28/07/2024
Buna, mamici! Sunt Ana, unul dintre adminii acestei pagini.
Acum ca m-am mai relaxat in ceea ce priveste mamicia, fetita mea crescand mare si sanatoasa (are 1 an si 5 luni), as vrea sa va povestesc putin despre cm a fost cu nealaptatul Marei.
Mara a fost un bebelus care nu a vrut sa stea la san. Daaa, a fost mica in greutate (pentru ca am fumat pe timpul sarcinii) si probabil nu avea suficienta putere sa suga. Asa ca se invinetea de plans doar daca o apropiam de sanul meu. Am insistat circa 2-3 saptamani, timp in care, pentru ca aratam ca o vedeta p***o (sanii mei erau ca piatra si durerosi), ma mulgeam. Laptele muls i-l serveam cu biberonul si primea completare de lapte praf. Asta pana cand am facut rani la sani si am decis ca e cazul sa ma opresc, ca va creste bine si cu lapte praf. Oricum nu puteam sa mulg cat sa o satur. Si cu rabdare am reusit sa scap de lactatie fara sa intervin cu medicamente. Insa, m-am lovit de alte mame care aleg sa alapteze un an, doi (foarte frumos), dar care in aceasta perioada isi creeaza obiceiul prost de a face celelalte mame care nu alapteaza mult timp din diferite motive, sa se simta ciudat, nasol, prost. “Vaai, dar de ce nu alaptezi mai mult?” sau “De ce nu stai cu bebele la san ore in sir ca sa stimuleze”, “Vai ce pacat, laptele matern e cel mai bun” etc si multe alte propozitii care te fac sa te simti ciudat si “gresita” daca nu ai un psihic tare si nu esti puternica ca femeie.
Nu pot sa inteleg de ce aceste mame simt nevoia sa se ridice in slavi, ce mame bune sunt ele ca fac asta un an doi si ce mame rele sunt alea care nu pot, nu au sau nu vor?
Si culmea e ca nu sunt cele rautacioase femeile care nu au copii, ci fix celelalte mame care se presupune ca ar trebui sa aiba mai multa empatie stiind ca nu e asa usor sa alaptezi si ca de foarte multe ori e un proces dureros.
Și, credeți sau nu, problema mea cea mai mare nu a fost musai faptul că m-au pus alții la zid, am 37 de ani, am învatat sa fac fata criticilor, ci faptul că m-am pus eu pe mine însămi la zid de nenumărate ori. Mi-am făcut reproșuri și m-am gândit că altfel (nu știu exact cum) ar fi trebuit să procedez, că nu sunt o mamă suficient de bună pentru copilul meu.
Cu toate acestea, copilul meu a simtit si simte afectiunea si iubirea mamei, chiar daca nu a fost constant “mufat” la san. Ba mai mult, in ciuda stiintei, in aproape un an jumatate, nu a avut nici cea mai mica problema de sanatate, nu a avut niciodata febra si nici macar muci.
Aveti grija de voi ❤️
Ps: va las o poza cu mine si una cu Mara plimband pisica :))
