toți — cu vulnerabilități, cu sensibilități și cu toate emoțiile noastre. Vă pup!
💬 Dacă ați rezonat cu aceste rânduri... care este primul lucru pe care l-ați face acum pentru voi?
