Marinela Pascu - Consilier de dezvoltare personală prin joacă

  • Home
  • Romania
  • Sibiu
  • Marinela Pascu - Consilier de dezvoltare personală prin joacă

Marinela Pascu - Consilier de dezvoltare personală prin joacă Consilier de dezvoltare personală prin joacă, fondator MindSpot de peste 10 ani încurajez jocul și joaca ca mijloc de învățare și dezvoltare personală.

Prin joc ne conectăm, ne cunoaștem și evoluăm într-un mod armonios, plăcut și distractiv.

🌿 Din lecțiile mele despre echilibruA primi și a da — două moduri diferite de a spune „mulțumesc”.Mult timp n-am știut s...
15/10/2025

🌿 Din lecțiile mele despre echilibru
A primi și a da — două moduri diferite de a spune „mulțumesc”.

Mult timp n-am știut să primesc.
Sau mai bine zis, primeam, dar cu vină. Cu rușine. Cu sentimentul că nu sunt suficientă. Că sunt slabă. Cu nevoia de a mă revanșa.

Așa că uneori refuzam, chiar dacă aveam nevoie.
Spuneam „lasă, nu trebuie”, de teamă sau rusine.
Alteori acceptam, dar cu gândul că trebuie să dau imediat ceva înapoi — să compensez, să nu rămân datoare.

Mai târziu am înțeles că refuzurile mele îi răneau și pe ceilalți — pe cei care îmi ofereau din inimă. Că, respingând un gest de bunătate, tăiam și bucuria si increderea celui care imi oferea.

Am trăit ani întregi într-un cerc vicios: nu primeam, pentru că mi-era rușine; nu ofeream, pentru că mi-era frică să nu jignesc;
și uneori, ofeream prea mult — ca să acopăr sentimentele mele de neputinta.

Am învățat că:
💫 a primi frumos e tot un dar; cel care îți oferă o face din bucurie, iar când primești cu bucurie și recunoștință, acea bucurie se amplifică.
💫 a primi nu înseamnă slăbiciune, ci încredere.
💫 când primești, îi dai celuilalt șansa să se simtă valoros.

🌸 Pentru tine, ce care te regăsești aici

Dacă și tu simți vină, rușine sau disconfort când cineva îți oferă ceva… te înțeleg.
Nu e ușor să înveți să primești, mai ales dacă ani la rând ai fost învățat că trebuie să te descurci singur, că nu se cade să „deranjezi”, că e rușinos să ceri.

Dar încearcă, măcar o dată,
🌸 să spui „mulțumesc” fără explicații.
🌸 să-ți arăți bucuria.
🌸 să accepți un compliment fără să-l întorci.
🌸 să primești un gest de ajutor fără să te gândești cm să „plătești” înapoi.

Echilibrul nu vine din a da mereu,
ci din a ști să primești cu BUCURIE. 🤍

08/10/2025

🎧 După ce am ascultat podcastul Mind Architect cu Gabor Maté (link in comentarii), m-am oprit un moment și m-am gândit:

Dependențele noastre – scrollatul, mâncatul emoțional, refugiul în muncă – seamănă mult cu comportamentele copiilor pe care le numim „problematice”.

Maté spune că dependența nu este problema în sine, ci o soluție la o altă problemă – o modalitate prin care încercăm să facem față unei dureri, unei lipse sau unei nevoi neîmplinite.

Când simțim anxietate, verificăm telefonul.
Când suntem copleșiți, mâncăm ceva dulce.
Când simțim un gol interior, ne refugiem în muncă.

Nu par dependențe grave, dar sunt tot strategii de supraviețuire emoțională.

Și atunci… oare copiii nu fac exact același lucru?

Când țipă, refuză, lovește sau se retrag – nu sunt și acestea strategii prin care încearcă să facă față? De a gestiona ceva prea intens, prea dureros, prea copleșitor pentru ei?

Diferența e că noi am învățat să ne „ascundem” strategiile, să le facem mai acceptabile social. Ei încă nu pot. Ei răspund cm știu.

Dar dacă, în loc să ne simțim atacați, frustrați sau neputincioși, am înțelege că acel comportament nu este o provocare adresată nouă, ci o soluție pe care copilul o găsește pentru a face față unei stări interioare dificile?

O emoție prea intensă.
O nevoie neîmplinită.
O durere pe care nu știe încă să o spună în cuvinte.

Fiecare comportament are un sens. Este un semnal, nu o greșeală.
Când ne uităm cu sinceritate la propriile noastre strategii de evitare sau de alinare, devine mai ușor să vedem că și copiii noștri fac același lucru.

Așa că, în loc să ne întrebăm „Cum îl fac să se oprească?”, putem întreba:
👉 Ce nevoie se ascunde aici?
👉 Ce emoție încearcă să gestioneze?
👉 Ce îi este greu de dus?

Când începem să privim comportamentele ca pe semnale, nu ca pe atacuri personale, totul se schimbă.
Nu mai încercăm să reparăm, să pedepsim sau să controlăm. Încercăm să înțelegem. Să ne conectăm. Să fim acolo, lângă ei, exact în momentul în care le este cel mai greu.

Așa cm spunea și Gordon Neufeld, în acele momente se creează puntea către o relație strânsă — acel atașament sigur de care are nevoie fiecare copil… și, chiar și noi. 💛

Schimbarea reală nu se produce prin corectare, ci prin conectare.

Așa că data viitoare când copilul tău are un comportament dificil, oprește-te o clipă. Gândește-te la propriile tale strategii când îți e greu. Și întreabă-te: „La ce emoție sau nevoie încearcă să facă față acum?” Răspunsul te va ghida mai bine decât orice metodă de corectare.

✨ Tu ce crezi? Ai observat asemănări între felul în care faci tu față dificultăților și reacțiile copilului tău? 👇

29/07/2025

Ți s-a întâmplat să te simți frustrată că mesajul sau intențiile tale nu ajung la oamenii care să le aprecieze? Sau poate chiar mai rău, să simți că sunt respinse sau înțelese greșit?

Eu, de ceva vreme, mă tot gândesc cm aș putea să am mai multe interacțiuni cu cei care chiar au nevoie de ceea ce ofer și să nu-mi mai consum energia cu cei care nu apreciază. Pentru că, de multe ori, doare mult.

Apoi, am avut un moment de „oau”. Mi-am dat seama că acest lucru se întâmplă deja – doar că nu în forma ideală în care mă așteptam eu.

Chiar și oamenii care mă provoacă sau mă resping fac parte din acest proces. Ei primesc ceva din ce transmit și au nevoie de această interacțiune, chiar dacă acum pare inutilă.

Iar eu primesc de la ei oportunități de creștere – nu neapărat direct, ci sub forma unor „picături” de claritate care mă ajută să învăț cine sunt, ce vreau și ce pot îmbunătăți.

Lecția mea este să accept aceste relații dificile. Nu toți oamenii sunt susținători direcți, dar mulți sunt catalizatori ai schimbării mele — picături de transformare care, deși uneori aduc disconfort, mă conduc spre o versiune mai autentică și mai puternică a mea.

Așa că azi nu mai simt nevoia să fug de tot ce nu e „perfect”. Ci să mă întreb: Ce pot învăța de aici?

Tu ce ai învățat de la cineva care aparent ți-a creat disconfort?

Address

Sibiu

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Marinela Pascu - Consilier de dezvoltare personală prin joacă posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Marinela Pascu - Consilier de dezvoltare personală prin joacă:

Share