10/09/2022
ÎN LINIȘTEA UNEI DIMINEȚI, LA POALE DE CARPAȚI
La Crasna a fost inaugurat Muzeul „Ilie Motrescu”
În dimineața zilei de 9 septembrie, îmbogățită cu o ploaie tomnatică și chiar benefică, am pornit la drum spre Crasna. Un drum arhicunoscut pentru mine, un drum pe care l-am parcurs cred că de 1001 de ori și de fiecare dată l-am făcut cu plăcere și bucurie. Nu exagerez deloc, deoarece nu-mi amintesc să fi regretat vreodată. Unica și singura părere de rău este că de la o vreme încoace fac acest lucru tot mai rar, deseori ajungând doar până la cimitir, unde soția Marina își plânge morții din casa părintească, mai răscolim printre amintirile frumoase și de neuitat, apoi luăm cale întoarsă spre cuibul unde noi am rămas cei mai „de demult”. Faptul că mi-am legat destinul cu o crăsneancă a făcut să cunosc familia Motreștilor din această localitate pitorească de la poalele Carpaților milenari, cu oameni dintotdeauna harnici la coasă, veseli la horă, săritori la nevoie, buni păstrători ai tradițiilor și datinilor noastre românești, pentru care întotdeauna au stat perete și nimănui niciodată nu le-au permis să le profaneze. Dintotdeauna le-au păstrat ca pe niște odoare sufletești, cu sfințenie adevărată și nu falsă, precum le este și credința strămoșească, durând în ultimele trei decenii trei biserici și o mănăstire și toate pline de credincioși. Astăzi în Crasna activează și patru școli, în trei dintre acestea studiindu-se în limba română și toate sunt întreținute în bună regulă. Iar această zi a înscris în analele istoriei crăsnene, dar și a Bucovinei în genere, încă o pagină care nu v-a putea fi dată uitării: în cadrul Liceului „Alexandru Ilschi” din centrul localității a fost inaugurat Muzeul etnografic „Ilie Motrescu”.
Elevi și profesori îmbrăcați în costume naționale autentice, cu pâine și sare și-au întâmpinat oaspeții. Ajunși la intrarea în noul Muzeu, doamna Irina Loredana Stănculescu, Consul general al României la Cernăuți, împreună cu directoarea liceului Larisa Bruja, au tăiat panglica și au invitat lumea să intre. În cămașă cu altițe și o impecabilă cătrință țesută în stative aici la poale de munte, doamna directoare a moderat acest eveniment cultural, la pregătirea căruia au trudit mai multă vreme, iar bunul Dumnezeu a determinat ziua inaugurării.
Mai întâi către cei adunați s-a adresat șefa misiunii diplomatice a României la Cernăuți, doamna Irina Loredana Stănculescu. Excelența Sa i-a felicitat pe organizatorii minunatului eveniment cultural, vorbind despre importanța acestuia, frumusețea și autenticitatea exponatelor, despre necesitatea păstrării lor precum și a neuitării poetului-martir Ilie Motrescu, numele căruia poartă noul muzeu din localitate.
Un grup de școlari în costume naționale de o rară frumusețe, au povestit crâmpeie din biografia poetului, care la vârsta de doar 27 de ani a fost omorât mișelește de KGB-ul sovietic cu mâna unor trădători și nemernici din sat, aflați atunci în posturi de răspundere. Anul acesta el ar fi împlinit vârsta de 81 de ani.
Ilie Motrescu a fost asasinat pe când era angajat la redacția cotidianului „Zorile Bucovinei” pentru convingerile sale patriotice proromânești. El nu sta bine autorităților statului comunist, care își avea una dintre lozincile secrete „dispare omul, dispar și problemele”.
Ce-i adunați la manifestarea culturală de la Crasna au avut posibilitatea să audă vocea lui Ilie Motrescu imprimată pe o bandă magnetică veche deja, cu posibilitățile tehnice de prin anii ’60 probabil. Și aceasta a fost posibil datorită lui Vasile Popescu, nepotul poetului crăsnean, fiul surorii acestuia Maria, care și el este un pasionat al cititului cărților, un orator bun, un păstrător al frumoaselor amintiri despre înaintașii noștri, un promovator al valorilor noastre naționale.
Despre Ilie Motrescu a vorbit actualul redactor al ziarului on-line „Zorile Bucovinei” ziaristul Nicolae Toma. Dumnealui, pentru a câta oară, și-a cerut scuze de cele întâmplate cu jurnalistul redacției Ilie Motrescu, chiar dacă nu au lucrat împreună și nici măcar nu s-au cunoscut vreodată. A povestit cm în arhivele redacției au fost rupte din ziar fotografiile cu Ilie pentru ai șterge urmele. Despre activitățile organizate de colegii de serrviciu dedicate poetului ucis a povestit ziarista Felicia Toma.
Despre Ilie Motrescu a scris zeci de articole profesoara școlară Eleonora Schipor, care au fost publicate în toate ziarele și revistele noastre bucovinene, dar și în unele ziare din România și R. Moldova. A publicat patru cărți despre poet și opera sa – «Ilie Motrescu – coborâtor din semeția dacă», «De-a pururi logodit cu tinerețea», «Nestinsă-i făclia Poetuluі», «Cu gândul la poetul Ilie Motrescu». A mai scos de sub tipar ediția bilingvă a primului volum de versuri «Cântarea Carpaților», traduse în limba ucraineană de Maria Gulei. Doamna Schipor a organizat prin satele bucovinene, întâlniri cu rudele poetului, prezentări de carte, comemorări, omagieri. Nu în zadar, regretatul ziarist Dumitru Covalciuc a numit-o cândva «Cronicara familiei Motrescu», deoarece pe parcurs a scris despre toți membrii familiei.
