Teleleu

Teleleu Călătorim cu autorulota prin Europa și documentăm comunitățile de români din diaspora.

14/07/2025

Motivul pentru care documentăm diaspora de 6 ani și jumătate este că niște oameni au crezut în noi și în proiectul nostru. Li s-a părut important să fotografiem și să scriem despre migrația românilor, unul dintre cele mai mari capitole ale istoriei noastre contemporane, și s-au hotărât să ne susțină.

Fără resursele pe care ni le-au oferit cititorii noștri, acest proiect n-ar fi existat. Toate poveștile pe care le-am documentat în 12 țări din Europa n-ar fi fost spuse niciodată: Elena care culege căpșuni în Spania, Roxana care e fermieră în Norvegia, Olivia care e chirurg oncolog în Franța, Florin care e medic anestezist în Italia, Nicolae care e electrician într-un șantier naval din Danemarca, Marcela care e badantă în Italia, Mili care face curățenie în Portugalia, baritonul Ghiță care cântă pe cele mai mari scene ale lumii, Sia care e studentă în Olanda, Marius care lucrează în construcții în Belgia, Irina care tunde căței în Germania, Cătălin care e asistent medical în Anglia și toți ceilalți pe care i-am cunoscut în acești ani și ale căror vieți nu încap într-o enumerație.

Așa că dacă proiectul nostru vi se pare important și credeți că merită sprijinit, găsiți mai jos toate detaliile despre cm puteți călători și voi alături de noi. În semn de recunoștință pentru donatorii noștri, trimitem în fiecare lună prin poștă vederi și scrisori semnate de noi.

Poveștile despre migranții români pe care le-am documentat în ultimii ani sunt fragmente din istoria noastră contemporan...
12/07/2025

Poveștile despre migranții români pe care le-am documentat în ultimii ani sunt fragmente din istoria noastră contemporană. Noi doar am înregistrat aceste istorii individuale, dar ele aparțin românilor plecați, românilor rămași, nouă, tuturor, cei care încă n-am învățat să fim o comunitate în cei 35 de ani de tranziție, sărăcie, corupție și crize politice, dar încercăm să o facem în prezent.

A fost o onoare să urcăm pe scena Oamenii Dreptății de la Cluj, alături de actori, profesori și activiști pe care-i admirăm, și să vorbim despre românii pe care i-am întâlnit pe șantierele, în spitalele și în fermele din Europa.

„Acestea sunt poveștile extraordinare ale oamenilor obișnuiți care fac parte din istoria noastră contemporană, iar dacă vrem să înțelegem cine suntem, trebuie să le ascultăm. Pentru asta trăim într-o mașină, departe de familia și de prietenii noștri: ca să-i cunoaștem pe Cristian, pe Eugenia, pe Oana și pe toți ceilalți români pe care nici politicienii, nici o parte însemnată a societății nu i-a ascultat.”

„De peste 6 ani, trăim într-un van și documentăm viețile românilor plecați din țară. Am fost în casele lor, în cabinele de tir, pe câmpurile din Spania, în f...

19/06/2025

Tudor Chirilă a vizitat la TIFF expoziția noastră despre migranții români de la Muzeul de Artă din Cluj și a făcut această recenzie video care ne-a emoționat. Mulțumim!

Proiectul nostru despre diaspora românească va fi expus la Muzeul de Artă din Cluj, între 13 și 22 iunie, în cadrul Fest...
10/06/2025

Proiectul nostru despre diaspora românească va fi expus la Muzeul de Artă din Cluj, între 13 și 22 iunie, în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF).

Faptul că un demers jurnalistic ajunge într-un muzeu e o formă de recunoaștere care ne onorează – un semn că jurnalismul își poate găsi locul și în spații ale reflecției, nu doar în ritmul grăbit al cotidianului.

📸 Artist talk: sâmbătă, 14 iunie, de la ora 16.00, la Muzeul de Artă din Cluj.

🗣️ InspiraTIFF: marți, 17 iunie, de la ora 17.00, în Piața Unirii, într-o conversație cu jurnalistul Mihnea Măruță.

Din ianuarie 2019, de când am început să documentăm diaspora românească, am cunoscut și fotografiat 728 de români în cele 12 țări în care am călătorit. Știm exact cifra, pentru că unul dintre elementele expoziției este o instalație formată din opt panouri cu portretele acestor oameni.

Noi o numim expoziție, dar ceea ce vă invităm să priviți și să citiți este un capitol din istoria noastră contemporană, pentru că poveștile migranților români sunt istoria noastră recentă.

