15/08/2026
Uneori, venim la mare pentru liniște și plecăm de acolo cu răspunsuri.
Sau poate că nu plecăm cu răspunsuri.
Poate plecăm doar cu puțin mai multă liniște în noi.
Am venit aici obosită, cu mintea plină și cu senzația că trebuie să țin sub control prea multe lucruri. Și, privind valurile, m-am gândit cât de asemănătoare suntem uneori cu marea.
Și noi avem furtuni.
Și noi avem maree.
Și noi avem zile în care nu știm dacă să ne retragem sau să ne apropiem.
Poate că am uitat să (ne) ascultăm.
Poate că am uitat că nu orice val trebuie înfruntat.
Unele trebuie doar lăsate să treacă.
Altele ne învață să plutim.
Iar uneori, cel mai curajos lucru pe care îl putem face este să renunțăm, pentru câteva clipe, la nevoia de a controla totul și să avem încredere că nu ne vom pierde.
Am scris conversația asta pentru mine.
Dar poate că, într-un fel, este și pentru tine. 🌊
Dacă și în tine e furtună astăzi, oprește-te puțin.
Inspiră.
Și întreabă-te:
„De ce am nevoie acum ca să mă simt din nou în siguranță în mine?”
Poate răspunsul nu vine imediat.
E în regulă.
Rămâi puțin cu tine. 🤍
