31/10/2024
Sunt devotat Sinelui, Eul scorpionului jurnalist e îndrăgostit de adevăr și fericirea-i zâmbește-n fiecare anotimp
O nouă zi în calendarul bucuriei de a trăi fiecare secundă a ceasului de pe peretele cuvântului. Ca de fiecare dată, zâmbesc, e autograful de pe oglinda zorilor, mulțumire pentru că sunt aici pentru a fi acolo, acolo în sufletul celor care mă citesc și mă iubesc.
- Cum să nu se bucure, chiar și roua din grădina casei mele?
În dimineața logodnei Sinelui, metafora a sculptat chipul iubirii într-o lume a sărbătorii. Iubirea e o definiție a Sinelui, Ea, ori este ori nu este, nu poate fi o jumătate dintr-un enunț, o parte dintr-un întreg, o noțiune abstractă. Viața și iubirea, două lumini pe drumul Eului, o călătorie în timp și-n suflet, un popas pentru inimă, un rost și un sens, destin și premiu cu lauri pentru Sine.
- Eu cm sunt definit de viață, cm sunt „îmbrăcat” în iubire?
- Sunt Eul ei din fiecare îmbrățișare a Sinelui cu Sine.
Viața e în mâinile ei, iubirea e cu inima ei, totul e un dat de la Dumnezeu, e scrisul cu mâna sfântă, e libertatea de a fi ceea ce e scris în Cartea Sfântă. Pe strada destinului am poposit cu mintea trează și am înțeles inima, i-am dăruit flori de nu-mă-uita, i-am scris poeme și i-am dăruit un inel de argint într-un anotimp al Sinelui. Viața-mi trece, Eu o scriu cu cerneala inimii pe imaculata-mi coală a sufletului, e tot ceea ce sunt, ceea ce rămân în urma mea, undeva în biblioteca unui Sine cu zâmbet care te dispune, cititor de azi și de mâine.
- Hai, spune-mi ceva, scrie-mi un gând, fă-mi o promisiune...!
- Ce-ți dorești în Sine, scorpion din nopți și zile?
- Fă-mi un favor, logodește-te cu mine, metaforă din Sinele zilelor care vin și pleacă înspre tine.
Pentru a înțelege depărtarea trebuie să cunoști apropierea, pentru a cunoaște Sinele trebuie să te descoperi pe tine, să-l afli pe acel Sine din propria-ți libertate, din sincera-ți fire. Uneori pentru a-ți găsi drumul parcurgi nenumărate poteci, adeseori te odihnești pe un peron, arareori vezi lacrimile celorlalți călători, și, când privești mai atent lumea din jurul tău, înțelegi că deja s-a făcut târziu, și totuși, trenul a sosit.
- În ce vagon și pe ce loc sunt repartizat?
- La clasa întâi, pe locul 72, din 12 noiembrie al anului 2024, dintr-un timp atât de minunat!
Cu smerenie mulțumesc Divinității pentru splendida călătorie, pentru locul dăruit în trenul vieții, pentru șansa de a avea parte de harul ceresc, de a putea să scriu jurnalul sincerității. Mulțumesc, femeie de vis, din visul visat, vis împlinit, mulțumesc pentru cadoul dăruit la ceas aniversar, reverență pentru timpul pe care mi-l dai într-un altfel de dar. Ieri am călătorit cu floarea de colț, am îmbrățișat-o cu pasiune, am înțeles, a nu știu câta oară, ce reprezintă iubirea frumosului, i-am sărutat culorile și am înțeles cât de mult contează nuanțele, privirea lor, profunzimea și sensibilitatea Sinelui. Pe stânca iubirii am lăsat sculptura sărutului, setea și dorința de a face dragoste în patul viselor care și-au câștigat libertatea de a iubi, fără bariere, înălțimea zborului. Surâd. Închid ochii și revăd, secvență cu secvență, jocul sensibilității și al senzualității, privirile care aprindeau culorile din părul care se unduia peste trupul zilei.
- Cine poate descifra careul magic al rebusului iubirii?
- Verticala Eului, a Sinelui cu Sine.
Rememorez frumusețea trăirii, e magie, e ceva care vine de Sus, dintr-o rugă a minții și sufletului către Creator, trupul e martorul tăcut al existenței efemere într-un destin necunoscut. Ce frumoasă-i viața dacă o inviți la dans, apoi la o masă festivă, acolo undeva departe de ochii lumii, undeva-n intimitatea sa! Zâmbesc și lacrima fericirii îmi dă târcoale, e o prezență vie în inima mea, e autograful de pe ridul zilei sosite pe umărul drept, acolo se „cuibărește” femeia cu chipul de înger, esența zilei sosite aici, aici și acolo e numai Ea, floarea de colț, stânca Eului, iubita mea. Și a fost o zi, o sărbătoare în calendarul verbului a fi, și, dacă Dumnezeu mă lasă Aici, vor fi și alte pagini de jurnal, alte îmbrățișări de culori, împletiri de fire a două firi născute pentru a iubi...
- Îți mulțumesc Ție, pentru iubire!
Vali NIȚU
* din volumul „Jurnalul sinelui despre sine”