📦 Expoziția va fi itinerantă și sperăm să mergem cu ea în cât mai multe orașe din România și din afara țării, pentru că poveștile românilor din câmpurile de căpșuni, de pe șantierele, din depozitele, din fabricile și din spitalele Europei trebuie să fie văzute și ascultate.

🗳️ Alegerile din 2024 și 2025 i-au adus pe migranții români în prim-plan, iar societatea a reacționat cu încrâncenare și s-a polarizat. S-a vorbit doar despre „radicalizare”, nu și de sărăcie, abandon, crize identitare și traumele migrației.

📚 Proiectul nostru, „Plecat”, urmărește de șase ani și jumătate ce înseamnă să trăiești între lumi și cm transformă migrația nu doar indivizii, ci și societatea românească.

Vă așteptăm!

Săptămâna trecută am fost la Cluj, la Oamenii Dreptății, un spectacolul de live storytelling la care au fost invitați ac...
02/06/2025

Săptămâna trecută am fost la Cluj, la Oamenii Dreptății, un spectacolul de live storytelling la care au fost invitați activiști, jurnaliști și oameni care aduc schimbare și fac bine în comunitățile în care trăiesc.

Am fost copleșiți să vorbim despre munca noastră în fața unei săli pline cu 730 de oameni și vă mulțumim tuturor pentru feedback-ul călduros și pentru încurajări. A fost un boost de energie pentru noi, care suntem obișnuiți să fim singuri, într-o autorulotă, sau pe teren, printre oamenii ale căror povești le documentăm.

Așa că a fost o mare plăcere să-i cunoaștem pe cititorii noștri, dar și pe ceilalți vorbitori, cu care ne-am simțit onorați să împărțim scena: actorul , criminologul .vlad, politologii de la , jurnalista Codruța Simina, profesoara , activista romă , scriitoarea , avocatul , judecătoarea Bianca Poptile, biologul și .cj.

În seara următoare am fost la Momentum, comunitatea fotografilor din Cluj, unde ne-am întâlnit din nou cu atât de mulți oameni mișto, pasionați de fotografie documentară. Am avut niște conversații profunde despre etica muncii de fotograf documentarist și jurnalist, despre sensul unui astfel de proiect și despre maniera de lucru.

Vă mulțumim tuturor pentru că ați fost acolo și pentru că ne-ați sprijinit proiectul. Ne-a plăcut la Cluj, mai venim. 🙂

Umblăm prin arhivă pentru că pregătim expoziția de la TIFF, care va fi o retrospectivă a proiectului despre diaspora rom...
26/05/2025

Umblăm prin arhivă pentru că pregătim expoziția de la TIFF, care va fi o retrospectivă a proiectului despre diaspora românească la care lucrăm de șase ani și jumătate. Și am găsit scrisoarea pe care am trimis-o donatorilor noștri în decembrie 2018, cu 10 zile înainte să pornim la drum prin Europa în căutarea migranților români.

M-a emoționat un pic cât de naivi eram pe atunci — credeam că proiectul va dura un an, silly us — și cât de mult ne-a schimbat această călătorie și acest proiect. Plecam la drum acum șase ani și jumătate cu toate fricile împachetate în mașină: dacă vom reuși să surprindem complexitatea acestui fenomen, dacă oamenii vor vrea să discute cu noi, dacă vom rezista departe de familii și de prieteni:

21 decembrie 2018, Alba Iulia

Dragă prietene,

Mașina cea nouă e parcată în curtea din Alba Iulia, portbagajul e deschis și Cosmin încarcă generatorul, cutiile, cablurile și furtunurile. Tina se ține după el cu botul plin de zăpadă și lăbuțele ude. Sus, în mansardă, sunt aruncate pe pat hainele de vară și de iarnă, prosoapele și lenjeriile proaspăt spălate. Împachetez de două zile și mi-e teamă că o să uit ceva, că sigur o să avem nevoie de gecile groase și de sandalele pe care ne-am hotărât să le lăsăm la Alba Iulia, în cutii.

Pe 1 ianuarie pornim spre Spania, țara în care trăiește cea mai mare comunitate de români din diaspora. Îi căutăm pe cei „plecați dincolo“ și vom sta departe de România cel puțin un an. Ne-am făcut provizii de magiun din Baia Mare și palincă din Negrești-Oaș, de pate Sibiu, de zacuscă, slănină și dulceață de ardei iute de la mama lui Cosmin. Ne-am îmbrățișat părinții, sora, nepoata, copilul și ne-am luat la revedere de la prieteni. E straniu, pentru că niciunul dintre noi n-a mai fost plecat din țară o perioadă așa de lungă.

