17/06/2025
”Endless Cookie”/ ”Fursec infinit”. Ireverențios și trăznit, acest documentar animat creat de Peter Scriver & Seth Scriver (Canada, 2025), proiectat la TIFF în What's Up, Doc?, aruncă o privire neconvențională asupra identității și familiei, dar și asupra utilității facerii unui documentar. Gândit ca un dialog și schimb de amintiri între doi frați de tată (unul alb, blond, cu ochii albaștri, celălalt făcând parte din populația indigenă datorită originilor mamei sale, membră a Shamattava First Nation), filmul înghite, ca o gaură neagră, intimitate, mici întâmplări de familie, drame, 16 ani de distanță între cei doi frați. ”Endless Cookie” e o mică simfonie veselă, în care li se dă cuvântul cățeilor (mulți) și cănii de cafea, pisicilor și strămoșilor morți, membrilor familiei (copii, adulți, bunici), vecinilor, din care aflăm cm se spune ”pârț” în limba inuiților și rețeta bomboanelor pe care copiii inuiți le mâncau în lipsă de altceva: zahăr și sânge în stomac de ren. Adorabil! Încă o vizionare mâine, 18 iunie, la Cinema Arta.
***
”Concursante”/ ”Concurentul” (Rodrigo Cortés, 2007). Regizorul Rodrigo Cortés se află la Cluj-Napoca zilele acestea în calitate de cineast invitat al secțiunii 3x3, așa că mai multe filme semnate de el pot fi văzute în aceste zile.
”Concurentul” este o poezie vizuală, până acum, pentru mine, descoperirea acestei ediții a TIFF-ului. O structură poetică, disruptivă, cu un fir narativ pe cât de simplu, pe atât de complicat - un profesor universitar de economie se trezește, în urma participării la un concurs tv, câștigător al mai multor bunuri de lux și foarte lux, precum un iaht, un avion personal, un castel în ruine pentru care trebuie să plătească un impozit pe care nu și-l permite. De aici începe o cursă contracronometru pentru a obține bani și/ sau a scăpa de lucruri, dar nu narațiunea e importantă, ci felul în care regizorul gândește și folosește imaginea. Imagini pixelate, suprapuse, deteriorate, un spațiu și timp discontinue, care efectiv irup din realitate, un ritm nebunesc, nu în ultimul rând, o neconvențională lecție de economie. Superb!
***
”Întoarcerea”/ ”The Return”, Uberto Pasolini, 2024.
Pasolini este iubit la Cluj, unde se întoarce anul acesta pentru a cincea oară, cu un film impresionant din punctul de vedere al producției și al distribuției, prin care adaptează ultima parte din Odiseea. Pasolini nu transformă oameni în porci, și nici nu scoate sirene din mare, ci se concentrează pe tensiunea din Ithaca în zilele din preajma întoarcerii lui Ulise: pețitorii sunt tot mai abuzivi și barbari, Telemah pune la rândul său presiune pe Penelopa, singura care nu își vede prăbușite motivațiile, țara e o ruină. Pasolini este un cineast de factură clasică, știe să nareze și să construiască povești emoționante. Câți nu am lăcrimat când Argos, câinele credincios al lui Ulise, după ce și-a așteptat stăpânul 20 de ani, își dă ultima suflare în mâinile stăpânului, pe care îl recunoaște? Un alt motiv de a vedea acest film - nu mai are proiecții în festival, dar îl găsesc pe Cinemagia programat pe 6 iulie la București, de la ora 18.00 la Cinema Elvire Popesco - este distribuirea în cuplul Ulise-Penelopa a actorilor Ralph Fiennes și Juliette Binoche. La Q&A-ul care a urmat filmului, Pasolini a povestit că, inițial, filmul, un proiect pe care îl avea de 15 ani în minte, ar fi trebuit să fie regizat de Fiennes, dar după căutarea locațiilor potrivite, Fiennes a spus că rămâne în proiect doar ca actor, dar nu regizează. Tot Fiennes este cel care a sugerat-o pe Juliette Binoche (cu care mai făcuse un cuplu în ”Pacientul englez” din 1996). Melancolia lui Ulise, această neîncetată chestionare a timpului și a rostului războiului mi-au amintit de tonul din ”Circe”, cartea din 2018 semnată de Madeline Miller.
