06/10/2026
Cu toate că nu am știut niciodată cm e să te plimbi prin ploaie, cu mâinile în buzunar și cu mintea aiurea.
Nu am aflat niciodată cm e să alergi cât te țin picioarele, ca și cm ai vrea să ajungi la capătul pământului.
Nu am dansat. Nu am făcut nici un sport.
(deși mi-aș fi dorit)
Nu cunosc nici unul dintre aceste sentimente. Și nici nu vrea să le mai știu vreodată.
Pentru că, uneori, mai târziu, e prea târziu..
Aș vrea totuși ceva în schimbul acestor 40 de ani, trăiți în " restricție"...
Aș vrea să te mai pot îmbrățișa, o singură dată. Și aș vrea să îți mai aud o singură dată vocea.
(Iartă-mă, mamă! Dar eram doar o copilă atunci când ai plecat..)
Ți-am uitat vocea. Ți-am uitat și parfumul.
Dar nu ți-am uitat chipul niciodată. Nu am uitat iubirea pe care mi-ai dăruit-o. Și a fost atât de multă iubire.. Tu ai fost doar iubire, mamă. Ca și cm ai fi știut că nu vom fi mult timp împreună.. Și ai vrut să fiu sigură că o primesc. Că o simt.
Au trecut 35 de ani fără tine, mamă.
Și încă îți simt iubirea...
Îți simt grija...
Te simt...
Ești mereu aici.. Îți simt aripa protectoare de înger pe umăr.
Mai ales în nopțile bântuite de coșmarurile amintirilor din trecut. Tu ești cea care reușește mereu să mă "trezească" la timp.
Și pentru asta îți mulțumesc!
Îți mulțumesc, pentru că amintirea ta m-a ajutat să trăiesc astăzi.
M-ai "convins" să rămân aici.
Și să lupt cu orice îmi oferă viața...
(Nenorocită viață, nu m-a menajat deloc)
35 de ani, înseamnă atât de mult... Încât ai fi tentată să crezi că te-am uitat, sau ar trebui să fie suficient pentru a durea mai puțin. Dar nu e adevărat. Dorul de tine, doare la fel de tare.
Fii liniștită, mamă! Continui lupta. Cu viața, cu durerile, cu bucuriile și dezamăgirile ei.
Fii liniștită! Sunt bine. Sunt iubită. Ai trimis în viața mea, persoana care să mă iubească și să mă protejeze la fel ca tine.
Până te voi îmbrățișa din nou, până îți voi auzi din nou vocea, să nu uiți că te iubesc.
Te iubesc peste moarte, peste lumi, peste timp!
❤️🕯️
©Ioana Filofteia Furdui