„Acolo-i toată lumea mea/ Și inima, și viața mea“ – cântă Jean Moscopol, artistul care a fugit de comuniști și a murit în exil. În România sunt toți oamenii și toate locurile pe care le iubesc, limba în care îmi adun și îmi spun poveștile, amintirile și întâmplările care m-au transformat în cine sunt azi. Peste 10 zile vom lăsa toate astea în urmă și o să mă gândesc la milioanele de români plecați, la toți cei care s-au despărțit de părinți, copii, soți și prieteni fără să știe când se vor reîntoarce acasă.

Va fi o poveste greu de spus, pentru că e o poveste despre despărțire și supraviețuire, despre începuturi, despre dragoste și sacrificiu, despre lipsa politicilor sociale, despre patriotism, identitate și familie, despre educație și sănătate, despre corupție și politică, despre frică și depresie, despre integrare și speranță. Dar e o poveste pe care trebuie s-o spunem, pentru că i-am întâlnit pe românii „plecați dincolo“, deși încă nu i-am cunoscut.

I-am cunoscut pe copiii lor, care îi văd pe mama și pe tata doar pe Skype, le-am văzut casele abandonate și satele depopulate, le-am cunoscut părinții bătrâni și singuri, am fost în spitalele din care lipsesc doctori și asistente. Ne-au plecat prieteni buni. Ne-au plecat rude. Alți prieteni își caută chiar acum de lucru în Europa, îngroziți de regimul mafiot care a pus stăpânire pe țară. O treime dintre voi, abonații noștri la vederi, sunteți români care trăiți în străinătate.

(…)

Va fi o poveste greu de spus, dar știm că e o poveste importantă. Avem emoții și suntem copleșiți de amploarea proiectului, nu știm de unde să începem și cm o să iasă, dacă ne ajunge un an, dacă românii ne vor primi la ei în case, dacă îi vom putea vizita la serviciu. Dar vom face așa cm am făcut și până acum. O să parcăm în mijlocul comunității, o să batem la poartă, o să cerem niște apă, o să ne împrietenim cu oamenii, o să bem o bere sau o palincă și o să vorbim. Avem tot timpul din lume, pentru că nu suntem presați de ritmul dintr-o redacție tradițională.

(…)

Fotografia lui Cosmin este vederea nr. 109, pe care donatorii noștri au primit-o în plic împreună cu scrisoarea mea.

Dacă proiectul nostru despre românii din diaspora vi se pare important și credeți că merită sprijinit, găsiți în comentarii toate detaliile despre cm puteți călători și voi alături de noi. În semn de recunoștință pentru donatorii noștri, trimitem în fiecare lună prin poștă vederi și scrisori semnate de noi.

19 septembrie 2021, Kessingland, UK  Dragă prietene,  Ieri a fost ziua lui Cosmin și am serbat-o aici, pe malul Mării No...
24/05/2025

19 septembrie 2021, Kessingland, UK


Dragă prietene,


Ieri a fost ziua lui Cosmin și am serbat-o aici, pe malul Mării Nordului, cu un tort mic cumpărat de la supermarket și cu o sticlă de prosecco. Am fost – ca întotdeauna – doar noi doi și cățelul ăsta jucăuș, cu urechi mari, care ne urmează peste tot.

Ne-am așezat la una dintre mesele de lemn de pe faleză și am privit marea. Uneori singurătatea se lipește de noi și nu reușim să scăpăm de ea nici cu video call-urile pe WhatsApp cu familiile noastre, nici cu mesajele de la prieteni. Viața asta pe care am ales-o ne dăruiește o zi însorită la Marea Nordului, dar pune distanță între noi și oamenii pe care-i iubim.

Seara s-a făcut frig și am rămas în autorulotă, la un pahar de vin roșu și o farfurie cu brânzeturi englezești. Camperele și rulotele de lângă noi au aprins becuri colorate și drumul până la dușurile din camping nu a fost complet învăluit în beznă.

De când suntem în Marea Britanie, am dormit mai multe nopți în camping decât în restul Europei, pentru că aici nu există parcări gratuite pentru autorulote, ca în Franța sau Germania.

