27/04/2026
Azi mi-am început ziua îngrijind florile și copacii din curte. Le-am dat apă, le-am curățat, dar cel mai important… am pus suflet și chiar am vorbit cu ele. Da, am vorbit. Pentru că atunci când rostim cuvinte, ele au putere.
La fel fac și când gătesc. Spun cuvinte bune, uneori rugăciuni, cu gândul ca toți cei care vor mânca să fie bine, să fie liniștiți, să fie binecuvântați.
Dar altul era firul care îmi trecea prin minte în timp ce le mulțumeam florilor… cât de diferită ar fi lumea dacă fiecare dintre noi ar avea grijă de „grădina lui” – metaforic vorbind.
De gândurile lui.
De emoțiile lui.
De relațiile lui.
De viața lui.
Pentru că, la fel ca în grădină, ceea ce u*i crește. Ceea ce ignori se usucă. Iar ceea ce hrănești cu iubire… înflorește.
Da, știu… e luni dimineața și poate filosofez prea mult. Dar asta sunt… și alta mamă nu mai face 😊
Știți melodia Taniei Turtureanu "Ce frumos"… „ ce frumos ar fi daca ne-am vedea,fiecare de grădina sa…”? Poate că nu e doar un vers. Poate e o lecție.
Tu ce alegi să crești în grădina ta azi? 🌿
