16/10/2025
Au voie să spună „mi-e greu”
Uneori mă conversez cu câte o femeie care își ține pruncul la piept și care, printre zâmbete stinse, spune în șoaptă:
„Știu că nu ar trebui să mă plâng, dar mi-e greu...”
Și atunci, eu îi răspund mereu același lucru:
"Ba da, ai voie. Ai voie să spui că ți-e greu."
Pentru că da, poate bunicile noastre au crescut zece copii, au spălat la mână și au făcut pâine în fiecare zi. Dar nu asta înseamnă că durerea sau oboseala ta sunt mai mici. Fiecare femeie trăiește maternitatea dintr-un loc diferit, cu resursele, contextul și realitățile ei. Și nu există o scară a suferinței care să decidă cine are voie să se plângă și cine nu.
A fi mamă nu înseamnă să fii de fier!
Aduci o viață pe lume, dar nu devii peste noapte o ființă nepământeană.
Ești aceeași femeie — doar că acum porți în brațe o altă inimă care depinde de tine. E firesc să te doară spatele, să ți se pară totul copleșitor, să plângi fără motiv, să simți că nu mai ești „tu”.
Nu e slăbiciune. E ceea ce te face om.
Ai voie să spui „nu mai pot”. Ai voie să te întrebi dacă ești o mamă bună. Ai voie să recunoști că te dor nopțile fără somn și zilele care nu se mai termină.
Asta nu te face o mamă rea. Te face o mamă vie, reală, implicată, care simte totul.
Alegerile nu anulează oboseala
Da, ai ales să aduci un copil pe lume. Poate chiar mai mulți. Dar asta nu înseamnă că trebuie să-ți interzici epuizarea.
A iubi nu înseamnă a nu fi obosit. A dori nu înseamnă a nu te clătina uneori. Ai dreptul să spui că îți e greu. Dreptul de a fi ascultată. Dreptul de a fi îmbrățișată fără judecată.
Puterea nu se măsoară în tăcere!
Am auzit de prea multe ori: „Pe vremuri, nu se plângea nimeni.”
Dar poate tocmai de aceea atâtea femei au rămas cu răni nevindecate, cu lacrimi înghițite și cu povești nespuse.