Viața noastră e mereu imprevizibilă, deși încercăm să fim organizați și să facem față la volumul acesta de muncă. Am călătorit haotic din centrul țării în sud și în nord, pentru că nu am reușit să planificăm traseul și procesul de documentare mai bine. Nu suntem niciodată siguri unde o să dormim la noapte și în ce direcție o să pornim a doua zi. Nu ne epuizează doar munca de documentare, ci și călătoriile și căutatul unui loc în care să golim toaleta și apa gri și să umplem mașina cu apă curată.

(…)

Vederea numărul 141 fotografiată de Cosmin în Hengistbury Head, Bournemouth, Anglia, și un fragment din scrisoarea pe care am trimis-o donatorilor noștri în septembrie 2021.

Dacă proiectul nostru despre românii din diaspora vi se pare important și credeți că merită sprijinit, găsiți în comentarii toate detaliile despre cm puteți călători și voi alături de noi. În semn de recunoștință pentru donatorii noștri, trimitem în fiecare lună prin poștă vederi și scrisori semnate de noi.

Motivul pentru care documentăm diaspora de 6 ani și 5 luni este că niște oameni au crezut în noi și în proiectul nostru....
23/05/2025

Motivul pentru care documentăm diaspora de 6 ani și 5 luni este că niște oameni au crezut în noi și în proiectul nostru. Li s-a părut important să documentăm migrația românilor, unul dintre cele mai mari capitole ale istoriei noastre contemporane, și s-au hotărât să ne susțină.

Fără resursele pe care ni le-au oferit cititorii noștri, acest proiect n-ar fi existat. Toate poveștile pe care le-am documentat în 12 țări din Europa n-ar fi fost spuse niciodată: Elena care culege căpșuni în Spania, Roxana care e fermieră în Norvegia, Olivia care e chirurg oncolog în Franța, Florin care e medic anestezist în Italia, Nicolae care e electrician într-un șantier naval din Danemarca, Marcela care e badantă în Italia, Mili care face curățenie în Portugalia, baritonul Ghiță care cântă pe cele mai mari scene ale lumii, Sia care e studentă în Olanda, Marius care lucrează în construcții în Belgia, Irina care tunde căței în Germania, Cătălin care e asistent medical în Anglia și toți ceilalți pe care i-am cunoscut în acești ani și ale căror vieți nu încap într-o enumerație.

În iunie vom avea expoziție la TIFF cu proiectul nostru despre migranții români, iar una dintre instalații va conține portretele tuturor românilor pe care Cosmin i-a fotografiat în anii aceștia. Vor fi peste 700 de portrete cu oameni ale căror povești le-am ascultat și fotografiat.

Așa că dacă proiectul nostru vi se pare important și credeți că merită sprijinit, găsiți în comentarii toate detaliile despre cm puteți călători și voi alături de noi. În semn de recunoștință pentru donatorii noștri, trimitem în fiecare lună prin poștă vederi și scrisori semnate de noi.

Vederea de mai jos a fost făcută de Cosmin în noiembrie 2024 în Fleury, Franța, și tot cu timbru de Franța a plecat către cititorii noștri.

Am vorbit cu Ovidiu Nahoi de la RFI Romania despre alegerile din diaspora și despre nuanțele pe care politicienii români...
23/05/2025

Am vorbit cu Ovidiu Nahoi de la RFI Romania despre alegerile din diaspora și despre nuanțele pe care politicienii români n-au vrut să le vadă, dar și despre reconcilierea și reconstrucția pe care România o merită și care, sper, că va urma.

Ovidiu Nahoi în dialog cu jurnalista Elena Stancu. Din ianuarie 2019, Elena Stancu lucrează la cel mai complex și de lungă durată proiect documentar despre migranții români în Europa: Plecat.

Venim la Cluj pe 29 mai, la spectacolul de storytelling Oamenii Dreptății, unde o să vorbim despre diaspora și despre mu...
22/05/2025

Venim la Cluj pe 29 mai, la spectacolul de storytelling Oamenii Dreptății, unde o să vorbim despre diaspora și despre munca noastră din ultimii șase ani, de când documentăm migrația românilor. Credem că ceea ce ne lipsește ca societate este înțelegerea istoriilor noastre personale și că doar cunoscându-ne unii altora poveștile putem începe să construim comunități. Despre asta și despre multe altele vom vorbi la Cluj — Cosmin pregătește o selecție inedită de fotografii din proiectul nostru.

Pe scenă vor mai urca: criminologul Vlad Zaha, biologul Alexandru Stermin, profesoara Anda Culișir, activista Linda Greta, trupa Poethree, actorul István Téglás, scriitoarea Laura Ionescu, politologii Răzvan Petri și Vlad Adamescu de la Politică la Minut, și trupa de rock-alternative EYEDROPS.

