06/08/2025
》Cum să fi părintele sportivului de performanță?
• Așteptările sunt foarte clare.
• Instrucțiunile însă lipsesc cu desăvârșire!
• Sportul de performanță începe… în portbagajul unei mașini de familie.
• Alături de fiecare junior care aleargă, sare, lovește sau înoată…există un părinte care face slalom prin viață ca să-l susțină.
• Nu se vede cât de greu îi este să aleagă ce e “corect” când toți ceilalți părinți par să facă altfel.
• Nu se știe cât de mult îl doare când propriul copil spune “nu mai pot”, iar el nu știe dacă trebuie să îl oprească sau să îl împingă să meargă mai departe.
• Nu se vorbește despre vinovăția de a vrea ce e mai bun pentru propriul copil — și frica de a nu îi cere prea mult.
• Nu se simte stresul constant de a fi „părintele echilibrat” — chiar și atunci când lumea lui se clatină.
• Nu se arată cât de mult îl consumă fiecare accidentare, fiecare durere, fiecare privire în jos a copilului său, cât de mult îl lovește o înfrângere… de parcă ar fi fost și el acolo, în teren.
• Nu se aude strigătul său tăcut: „Fac bine ce fac?”
• Nu se știe cât de mult se întrebă dacă, într-o zi, sportivul îi va reproșa ceva — deși el a dat tot ce a avut mai bun.
● Dar este acolo…în fiecare moment în care sportivul spune “nu vreau să merg”,în fiecare seară în care sportivul plânge după o competiție pierdută, în fiecare conversație în care încearcă să-l încurajeze fără să-l preseze.
• Părintele nu vine cu titulaturi de performanță, nici cu medalii și trofee.
• Dar fără el, performanța nu există.
• Părintele nu este doar “transportul” copilului la antrenamente.
• Părintele este direcția lui.
• Și nimeni nu îl învață cm să facă asta.
• Nu e ușor.
• Nici pe departe.
• Așa că, data viitoare când vezi un junior urcând pe podium, întoarce-te o clipă și uită-te în tribună.
• Acolo vei vedea adevăratul partener al performanței -
Părintele.