05/03/2016
Ce s-a mai pastrat cu sfintenie din mosi stramosi in Banat si care sunt mancarurile de suflet ale banateanului?
De multe ori, suntem tentati sa spunem ca traditia nu se mai pastreaza, ca totul se pierde chiar sub ochii nostri. In materie de mancaruri, in Banat unele retete s-au pastrat cu sfintenie. Ele inca se mai prepara in casele banatenilor ca la carte, d**a retetele lasate scrise sau transmise prin viu grai de bunici si strabunici. Crumpii cu galuste, crofnele (n.r. gogosile), scovergile (n.r. clatitele), rasolul cu os, fripturile, papricasul, taschelele cu diferite umpluturi, zupa, placintele, sarmele, preparatele proaspete din carne de porc sunt doar cateva dintre mancarurile traditionale care se gatesc in zilele de sarbatoare, la evenimentele speciale, dar si in zilele obisnuite.
Este nelipsita de pe masa de duminica zupa cu taitei «par de zana», taitei de casa taiati cu cutitul, de iti dau impresia ca sunt suvite de Ileana Cosanzeana, sarmalele, cotoroagele sau fasolea batuta. La fel de consumate sunt si prospaturile facute din porc: caltabos, sangerete, maios, carnati albi, carnatii de toate felurile. Nelipsite de pe masa banateanului sunt slanina afumata, costita afumata, jambonul. Incepe primavara si, cm coincide cu postul, se mananca leurda, salata de leurda, fierturile de urzici, de dragavei, de loboda, macris’.In Banat inca se mai pastreaza traditia pranzurilor de duminica, de pe mese nelipsind zupa de pasare cu taitei de casa sau o friptura buna facuta la ceaun.Banateanului ii place sa manance bine si sa guste cate putin din toate. Mancarurile lui de suflet sunt gombotii ( galustele cu prune), zupele, sarmalele, placintele si prajiturile.De pe masa unui banatean nu o sa lipseasca niciodata mezelurile traditionale, carnatii, costita, soncul, cotoroagele (n.r. raciturile), carnatii fripti sau varza murata in butoi.Fara doar si poate, in Banat, dintotdeauna dulciurile au fost o adevarata desfatare a simturilor. Traditia prajiturilor banatene a fost dezvoltata de bucataresele nemtoaice din Banat, care s-au folosit de influentele din Viena si Budapesta.
Existau acele hochzeitkochin (n.r. bucatarese de nunti), care dezvoltau propriile retete, pazite ca ochii din cap, care isi lasau caietele de retete drept mostenire fiicelor sau nurorilor si care erau celebre pe o arie destul de extinsa, fiind chemate sa gateasca la destul de mare distanta fata de locul în care ele traiau. Ele au fost cele care au adus si au impus in Banat Crempita, Dobos Torta sau Damenkapritzen’.
Banateanul nu este pretentios, el doreste sa aiba doar o masa bogata, sa fie multe puse la un loc, din belsug, sa nu lipseasca nimic, iar gustul sa fie cat mai apropiat de cel natural. De-a lungul timpului, fel de fel de mancaruri din gastronomia celorlalte regiuni din tara noastra au fost imprumutate. Influentele nemtesti, maghiare si sarbesti, moldovenesti si ardelene si-au pus amprenta asupra bucatariei romanesti din Banat, dar si cea banateana s-a impus in fata lor.
Daca va era dor de gusturi si arome de altadata, dati fuga la spais, adunati ingredientele, ca idei v-am dat destule!
Pofta buna!
