Tazlău Lumea lui Stejarel

18/09/2026

CUFĂRUL CU AMINTIRI🪎
Noul nostru proiect

CĂUTĂM AMINTIRI ȘI LUCRURILE CARE LE PĂSTREAZĂ

În multe case din Tazlău mai există lucruri pe care timpul și-a pus amprenta. Unele sunt bine păstrate, altele sunt uzate, reparate, poate chiar puțin ponosite. Și tocmai asta le face atât de prețioase.

O fotografie îngălbenită în care nu mai știe nimeni cine sunt oamenii din ea.
O scrisoare păstrată într-un sertar de zeci de ani.
Un caiet de școală, o hartă veche, un obiect care a făcut parte din "vechea" școală, o ie, o năframă, o unealtă, un obiect folosit cândva în gospodărie.
Un exemplar din „La Tazlău”sau alt ziar vechi unde a fost pomenită comuna noastră, oameni ai locului etc.
O fotografie cu mocănița, cu un miner, cu o sondă veche, cu vechea biserică, cu vechii primari, scriitori locali etc.
O jucărie, o icoană, un vas, o unealtă, o bucată de țesătură sau orice alt lucru care a trecut prin mâinile oamenilor de aici.

Nu căutăm obiecte perfecte.

Nu ne interesează dacă sunt noi, frumoase sau impecabil păstrate. Din contră, urmele timpului spun uneori cea mai frumoasă parte din povestea unui obiect.

Ne interesează cine l-a avut, cine l-a făcut, la ce a fost folosit, de unde vine și ce amintire mai păstrează.

De aceea, începem să strângem „Cufărul cu amintiri”🪎😊.

Dacă aveți acasă un astfel de obiect, o fotografie, o scrisoare, un document, o pagină dintr-un ziar vechi sau pur și simplu o poveste pe care simțiți că merită să nu o pierdem, vrem să le cunoaștem.

Venim, le fotografiem, ascultăm povestea lor și o păstrăm alături de imaginea obiectului. Iar dacă, veți dori să îl donați, îl vom primi cu mare drag și, mai ales, cu respect pentru povestea din spatele lui.

Poate că o fotografie ne va face să întrebăm: „Cine sunt oamenii aceștia?”
Poate că o unealtă va aduce aminte de un bunic.
Poate că o bucată de țesătură va spune povestea unei femei care a lucrat-o cu mâinile ei.
Poate că un obiect despre care astăzi se spune „nu mai e bun de nimic” va deveni, peste ani, dovada felului în care se trăia aici.

Nu vrem doar să păstrăm obiecte. Vrem să păstrăm poveștile lor.

Pentru că Tazlăul de altădată nu stă doar în fotografii și în cărți.
Încă mai există în casele oamenilor, în poduri, în lăzi, în sertare și, mai ales, în amintirile celor care l-au trăit.

Dacă aveți ceva ce credeți că merită să nu fie uitat, scrieți-mi în privat.

Poate că în casa dumneavoastră se află o bucățică din Tazlăul pe care încă nu o cunoaștem.

Vă cuprind! 😊

16/09/2026

Aceleași locuri, alt timp

De Sfânta Cruce am ieșit cu bunicii pe dealuri. Și, fără să ne dăm seama, am ajuns iar în locurile copilăriei mele.

Aceleași pășuni. Aceleași grădini în care adunam iarba cosită. Același pârleaz peste care am trecut de atâtea ori, același alun pe lângă care am alergat cândva fără să știu că, într-o zi, mă voi întoarce aici și o să-mi caut copilăria prin iarbă.

Locurile sunt aproape neschimbate. Noi, însă, nu mai suntem aceiași.

Am venit acum cu copiii mei, cu bunicii lângă noi și cu o mulțime de amintiri pe care timpul nu le-a putut lua. Și mi s-a părut tare ciudat să privesc aceleași dealuri prin ochii unui copil care nu mai sunt, dar și prin ochii mamei care am devenit.

Poate asta e frumusețea locurilor în care ai crescut: nu trebuie să le explici nimic. Te recunosc ele.

Același alun, același pârleaz, aceeași iarbă cosită, aceeași liniște de peste dealuri... doar alt aer, din alte timpuri.

Iar printre pașii copiilor mei și poveștile bunicilor, am avut pentru câteva ore senzația că timpul s-a întors puțin din drum.

Și poate că, peste ani, vor veni și ei aici cu copiii lor și vor spune: Uite, aici ne jucam noi când eram mici.

Atunci voi ști că locurile astea n-au fost doar decorul copilăriei mele. Au devenit, încet, parte din copilăria lor. ❤️

16/09/2026

16/09/2026

Bucurați-vă de natură! 😍
Păstrați curățenia, e gratis 😉

07/06/2026

Triunghiul Bermudelor s-a mutat la Tazlău și, după ultimele zile, sunt convinsă că și-a făcut domiciliul aici.

Vremea asta de început de toamnă îmi amintește teribil de Anglia: țară frumoasă, peisaje de poveste, dar cerul parcă are personalitate multiplă. Azi a fost un adevărat carusel meteorologic. Cinci minute soare, zece minute nori, apoi o rafală de vânt, o ploaie scurtă, iar un petic de cer albastru și tot așa, de parcă cineva schimba anotimpurile cu telecomanda.

Am pornit în grabă să aducem apa de la pădure, cu ochii pe nori și cu speranța că ne încadrăm. Ca prin minune, am reușit să punem ultimul pas în ogradă și exact atunci s-au deschis robinetele cerului. Nici aplicațiile meteo nu mai înțeleg ce se întâmplă aici. Cred că semnalul lor dispare în Triunghiul Bermudelor de la Tazlău.

Între timp, gospodăria funcționează după propriile legi ale naturii. Câinii urlau ca lupii, probabil avertizând despre apropierea unei noi furtuni sau poate doar comentând prognoza. Limacșii organizaseră un bufet suedez printre căpșuni, iar melcii se ocupau liniștiți de cultura de ceapă, ca niște inspectori culinari fără salariu. Din grădină dispar fructe, legume și răsaduri cu aceeași viteză cu care dispar navele și avioanele în celebrul triunghi.

Mai grav este că nu doar recolta se evaporă misterios. În același fenomen paranormal a dispărut și orice urmă de motivație. Undeva între a treia ploaie, al patrulea nor și al cincilea atac al limacșilor, s-a pierdut și dorința mea de a mă ridica din pat. Dacă o găsește cineva plutind prin zonă, alături de soare, să mi-o trimită înapoi.

Până atunci, urmăresc cu interes acest experiment climatic local, unde poți trăi primăvara, vara, toamna și începutul Apocalipsei în mai puțin de o oră.

29/05/2026

Buruienile au primit ultimatumul: plecați singure sau trimitem piticul!
Înarmat și fioros 😍 de dulce 😅😎