📍 Cinema Florin Piersic, Cluj
🕖 29 mai, ora 19:00
Este pentru prima dată când spectacolul Oamenii Dreptății ajunge la Cluj, și ne bucurăm că facem parte din el.

🎟️ Linkul pentru bilete e în comentarii — nu mai sunt multe, așa că vă încurajăm să vă grăbiți dacă vreți să fiți acolo.

Ne vedem curând!

Alexandru Dămăcuș locuiește de 10 ani în Viena, unde lucrează în domeniul IT. Astăzi a venit să voteze la Institutul Cul...
18/05/2025

Alexandru Dămăcuș locuiește de 10 ani în Viena, unde lucrează în domeniul IT. Astăzi a venit să voteze la Institutul Cultural Român, împreună cu fiul lui, David, care are șapte ani și s-a născut în Austria. Este originar din Sibiu, dar înainte să emigreze a locuit și a lucrat la București.

Alexandru nu a votat în primul tur, dar acum a venit pentru că a simțit că miza e mult mai mare. „De obicei mergem la vot ca să nu ajungă ceilalți la putere. Am venit ca să nu iasă celălalt. Mă îngrijorează că oamenii votează mai mult pe TikTok în loc să se bazeze pe informații.”

Nu a plecat din România din cauza unei nemulțumiri, ci pentru că s-a ivit o oportunitate profesională. Acum întreaga lui viață este aici, la Viena, și nu crede că s-ar mai întoarce vreodată în România. De la viitorul președinte nu are mari așteptări, pentru că nu crede că poate să schimbe foarte multe.

A fost îndemnat să meargă la vot de prietenii lui din România. „M-au pinguit pe WhatsApp”, spune el. „E foarte multă lume agitată în perioada alegerilor, foarte multe video-uri. După aia iar se liniștește patru ani și nu mai auzim nimic.”

Lumea contemporană se împarte în două categorii de oameni, scrie jurnalistul britanic David Goodhart, citat de Politico:...
25/01/2025

Lumea contemporană se împarte în două categorii de oameni, scrie jurnalistul britanic David Goodhart, citat de Politico: „Anywheres”, cosmopoliții care caută oportunități profesionale în toate colțurile lumii, și „Somewheres”, cei care trăiesc aproape de locul unde s-au născut. De obicei, „Anywheres” sunt mai liberali și progresiști decât „Somewheres”, care sunt conservatori. Diviziunea dintre cele două grupuri este profundă și le influențează munca, valorile, viziunea și votul.

Muncitorii în construcții, migranți economici care lucrează câte 10-11 ore pe zi în șantierele din Belgia, departe de familiile lor din România, sunt „Somewheres” constrânși să devină „Anywheres”. Ei pleacă din cauza sărăciei: ca să-și repare acoperișul, să-și plătească ratele la bancă sau să-și țină copiii la școală, la fel ca românii care îngrijesc bătrâni sau lucrează în fermele din vestul Europei.

Experiența migrației nu-i transformă însă în „Anywheres” la nivel de idei și valori. „Nu mă duc de dragul de a merge la Bruxelles”, spune Mihai Chiponca, 44 de ani, din Albești, Botoșani. Emigrarea le provoacă suferință și le întărește prejudecățile, pentru că trăiesc departe de familiile lor într-o societate de care nu simt că aparțin. „Construim capitalismul la imperialiștii ăștia, că noi nu suntem în stare să construim pe-al nostru”, spune Lucian Năstase, 56 de ani, din satul Dinga, județul Vaslui.

Odată ajunși în Belgia, muncitorii români nu ies din comunitatea lor: nu vorbesc nicio altă limbă în afară de română și s-ar simți timorați în barurile de pe Rue De Flandre în centrul Bruxellesului, unde funcționarii europeni beau bere belgiană și mănâncă moules frites. Duminica dimineața se duc la magazinele și restaurantele românești de la Doi Boi, iar seara se strâng la cazări, la un pahar de palincă sau de vin de țară.

În prima jumătate a acestui an, am urmărit o echipă de 60 de muncitori români care lucrează în construcții în Belgia, în timp ce familiile îi așteaptă în România, țara din care n-au plecat niciodată cu adevărat. Ei sunt migranții care n-au vrut să plece, dar n-au găsit de lucru ...

Address

Uricani

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Teleleu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share