26/05/2025
Umblăm prin arhivă pentru că pregătim expoziția de la TIFF, care va fi o retrospectivă a proiectului despre diaspora românească la care lucrăm de șase ani și jumătate. Și am găsit scrisoarea pe care am trimis-o donatorilor noștri în decembrie 2018, cu 10 zile înainte să pornim la drum prin Europa în căutarea migranților români.
M-a emoționat un pic cât de naivi eram pe atunci — credeam că proiectul va dura un an, silly us — și cât de mult ne-a schimbat această călătorie și acest proiect. Plecam la drum acum șase ani și jumătate cu toate fricile împachetate în mașină: dacă vom reuși să surprindem complexitatea acestui fenomen, dacă oamenii vor vrea să discute cu noi, dacă vom rezista departe de familii și de prieteni:
21 decembrie 2018, Alba Iulia
Dragă prietene,
Mașina cea nouă e parcată în curtea din Alba Iulia, portbagajul e deschis și Cosmin încarcă generatorul, cutiile, cablurile și furtunurile. Tina se ține după el cu botul plin de zăpadă și lăbuțele ude. Sus, în mansardă, sunt aruncate pe pat hainele de vară și de iarnă, prosoapele și lenjeriile proaspăt spălate. Împachetez de două zile și mi-e teamă că o să uit ceva, că sigur o să avem nevoie de gecile groase și de sandalele pe care ne-am hotărât să le lăsăm la Alba Iulia, în cutii.
Pe 1 ianuarie pornim spre Spania, țara în care trăiește cea mai mare comunitate de români din diaspora. Îi căutăm pe cei „plecați dincolo“ și vom sta departe de România cel puțin un an. Ne-am făcut provizii de magiun din Baia Mare și palincă din Negrești-Oaș, de pate Sibiu, de zacuscă, slănină și dulceață de ardei iute de la mama lui Cosmin. Ne-am îmbrățișat părinții, sora, nepoata, copilul și ne-am luat la revedere de la prieteni. E straniu, pentru că niciunul dintre noi n-a mai fost plecat din țară o perioadă așa de lungă.
„Acolo-i toată lumea mea/ Și inima, și viața mea“ – cântă Jean Moscopol, artistul care a fugit de comuniști și a murit în exil. În România sunt toți oamenii și toate locurile pe care le iubesc, limba în care îmi adun și îmi spun poveștile, amintirile și întâmplările care m-au transformat în cine sunt azi. Peste 10 zile vom lăsa toate astea în urmă și o să mă gândesc la milioanele de români plecați, la toți cei care s-au despărțit de părinți, copii, soți și prieteni fără să știe când se vor reîntoarce acasă.
Va fi o poveste greu de spus, pentru că e o poveste despre despărțire și supraviețuire, despre începuturi, despre dragoste și sacrificiu, despre lipsa politicilor sociale, despre patriotism, identitate și familie, despre educație și sănătate, despre corupție și politică, despre frică și depresie, despre integrare și speranță. Dar e o poveste pe care trebuie s-o spunem, pentru că i-am întâlnit pe românii „plecați dincolo“, deși încă nu i-am cunoscut.
I-am cunoscut pe copiii lor, care îi văd pe mama și pe tata doar pe Skype, le-am văzut casele abandonate și satele depopulate, le-am cunoscut părinții bătrâni și singuri, am fost în spitalele din care lipsesc doctori și asistente. Ne-au plecat prieteni buni. Ne-au plecat rude. Alți prieteni își caută chiar acum de lucru în Europa, îngroziți de regimul mafiot care a pus stăpânire pe țară. O treime dintre voi, abonații noștri la vederi, sunteți români care trăiți în străinătate.
(…)
Va fi o poveste greu de spus, dar știm că e o poveste importantă. Avem emoții și suntem copleșiți de amploarea proiectului, nu știm de unde să începem și cm o să iasă, dacă ne ajunge un an, dacă românii ne vor primi la ei în case, dacă îi vom putea vizita la serviciu. Dar vom face așa cm am făcut și până acum. O să parcăm în mijlocul comunității, o să batem la poartă, o să cerem niște apă, o să ne împrietenim cu oamenii, o să bem o bere sau o palincă și o să vorbim. Avem tot timpul din lume, pentru că nu suntem presați de ritmul dintr-o redacție tradițională.
(…)
Fotografia lui Cosmin este vederea nr. 109, pe care donatorii noștri au primit-o în plic împreună cu scrisoarea mea.
Dacă proiectul nostru despre românii din diaspora vi se pare important și credeți că merită sprijinit, găsiți în comentarii toate detaliile despre cm puteți călători și voi alături de noi. În semn de recunoștință pentru donatorii noștri, trimitem în fiecare lună prin poștă vederi și scrisori semnate de noi.
