19/10/2024
M-am născut din iubire și trăiesc renașterea Eului din Sine
Prin iubire am devenit „noi”, Eu și Tu, o lume a cuvântului care se scrie prin Sine într-o complexă Elegie a Sinelui. Ea, iubirea, este însăși frumusețea, unică și plină de tandrețe, un ecuson al inimii, o complexitate de sentimente, un întreg al universului.
- Ce poate depăși senzualitatea iubirii?
- Însăși iubirea femeii cu ochii de foc!
În mine s-a cuibărit pentru totdeauna iubirea, acea iubire fără ifose, fără prejudecăți, e ca o carte deschisă la o lecție învățată, e întregul univers al vieții și libertății Eului. În liniștea unui Eu boem aud vocea iubirii, e cântată în gama do major, dor și dorință, vis și realitate, lacrimă și zâmbet, speranță.
- Ce este speranța?
- Un curcubeu al fiecărui ideal, o luptă a Sinelui cu Sine, un singur câștigător, viața. Deseori m-am întrebat dacă aș fi putut să fiu altfel, să fiu un Eu perfect, un pachet complet de izbânzi și, instantaneu mi-am răspuns: categoric nu, nici nu aș fi putut, nici nu aș fi vrut. Mulțumesc Lui, Bunului Dumnezeu pentru tot ceea ce sunt. Eu sunt creația Lui, o culoare dintr-un curcubeu al unui nedescifrat infinit. Trăiesc bucuria de a fi cea mai bună versiune a mea, mintea s-a logodit cu inima într-o ceremonie fără egal, abia acum am înțeles ce înseamnă să porți inelul potrivit la timpul potrivit. Zâmbesc într-o fotografie a Eului, așa sunt Eu, o pată de culoare într-un univers trist, uneori gri, alteori acoperit de norii cenușii ai trecerii ireversibile.
- Cum aș putea să mă definesc, pe scurt?
- O lumânare pe Calea Luminii...
Cu ochii minții văd drumul, e alegerea mea de pe Calea Lumii, o decizie asumată, un contract semnat cu viața.
- Ce clauză am acceptat?
- Să-mi port cu mândrie obârșia.
Adeseori m-am oprit din drum să-mi odihnesc mintea, să stau de vorbă cu conștiința mea și să mă întreb dacă-mi fac bine, mie și celor din apropierea mea. Răspunsul nu a așteptat să vină în întâmpinarea mea, El a fost și va fi sloganul mea: „Viața e un joc al Sinelui cu Sine”. Eu și viața, două mistere, sau poate unul singur, o îngemănare a Eului cu Ea, o echipă de care Bunul Dumnezeu are grijă. El e mereu în preajma mea, L-am simțit alături de mine, cu 3 ani în urmă, pe un pat de spital. Era într-un 27 octombrie când inima mea a ieșit învingătoare pentru că așa a spus El: „Încă ai multe de scris, scorpion iubit de cuvânt, de Sinea Sa.” Prezent în mintea mea, El a decis să rămân Eu, aici în jurnal și-n iubire, în pagini din viață, în lumină, în speranță.
- Cine sunt Eu?
- Un răspuns, prezentul din banca destinului, o pagină de carte.
Mintea concepe conținutul unui bestseller, sufletul îi dictează trupului, e o partidă de șah câștigată de viață, o lecție a demnității umane, divină iubire a existenței creștinești. Eu sunt propria-mi referință a ceea ce sunt, Eul este un consimțământ, nimic nu-mi este mai sfânt decât Cel de Sus, El este mai presus de mine, de propria-mi ființă, de unica-mi iubire. Iubindu-mă și iubindu-te am descoperit pacea Eului, în sine o călătorie în interiorul Sinelui, adevărul vieții, o chestiune care ține de ființă, de minte și te trup, de existență. Uneori sunt tăcut, adeseori sunt atât de volubil încât nu mă pot opri într-o filă de jurnal, scriu și tot scriu, călimara-i plină cu cerneala inimii, e roșu aprins spiritul scorpionului pătruns de fiecare gând.
- Oare m-am îndrăgostit, a nu știu câta oară, de cuvânt?
- Cine poate răspunde, e cineva prezent în propria-mi minte?
Vali NIȚU
* din volumul „Jurnalul sinelui despre sine”