Crăsnenii au fost felicitați pentru lucrarea realizată cu succes și de prietenii lor de la Liceul tehnologic „Ștefan cel mare” din Cajvana, județul Suceava, instituție cu care s-au înfrățit acum câțiva ani și reprezentată la inaugurarea muzeului de directorii adjuncți Marius Crăciun și Iulian Ciotu.
Vasile Ioneț, directorul școlii generale de gradele I-III din Iordănești și al muzeului din această instituție, a vorbit despre oportunitatea deschiderii muzeelor în școli. Cu regret fiind spuse, în multe localități, doar în muzeu copiii vor mai avea posibilitatea de a vedea lucruri arhaice care pe vremea străbunicilor lor acestea erau lucruri de primă necesitate, dar și costume naționale autentice, așa cm le-au purtat înaintașii noștri. Muzeul este un loc unde poți învăța istoria poporului nostru, important este să fie dorință, - a subliniat invitatul.
Despre festivalul de poezie „Ilie Motrescu” și necesitatea reluării lui a vorbit Vitalie Zâgrea, președintele Ligii Tineretului român „Junimea”.
Un mesaj de salut și mulțuniri organizatorilor au fost aduse din partea Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, familia Motrescu fiind implicată în activitatea Societății de la bun început până la finele vieții lor pământești.
Сuvinte alese de mulțumire pentru organizare și implicare în deschiderea muzeului și organizarea sărbătorii le merită cuplul Mariana și Petru David, iubitori adevărați ai tradițiilor românești, precum și toți acei, care peste vară au lucrat aici.
Cuvinte alese despre familia Motrescu și poetul ucis a rostit domnul Ștefan Dragun, primarul Comunității teritoriale Crasna, care a adus la cunoștința oaspeților că o stradă a localității poartă numele Ilie Motrescu și a mulțumit celora care au organizat muzeul cu numele consăteanului renumit.
Familia Motrescu am cunoscut-o mai îndeaproape pe parcursul anilor. Primul pe care l-am cunoscut în tinerețe a fost profesorul școlar de fizică Ștefan Motrescu, ambii făcând parte din cercul „Arboroasa” a lui Dumitru Covalciuc. Eram câțiva care ne-am deplasat de la Crasna la Maidanul Storojinețului, unde a fost fixată găsirea mormântului lui Iancu Flondor. Apoi ne-am văzut și am discutat de multe ori. Ștefan Motrescu era un „profesionist” pasionat și în dubirea pieilor de oaie. Avea toate cele necesare și o făcea într-un fel cu dragoste ca o îndeletnicire a românului de la munte, căci oaia a hrănit și a încălzit oșteanul și pe vreme de pace și în vreme de război.
Pe profesorul de matematică Nicolae Motrescu, fost și primar al Crasnei și autor al volumelor monografice despre localitatea sa de baștină, l-am cunoscut mai îndeaproape când mi-a propus să editez într-un numeros tiraj cartea fratelui său Ilie întitulată „Cântarea Carpaților”. A fost prima ediție a acestei cărți editate în perioada postbelică. Și acum îmi amintesc emoțiile pe care le avea când a ținut în mână prima carte scoasă din tipografia de la Hliboca, iar pentru mine a fost și rămâne o onoare că mi s-a încredințat acest lucru.
O alt „mandat de încredere” am căpătat de la sora Motreștilor – doamna Maria căsătorită Popescu, care o viață a altoit tinerilor crăsneni dragostea față de limba română, fiind profesoară școlară. Ea ne-a încredințat materialele celui de al treilea volum al istoriei satului Crasna, rămase de la Nicolae care s-a stins prematur și nu a dovedit să-l pregătească pentru tipar. Astfel, împreună cu crăsneanca Marina Popescu, care păstrează în măduva oaselor tradițiile și obiceiurile de acasă, am ajuns să lansăm la același Liceu cartea multașteptată, ca după o săptămână, unica soră a fraților Motrescu, să plece la Ilie, Ștefan și Nicolae pentru a le povesti despre noua lor realizare.
A mai rămas să străjuiască casa părintească Tatinuț Motrescu, pe care l-am cunoscut îndeaproape de abia acum vreo doi ani. Am stat de vorbă mult și despre toate. Așa a apărut povestirea despre viața acestui om întitulată „Cojocarul Tatinuț Motrescu”, publicată atât în ziarul nostru cât și în volumul trei al „Antologiei voievozilor de obcină” editată de Constantin Tiron la Câmpulung, Suceava.
Și la acest eveniment organizat de Liceul „Al. Ilschi” probabil cel mai emoționat a fost tot bădița Tatinuț Motrescu, care la vârsta sa de peste opt decenii și jumătate, cu lacrimi în ochi care uneori se prelingeau pe obrazu-i brăzdat de ani și de povara lor din tinerețe, a înghițit toate cele spuse despre fratele său ucis și despre familia lor, numai el cunoscând amprenta lăsată de regimul sovietic pe sufletul familiei, liniștit deseori doar de Bunul Dumnezeu, ca și acest final de manifestare încheiat cu rugăciuni înălțate către Cer de părintele-paroh Vasile Paulencu pentru odihna sufletelor celor trecuți în lumea veșnică unde nu mai este nici îndurare, nici suspin, pomenindu-i pe toți membrii familiei Motrescu.
Nicolae ȘAPCĂ.
