07/09/2025
„După un an, pentru prima dată, mă simt perfect.”
Acesta este mesajul pe care l-am primit recent de la un pacient.
Un simplu rând, dar care spune o poveste întreagă.
Pentru că până să ajungă aici, drumul lui a fost plin de obstacole.
#
🔹 În prima lună de protocol, lucrurile nu mergeau deloc bine.
Era frustrat, obosit și îmi spunea: „Nu simt nicio schimbare. Parcă fac tot degeaba.”
🔹 Abia pe la mijlocul lunii a doua au apărut primele semne de bine. Nimic spectaculos, dar suficient cât să ne dea un strop de speranță.
🔹 Și totuși, după aceste mici victorii, au urmat din nou suișuri și coborâșuri. O săptămână bine, două săptămâni nu. Exact acel tipar care îți toacă nervii și îți omoară orice urmă de răbdare.
Într-o zi, mi-a spus direct, cu vocea unui om care a ajuns la capătul puterilor:
„Nu mai suport așa. Mă satur să fiu o săptămână bine și două nu. Merg să mă treacă pe următoarea treaptă de medicație. Nu mai are rost.”
Și am înțeles. Pentru că e cumplit să trăiești așa zi de zi.
Și e firesc să vrei să renunți, să cauți scurtături, să cedezi.
Dar i-am răspuns:
„Știu că e greu. Știu că ai obosit. Dar hai să mai încercăm o singură dată. Un ultim protocol. De pierdut nu mai ai ce să pierzi. Dar de câștigat… poate ai enorm.”
A stat câteva secunde pe gânduri. Apoi a spus: „Bine. Hai să încercăm.”
Și a încercat.
A avut răbdare, a respectat pașii, și-a ascultat corpul și a ales să nu renunțe, chiar și atunci când părea că totul merge înapoi.
Și, după nici o lună de zile , am primit mesajul care m-a emoționat profund:
✨ „Mulțumesc mult din suflet pentru tot, pentru prima dată după un an mă simt perfect. La început m-am îndoit, dar acum mă bucur enorm că am intrat în program.”
⸻
💡 Ce învăț eu din astfel de povești?
1. Recuperarea nu este o linie dreaptă.
Nu există progres constant, fără reculuri. Există pași înainte, pași înapoi și momente când pare că totul stă pe loc. Dar fiecare mică victorie contează.
2. Scepticismul este normal.
Când ai încercat zeci de soluții și nimic nu a mers, cm să nu fii sceptic? Dar nu ai nevoie de încredere totală la început. Ai nevoie doar de curajul de a mai face un pas.
3. Rezultatele vin la cei care nu renunță.
Nu pentru că ar fi mai puternici sau mai disciplinați. Ci pentru că, într-un moment cheie, aleg să mai dea o șansă.
🌱 Pentru mine, aceste mesaje sunt mai mult decât feedback. Sunt dovada vie că munca mea contează.
Sunt confirmarea că fiecare oră petrecută studiind, fiecare caz analizat, fiecare protocoală personalizată își are rostul.
Și, mai ales, sunt o amintire constantă că pacienții nu caută perfecțiune.
Ei nu vor un expert care știe „totul”.
Ei au nevoie de cineva care să îi înțeleagă, să le fie aproape și să nu renunțe la ei – chiar și atunci când ei sunt gata să renunțe la ei înșiși.
💭 Poate și tu te regăsești în această poveste.
Poate și tu ai trecut prin perioade în care ai fost o săptămână bine și două nu.
Poate și tu te-ai gândit că nu mai are rost să încerci nimic nou.
Dacă da, vreau să îți spun atât: e normal să simți asta.
Dar important este să nu rămâi blocat acolo.
Uneori, acel „ultim protocol” sau acea „ultimă încercare” e cea care face diferența.
Și cine știe… poate peste câteva luni, și tu vei spune:
„Pentru prima dată după un an, mă simt perfect.”
👩⚕️ Lăcrimioara Văsc
Nutriționist Dietetician
Specializat în boli inflamatorii intestinale, IBS și microbiom
