25/06/2025
🖤
🖤 În timp ce se împart ministere și funcții, copiii noștri mor. Nu metaforic, nu statistic, mor cu adevărat, sub ochii noștri.
- O fată de clasa a VIII-a, din Iași, s-a spânzurat înainte de examen. Familia spune că era copleșită de stres, de presiune, de frică.
- Un sportiv a murit pe A2, într-un autocar care trebuia să ducă echipa de baschet formată din copii de 8-10 ani spre visuri, nu spre moarte.
- O fată de 15 ani (S̶-̶a̶ ̶a̶r̶u̶n̶c̶a̶t̶) a căzut de la etajul 5 in Sibiu și a murit.
- Alta abia a fost salvată de o polițistă după ce (S̶-̶a̶ ̶a̶r̶u̶n̶c̶a̶t̶) a căzut de pe podul gării din Sibiu
- În alte colțuri ale țării, alți copii cad pradă drogurilor, depresiei, neputinței părinților. Și mulți dintre noi află prea târziu că aveau nevoie de ajutor.
🌟 Ne-am obișnuit să vorbim despre viitorul copiilor, dar uităm să-i vedem în prezent. Îi învățăm să scrie compuneri despre speranță, în timp ce ei nu mai au cui să spună ce îi doare. Îi testăm, îi comparăm, îi împingem înainte – dar nu ne mai întoarcem să-i întrebăm dacă mai pot.
Adevărul dureros e că în România se moare prea ușor când ești copil. Și prea rar se oprește cineva din drum ca să întrebe: „Ce ai nevoie ca să nu cazi?” E o rană deschisă. E momentul în care orice om, indiferent de funcție, partid sau profesie, ar trebui să tacă puțin, să plece capul și să se întrebe sincer: "Unde am fost noi, cei mari, când aveau cel mai mult nevoie de noi?"
Sincere condoleanțe familiilor îndurerate 🖤